ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 646/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.R. împotriva încheierii de

ședință din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

S-a

prezentat  inculpatul D.R., asistat de apărătorul desemnat din

oficiu, avocat B.A.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Instanța

a pus în discuția părților admisibilitatea recursului.

Apărătorul

inculpatului a lăsat la  aprecierea instanței admiterea recursului.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, consideră recursul admisibil.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Pitești – Secția penală, prin încheierea din 16 ianuarie

2003, a admis cererile formulate de inculpații B.F.C., B.G., P.I., C.E.,

C.B., D.C.C., M.I., I.V., T.C., B.F., D.G., C.M., F.C., B.D. privind amânarea

judecării cauzei pentru a-și angaja apărători aleși.

Prin

aceeași încheiere, în baza dispozițiilor art.155 și

următoarele C.proc.pen., a dispus prelungirea duratei arestului preventiv

pentru toți cei 31 de inculpați arestați, printre care

figurează și inculpatul D.R.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, inculpatul D.R., aflat în stare de arest, a

declarat recurs împotriva arestării preventive, recurs care, fiind

făcut în mai multe exemplare a fost înregistrat la această Curte, în

două dosare și anume: dosarul nr.384/2003 și dosarul

nr.540/2002.

Observându-se

că, în fapt, cele două declarații de recurs constituie un singur

recurs, îndreptat de același inculpat împotriva aceleiași încheieri

de prelungire a arestării preventive, dosarul nr.540/2003 a fost conexat

la dosarul nr.384/2003.

În

motivarea recursului, inculpatul arată că, din luna mai 2001,

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București și

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București, precum și Tribunalul Vâlcea și Curtea de Apel

Pitești, au prelungit succesiv măsura arestării preventive în

ce-l  privește, ultima dată pe o durată de 30 zile, începând cu

18 ianuarie 2003.

În

toate cazurile s-a avut în vedere numai prevederile art.148 lit.b C.proc.pen.,

în sensul că a săvârșit o infracțiune pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate

ar prezenta un pericol public pentru ordinea publică. Or,

dispozițiile acestui text de lege ar fi trebuit coroborate cu

dispozițiile art.136 C.proc.pen., care cer, pentru a se asigura buna

desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica

sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de

la judecată ori de la executarea pedepsei, luarea, printre alte

măsuri,și a arestării preventive dar, ținându-se seama de

scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, de

sănătatea, vârsta și antecedentele penale etc.

În

speță nu este îndeplinită nici una dintre aceste condiții,

spune inculpatul, iar faptul că pedeapsa sa prevăzută de lege

este mai mare de 2 ani, nu este relevant, o astfel de pedeapsă

găsindu-se și în cazul infracțiunilor de insultă și

calomnie.

Nu

este îndeplinită nici condiția prevăzută de art.136

C.proc.pen., în sensul că nu s-a sustras niciodată de la

urmărirea, judecata sau executarea pedepsei. De asemenea, nu a

părăsit localitatea, nu a influențat martorii și nu a

obstrucționat desfășurarea procesului penal.

Anterior

săvârșirii infracțiunii a lucrat la IPJ Vâlcea 15 ani, având o

comportare ireproșabilă la vegherea liniștii și ordinii

publice, iar pentru rezultatele înregistrate a fost și decorat.

În

sfârșit, în susținerea recursului, inculpatul a invocat și

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale.

În

drept, inculpatul a invocat art.159 alin.7 C.proc.pen.

Recursul

este inadmisibil.

Conform

art.141 C.proc.pen., încheierea dată în primă instanță prin

care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri

preventive poate fi atacată  separat cu recurs, de procuror sau de

inculpat.

Rezultă

din textul enunțat, că încheierea de menținere a măsurii de

prelungire a arestării preventive cum este cea din speță, nu

poate fi atacată cu recurs, Curtea va trebui să privească

recursul inculpatului D.R. împotriva încheierii de ședință din

16 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești, ca inadmisibil, și

a-l respinge ca atare, în temeiul art.385

15

alin.1 pct.1 lit.a

C.proc.pen., menținând astfel încheierea atacată.

Văzând

și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiăiei;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil,recursul declarat de recurentul D.R.  împotriva încheierii de

ședință din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.