ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2009/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului

București, la 9 ianuarie 2002, reclamanta SC O.C.R. SA, în contradictoriu cu

pârâta SC T.G.R. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să oblige pârâta la plata sumei de 14.064.615.506 lei cu titlu de preț, precum

și a sumei de 11.870.425.818 lei, reprezentând penalități de întârziere în

plata prețului.

Tribunalul București, prin sentința nr. 969 din 31

ianuarie 2002, a admis excepția de necompetență materială și a declinat

competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

sentința nr. 139 din 139 din 6 decembrie 2002, a anulat, ca netimbrată,

acțiunea, reținând, pe de o parte, că reclamanta nu a făcut dovada

înregistrării cererii de acordare a scutirii de taxă, în condițiile art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 146/1997 și nici a vreunui demers în acest sens, iar pe de

altă parte, că recurenta nu și-a timbrat cererea, conform cerințelor legale

cuprinse în Legea nr. 146/1007.

Contra acestei sentințe a declarat recurs reclamanta

SC O.C.R. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse sentinței recurate vizează faptul că

aceasta a fost pronunțată cu neobservarea faptului că reclamanta a făcut dovada

formulării cererii de scutire adresată Administrației Financiare și a faptului

că aceasta nu a fost rezolvată.

Curtea, analizând sentința recurată prin prisma

criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se

vor arăta.

La termenul din 1 noiembrie 2002, instanța

încuviințează cererea de amânare formulată de recurentă, motivată de intenția

acesteia de a obține, de la Administrația Financiară a sectorului 6 București,

scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru.

Totodată, instanța pune în vedere reclamantei să

depună, până la următorul termen – 6 decembrie 2002 – scutirea de la plata

taxei judiciare de timbru sau dovada achitării taxei judiciare de timbru, în

cuantum de 283.993.413 lei (a se vedea, în acest sens, dispozitivul încheierii

din 1 noiembrie 2002, anexat la dosarul de la fond).

Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței,

nefăcând dovada vreunui demers în vederea scutirii de la plata taxei judiciare

de timbru și netimbrând acțiunea, drept pentru care, în mod legal și temeinic,

instanța de fond a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și a anulat acțiunea, ca netimbrată.

În considerarea celor ce preced, Curtea, în temeiul art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC O.C.R.

SA București, împotriva sentinței nr. 139 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie

2003.