ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1582/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1016 din 29

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, a fost

respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul E.M.

Pentru a pronunța astfel, prima

instanță a reținut că nu există acea împrejurare specială prevăzută de art. 455

și art. 453 lit. c) C. proc. pen., motivele invocate de condamnat nefiind de

natură să justifice o întrerupere a executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins prin decizia nr. 855 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel București,

secția II-a penală.

Împotriva acestor soluții,

inculpatul a declarat recurs, fără a-l motiva în scris, din care cauză

apărătorul a menționat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează să

fie pronunțată în cauză.

Recursul nu este fondat.

Analizând

din oficiu, hotărârile pronunțate se constată că ele sunt legale și temeinice

sub toate aspectele.

Astfel, efectuându-se o anchetă

socială la domiciliul condamnatului, s-a stabilit că mama acestuia se ocupa de

îngrijirea celor trei copii ai săi, iar soția lui execută o pedeapsă privativă

de libertate.

Mai rezultă, de asemenea, că

petentul condamnat este analfabet nu a avut serviciu niciodată, iar minorii în

vârstă de 13 și 10 ani nu sunt școlarizați, nu beneficiază de alocații și se

află în îngrijirea mamei condamnatului care este salariată la R.E.B.U. cu un

venit lunar de 2.500.000 lei.

Potrivit legii, întreruperea

executării pedepsei pentru motivele avute în vedere de dispozițiile art. 453

alin. (3) C. proc. pen., se referă la acele împrejurări speciale care conduc la

consecințe grave pentru condamnat sau familia lui, ceea ce în speță nu a fost

dovedit.

Situația

precară a familiei condamnatului a subzistat și anterior începerii executării

pedepsei și este de durată, astfel încât o întrerupere a executării pe o

perioadă de cel mult 3 luni nu ar avea cum să îmbunătățească starea materială a

acesteia, cu atât mai mult, cu cât petentul este analfabet și nu a avut

serviciu.

Ca atare, nefiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 455 combinat cu art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

recursul urmează să fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de

către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, declarat de

condamnatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 855 din 19 decembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II–a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 martie 2003.