ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8565/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin, reclamantul G.A. a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de

Pensii Caraș Severin și Arhivele Naționale București, solicitând acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, a arătat că a

efectuat stagiul militar, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, însă pârâtele refuză să-i soluționeze favorabil cererea.

Prin sentința civilă nr. 3696 din 10

decembrie 2003, instanța sesizată, invocând dispozițiile art. 6 din Legea nr. 309/2002,

a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel

Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 274 din 11

mai 2004, a respins ca tardivă, acțiunea, reținând, totodată, lipsa calității

procesuale pasive a pârâtei Arhivele Naționale, excepții invocate din oficiu,

de instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

Legea nr. 309/2002 are caracter

reparator, legiuitorul urmărind acordarea de compensații materiale, persoanelor

obligate să muncească în unități aparținând Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961, în loc să efectueze stagiul militar propriu-zis.

Cererile persoanelor care solicită

acordarea drepturilor prevăzute de lege, se soluționează prin hotărâri date de

comisiile de aplicare ale acesteia.

Potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr.

309/2002, persoana nemulțumită de modul de soluționare a cererii sale, poate formula

acțiune în contencios administrativ, exclusiv împotriva actului administrativ

jurisdicțional emis de comisia menționată.

Din acest punct de vedere, în cauză,

promovarea acțiunii s-a făcut prematur, întrucât reclamantul s-a adresat

instanței, înainte de finalizarea procedurii prealabile, acțiunea fiind

înregistrată la Tribunalul Caraș Severin, la 9 octombrie 2003, iar hotărârea

comisiei prin care i-a fost soluționată cererea, fiind emisă ulterior, la 27

octombrie 2003, cu nr. 4809.

Hotărârea nr. 4809 din 27 octombrie

2003 i-a fost comunicată reclamantului, la 11 noiembrie 2003, dată de la care

curge termenul de 30 de zile prevăzut de lege, pentru contestarea actului

administrativ.

Cum reclamantul a introdus acțiunea,

abia la 23 martie 2004, deci cu mult peste termenul legal, această acțiune este

tardiv formulată.

În ce privește chemarea în judecată

a Arhivelor Naționale, instanța a reținut că în materie de contencios

administrativ, calitate procesuală pasivă are, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990,

numai autoritatea publică emitentă a actului administrativ de autoritate supus

cenzurii instanței de judecată, în speță Casa Județeană de Pensii Caraș

Severin, pârâta Arhivele Naționale neavând calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul G.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului, a susținut,

în esență, că acțiunea prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 4809 din 27

octombrie 2003, a Casei Județene de Pensii Caraș Severin, a fost formulată în

termenul prevăzut de lege.

În ce privește lipsa calității

procesuale pasive a Arhivelor Naționale, a apreciat că această excepție a fost

admisă în mod greșit, deoarece Casa de Pensii Caraș Severin nu putea emite

hotărârea contestată, în lipsa certificatelor emise de arhiva pârâtă.

Recursul este nefondat.

Reclamantul G.A., prin cererea înregistrată

la nr. 9716 din 5 septembrie 2002, a solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii

Caraș Severin, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 4 noiembrie 1952 - 22 decembrie 1955.

Prin hotărârea nr. 4809 din 27

octombrie 2003, pârâta i-a admis cererea și a constatat că perioada 13

septembrie 1953 - 22 noiembrie 1955 se încadrează în prevederile art. 1 din

Legea nr. 309/2002, această hotărâre fiind contestată de reclamant.

Din actele dosarului se constată că

hotărârea atacată i-a fost comunicată reclamantului, la 11 noiembrie 2003 și a

fost primită de acesta, conform precizării făcute în cererea de recurs, la 12

noiembrie 2003.

Conform art. 6 alin. (5) din Legea nr.

309/2002, cu referire și la Legea nr. 29/1990, reclamantul putea contesta

hotărârea nr. 4809 din 27 octombrie 2003, în termen de 30 de zile de la

comunicarea acesteia la instanța de contencios administrativ competentă,

respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Cum reclamantul nu a respectat termenul

prevăzut de lege, cererea fiind introdusă abia la data de 11 martie 2004, în

mod corect instanța i-a respins acțiunea, ca fiind tardiv formulată.

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, este irelevant că reclamantul s-a adresat anterior emiterii hotărârii,

instanței de judecată, pentru că a făcut acest lucru prematur, nerespectând prevederile

art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.

În ce privește admiterea de către

prima instanță, a excepției lipsei calității procesuale pasive a Arhivelor

Naționale, se apreciază că și această soluție este corectă, în raport cu

prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, calitatea

procesuală pasivă aparținând autorității publice emitente a actului

administrativ de autoritate, supus cenzurii instanței de judecată, în speță, Casei

Județene de Pensii Caraș Severin.

În consecință, față de

considerentele arătate, se constată că hotărârea curții de apel este legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

G.A. împotriva sentinței civile nr. 274 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2004.