ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Harghita, prin sentința

penală nr. 321 din 12 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.S. la:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.;

- o lună închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 7 ani închisoare, iar în baza dispozițiilor art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 268 zile închisoare,

rest rămas neexecutat din pedeapsa ce i-a fost aplicată prin sentința penală

nr. 32/2002 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a contopit această pedeapsă cu

restul de pedeapsă rămas neexecutat și s-a dispus ca în final să execute

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă

de la data de 25 iunie 2003 la zi, s-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dispus prelungirea acesteia cu încă 30 de zile pentru intervalul 18

noiembrie – 17 decembrie 2003 inclusiv. A fost obligat inculpatul să plătească

despăgubiri părților civile S.T. - 500.000 lei și J.A. – 300.000 lei.

S-a reținut, la pronunțarea acestei

soluții, de către instanța de fond, următoarea stare de fapt:

În data de 23 iunie

2003, părțile vătămate S.T. și J.A. și-au stabilit la marginea satului

Porumbenii Mari, locul, tabără de pescuit de pe malul râului Târnava Mare. În ziua

următoare instalării lor în această locație, cele două părți vătămate s-au

întâlnit întâmplător cu inculpatul S.S., ei consumând împreună băuturi

alcoolice în barul F. Seara, după lăsarea întunericului, cei trei au mers la

cortul pe care părțile vătămate și-l instalaseră pe malul râului Târnava Mare.

Partea vătămată J.A. a intrat în cort și s-a culcat, inculpatul și cealaltă

parte vătămată rămânând pe malul râului. În acest context inculpatul, a

atacat-o pe partea vătămată S.T., pe care a prins-o de păr, a amenințat-o cu un

cuțit, pe care i l-a pus la gât și i-a sustras un inel din aur de pe deget.

Reușind să scape, partea vătămată a

fugit din locul respectiv, iar în continuare inculpatul a despicat cu un cuțit

cortul în care se odihnea partea vătămată J.A. și după ce i-a aplicat mai multe

lovituri, i-a sustras suma de 800.000 lei, De asemenea, inculpatul a mai luat

un cuțit, un topor și o brichetă, după care a părăsit locul faptei.

Asupra inculpatului s-au găsit suma

de 80.000 lei și bricheta sustrasă de la partea vătămată J.A., el indicând

organelor judiciare, în cursul urmăririi penale, locul în care a ascuns

verigheta sustrasă de la partea vătămată S.T.

Cu toate că cele două părți vătămate

au suferit leziuni, în urma acțiunii infracționale desfășurate de inculpat, nu

s-au prezentat la medicul legist pentru a obține un act din care să rezulte

natura și localizarea leziunilor suferite, nr. de zile îngrijiri medicale

necesare pentru vindecarea acestora. Cele două părți vătămate s-au constituit

fiecare, părți civile cu c/valoarea pagubei încercate prin fapta inculpatului.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, susținând că pedeapsa

aplicată este exagerată, deoarece a recunoscut și regretat fapta pe care a

comis-o.

Prin decizia nr. 214/ A din 24

decembrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Tg. Mureș,

apelul a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat

recurs.

A solicitat casarea hotărârilor și

reducerea pedepsei care este aspră, invocând și situația familiară grea,

concubina sa este bolnavă și are în întreținere 10 copii.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă, au dat faptelor săvârșite încadrarea juridică legală, iar la dozarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere că inculpatul a

avut o comportare procesuală oscilantă până la urmă recunoscând că a săvârșit

infracțiunea, dar mai ales că este recidivist și a comis două infracțiuni de

tâlhărie la 2 luni de la eliberarea din executarea unei pedepse de 2 ani

închisoare pentru furt. Având în vedere că între anii 1992 – 2002, inculpatul a

fost condamnat la 5 ani pentru fapte de furt și tâlhărie, pedeapsa de 7 ani

închisoare situată la limita minimului special nu poate fi considerată aspră și

nu se justifică reducerea ei.

Așa fiind, urmează ca recursul să

fie respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 214 din 24 decembrie

2003 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 aprilie 2004.