ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Harghita, prin sentința penală nr. 321 din 12 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.S. la: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, iar în baza dispozițiilor art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 268 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 32/2002 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a contopit această pedeapsă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat și s-a dispus ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la data de 25 iunie 2003 la zi, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dispus prelungirea acesteia cu încă 30 de zile pentru intervalul 18 noiembrie – 17 decembrie 2003 inclusiv.

A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri părților civile S.T. - 500.000 lei și J.A. – 300.000 lei. S-a reținut, la pronunțarea acestei soluții, de către instanța de fond, următoarea stare de fapt: În data de 23 iunie 2003, părțile vătămate S.T. și J.A. și-au stabilit la marginea satului Porumbenii Mari, locul, tabără de pescuit de pe malul râului Târnava Mare. În ziua următoare instalării lor în această locație, cele două părți vătămate s-au întâlnit întâmplător cu inculpatul S.S., ei consumând împreună băuturi alcoolice în barul F. Seara, după lăsarea întunericului, cei trei au mers la cortul pe care părțile vătămate și-l instalaseră pe malul râului Târnava Mare. Partea vătămată J.A.

a intrat în cort și s-a culcat, inculpatul și cealaltă parte vătămată rămânând pe malul râului. În acest context inculpatul, a atacat-o pe partea vătămată S.T., pe care a prins-o de păr, a amenințat-o cu un cuțit, pe care i l-a pus la gât și i-a sustras un inel din aur de pe deget. Reușind să scape, partea vătămată a fugit din locul respectiv, iar în continuare inculpatul a despicat cu un cuțit cortul în care se odihnea partea vătămată J.A. și după ce i-a aplicat mai multe lovituri, i-a sustras suma de 800.000 lei, De asemenea, inculpatul a mai luat un cuțit, un topor și o brichetă, după care a părăsit locul faptei. Asupra inculpatului s-au găsit suma de 80.000 lei și bricheta sustrasă de la partea vătămată J.A., el indicând organelor judiciare, în cursul urmăririi penale, locul în care a ascuns verigheta sustrasă de la partea vătămată S.T.

Cu toate că cele două părți vătămate au suferit leziuni, în urma acțiunii infracționale desfășurate de inculpat, nu s-au prezentat la medicul legist pentru a obține un act din care să rezulte natura și localizarea leziunilor suferite, nr. de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acestora. Cele două părți vătămate s-au constituit fiecare, părți civile cu c/valoarea pagubei încercate prin fapta inculpatului. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, susținând că pedeapsa aplicată este exagerată, deoarece a recunoscut și regretat fapta pe care a comis-o. Prin decizia nr. 214/ A din 24 decembrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Tg.

Mureș, apelul a fost respins ca nefondat. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs. A solicitat casarea hotărârilor și reducerea pedepsei care este aspră, invocând și situația familiară grea, concubina sa este bolnavă și are în întreținere 10 copii. Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat faptelor săvârșite încadrarea juridică legală, iar la dozarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere că inculpatul a avut o comportare procesuală oscilantă până la urmă recunoscând că a săvârșit infracțiunea, dar mai ales că este recidivist și a comis două infracțiuni de tâlhărie la 2 luni de la eliberarea din executarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru furt.

Având în vedere că între anii 1992 – 2002, inculpatul a fost condamnat la 5 ani pentru fapte de furt și tâlhărie, pedeapsa de 7 ani închisoare situată la limita minimului special nu poate fi considerată aspră și nu se justifică reducerea ei. Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 214 din 24 decembrie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2004.