ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1183/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 iulie 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sibiu, solicitând obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru o perioadă de 4 ani și 6 luni, luând în calcul ca dată a refugiului, 9 septembrie 1940, în loc de 23 octombrie 1940, cum greșit a reținut pârâta, prin hotărârea nr. 937 din 5 mai 2003. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, deși a dovedit data refugierii din localitatea Colibița, județul Bistrița-Năsăud, în orașul Sibiu, ca urmare a Dictatului de la Viena, comisia nu a luat în examinare probele prezentate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 309 din 3 septembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului și a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul stabilirii perioadei strămutării: 7 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Sibiu, susținând că, întrucât reclamantul nu a depus la comisie și adeverința nr. 991 din 12 iunie 1945, eliberată de Primăria comunei Bistrița Bârgăului, despre cum se face vorbirea în motivarea sentinței, comisia nu putea acorda drepturi în baza unor acte care nu i-au fost puse la dispoziție. Se mai arată că instanța de fond a luat în considerare susținerea reclamantului privitoare la acordarea drepturilor, începând cu 6 septembrie 1940, fără însă a fi dovedită data exactă a refugiului.

Recursul este nefondat. Beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, persoana care a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999,, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral, printre care și persoanele din Ardealul de Nord, care au fost expulzate ori s-au refugiat ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, durata persecuției putându-se acorda în intervalul 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, în funcție de documentele prezentate. Cu martorii audiați în cauză și cu adeverința nr. 991 din 12 iunie 1945, eliberată de Primăria Comunei Bistrița Bârgăului, s-a dovedit că familia reclamantului a avut domiciliul în această comună, până la sfârșitul lunii august 1940, când s-a refugiat în comuna Săliște, județul Sibiu.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile nr. 309 din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.