ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4901/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 199/2003 s-a dispus, printre altele, prelungirea arestării preventive a inculpaților D.R. și a altor 29 inculpați, arestați până la 14 noiembrie 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului Militar Teritorial au fost trimiși în judecată 52 inculpați, din care 31 în stare de arest preventiv, pentru infracțiuni grave, respectiv de furt calificat de produse petroliere din conducte, luare de mită, asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

Cu privire la inculpatul D.R. s-a reținut că a fost trimis în judecată pentru instigare la infracțiunea de furt calificat, dare de mită, favorizarea infractorului și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, iar Z.N. pentru instigare la furt calificat și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. Împotriva acestei încheieri în termen legal, au declarat recurs inculpații D.R. și Z.N., aceștia solicitând punerea în libertate, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu prezintă pericol social. Recursurile nu sunt fondate. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpații au fost trimiși în judecată, alături de alți făptuitori, pentru infracțiuni grave, D.R.

și pentru o infracțiune de corupție, și ambii pentru instigare la furt calificat, faptă prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani. Instanța de fond, prin încheierea atacată, a apreciat în mod corect că se justifică prelungirea arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au modificat.

Apărarea formulată de inculpați, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi puși în libertate nu poate fi reținută, întrucât aceștia au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni grave și cu privire la care există motive verosimile de a bănui că au comis infracțiunile, așa cum prevede și art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În raport de considerentele expuse, recursurile declarate apar ca nefondate și vor fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.R. și Z.N. împotriva încheierii din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 199/2003. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 200.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.