ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 648/2003

R  O

M  A  N  I  A

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul

Ș.I. împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2003 a

Curții de Apel

Pitești

.

S-a prezentat inculpatul Ș.I., asistat de apărătorul

desemnat din oficiu, avocat B.A..

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Instanța

a pus în discuția părților admisibilitatea recursului.

Apărătorul

inculpatului a lasat la aprecierea instanței admiterea recursului.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, consideră recursul

admisibil.

C

U  R  T  E  A,

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

încheierea  din 16 ianuarie 2003 dată în dosarul nr.199/2003, Curtea de

Apel Pitești a dispus, printre altele, prelungirea duratei arestării

preventive a inculpatului Ș.I., până la data de 18 februarie 2003.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut în esență că, subzistă dispozițiile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive de către

organele de urmărire penală,iar lăsarea în libertate a

inculpatului ar prezenta  pericol pentru ordinea publică.

Împotriva

acestei hotărâri, inculpatul a delcarat recurs solicitând punerea sa în

libertate.

Recursul

este inadmisibil.

În Codul de procedură penală este reglementată

prelungirea arestării preventive a inculpatului numai pentru situația

în care această măsură a fost luată în cursul

urmăririi penale, iar dosarul nu a fost înaintat spre rejudecare

instanței.

Această

lege nu cuprinde nici o dispoziție care să prevadă expres

competența instanței de a prelungi arestarea inculpatului în timpul

judecății în primă instanță sau în căile ordinare

de atac și procedura de prelungire a acestei măsuri preventive.

În

aceste condiții, pot fi atacate cu recurs potrivit art.158 alin.7 Cod

procedură penală numai încheierile prin care s-a hotărât asupra

prelungirii arestării preventive pronunțate în cauzele aflate în curs

de urmărire penală.

În

cauzele aflate în curs de judecată, încheierile de prelungire a

măsurii arestării preventive nu sunt supuse recursului întrucât

legea, reglementând prelungirea arestării preventive în această

fază a procesului penal, nu prevede nici posibilitatea atacării cu

recurs a eventualelor hotărâri prin care instanțele ar dispune

prelungirea măsurii arestării preventive.

În

regimul Codului de procedură penală aflat în vigoare, instanța

de judecată sesizată cu judecarea unei cauze în care inculpatul a

fost arestat preventiv, este obligatoriu, potrivit art.300 din acest cod,

să verifice legalitatea arestării odată cu verificarea

legalității actului de sesizare. În cazul constatării că

actul de sesizare a fost regulat întocmit și că măsura

arestării preventive a fost legal luată față de inculpat,

arestarea preventivă rămâne valabilă, în conformitate cu

dispozițiile art.149 alin.3 Cod procedură penală, până la

soluționarea definitivă a cauzei, dacă nu intervine ulterior

revocarea ei.

Deci,

neexistând o dispoziție explicită în legea de procedură

penală aflată în vigoare care să oblige instanța de a

examina la fiecare 30 zile legalitatea arestării preventive a inculpatului

după îndeplinirea obligației prevăzută în art.300 Cod

procedură penală, recursul declarat împoptriva unei încheieri de

prelungire a arestării preventive în cursul judecății este

inadmisibil.

Conform

art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la

cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul Ș.I. împotriva încheierii

de ședință din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.