ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2003

Deliberând asupra recursului de față constată; Prin sentința penală nr. 739 din 1 august 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.A.C. cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 577/1999 a Tribunalului București. S-a reținut că din ancheta socială efectuată în cauză nu rezultă existența unor împrejurări speciale în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen. Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia penală nr. 584 din 27 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Condamnatul a declarat recurs susținând că familia sa se află într-o situație gravă, astfel încât, se justifică întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat. Conform art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., dispoziții legale în care își găsește temeiul cererea condamnatului, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Din ancheta socială efectuată în cauză, rezultă că fiul minor al condamnatului locuiește fără forme legale împreună cu mama sa, concubina acestuia, într-o locuință proprietate de stat formată dintr-o cameră și dependințe, mobilată sărăcăcios venitul familiei fiind compus din venitul ocazional realizat de H.C. de aproximativ 1.000.000 lei și alocația de stat a minorului de 150.000 lei.

În ancheta socială se mai menționează că cel condamnat nu este școlarizat, înainte de condamnare nu a lucrat niciodată cu carte de muncă realizând venituri din diferite munci ocazionale. Așa fiind, se constată că familia inculpatului nu se află într-o situație specială datorită căruia executarea pedepsei închisorii în continuare ar avea consecințe grave, astfel încât, soluția de respingere a cererii, menținută de instanța de apel, este corectă. Constatând din examinarea cauzei din oficiu că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A.C. împotriva deciziei penale nr. 584 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.