ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2003

Deliberând asupra recursului de față

constată;

Prin sentința penală nr. 739 din 1

august 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, s-a

respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul C.A.C. cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 577/1999 a Tribunalului București.

S-a reținut că din ancheta socială

efectuată în cauză nu rezultă existența unor împrejurări speciale în sensul

art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins prin decizia penală nr. 584 din 27 septembrie 2002, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală.

Condamnatul a declarat recurs

susținând că familia sa se află într-o situație gravă, astfel încât, se

justifică întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 455 raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., dispoziții legale în care își găsește temeiul

cererea condamnatului, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când

din cauza unor împrejurări speciale executarea ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia acestuia.

Din ancheta socială efectuată în

cauză, rezultă că fiul minor al condamnatului locuiește fără forme legale

împreună cu mama sa, concubina acestuia, într-o locuință proprietate de stat

formată dintr-o cameră și dependințe, mobilată sărăcăcios venitul familiei

fiind compus din venitul ocazional realizat de H.C. de aproximativ 1.000.000

lei și alocația de stat a minorului de 150.000 lei.

În ancheta socială se mai

menționează că cel condamnat nu este școlarizat, înainte de condamnare nu a

lucrat niciodată cu carte de muncă realizând venituri din diferite munci

ocazionale.

Așa fiind, se constată că familia

inculpatului nu se află într-o situație specială datorită căruia executarea

pedepsei închisorii în continuare ar avea consecințe grave, astfel încât,

soluția de respingere a cererii, menținută de instanța de apel, este corectă.

Constatând din examinarea cauzei din

oficiu că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Curtea

va respinge recursul ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul C.A.C. împotriva deciziei penale nr. 584 din 27 septembrie 2002

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.