ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30

iunie 2003 la Curtea de Apel Cluj, Consiliul Local al comunei Sarasău a

declarat recurs împotriva sentinței nr. 466/2003 a Curții de Apel Cluj,

solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul

a susținut că în mod greșit instanța de apel a admis acțiunea formulată de

reclamanta C. Sighetu Marmației, prin mandatar F. Maramureș și a dispus

anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, în ceea ce privește imobilele cuprinse

în Anexa nr. 55 nr. crt. 23 - Clădire, magazin și bufet din comuna Sarasău.

Sub acest aspect, recurenta a

susținut că atât terenul, cât și construcțiile de pe teren au ca proprietar

tabular Statul Român, imobilele făcând parte din domeniul public.

Împotriva sentinței nr. 466/2003 a

Curții de Apel Cluj, a declarat recurs și Guvernul României.

În motivarea recursului s-a susținut

că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în mod eronat

considerându-se că intimata-reclamantă F. Maramureș, pentru C. Sighetu

Marmației, are calitate procesuală activă. S-a susținut că în mod greșit

instanța de fond prin actele depuse, se consideră că a dovedit vătămarea sa în

dreptul de proprietate și că această calitate de proprietar s-a recunoscut de

stat, prin acceptarea declarației de impunere și prin încasarea impozitului pe

clădiri, întrucât plata impozitelor, taxelor aferente imobilului nu reprezintă

o dovadă a dreptului de proprietate, deoarece, legal sau convențional,

suportarea acestor sarcini fiscale nu este întotdeauna atributul exclusiv al

titularului dreptului de proprietate.

S-a mai susținut că adoptarea

hotărârii ce a fost anulată parțial, a fost adoptată de Executiv din însușirea

proiectului inițial al Ministerului Administrației Publice, au fost respectate

dispozițiile Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind

procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare

Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, proiectul actului administrativ

fiind avizat de autoritățile publice interesate.

S-a mai precizat că pozițiile din Anexa

7 la H.G. nr. 934/2002, au făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local,

care eventual trebuia atacată în fața instanțelor de contencios, dacă ar fi

afectat drepturile legitime a vreunei persoane.

Mai mult, s-a menționat în recursul

declarat, că hotărârea de guvern nu are efect constitutiv de drept de

proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale, ea doar atestând

regimul juridic, diferențiat de regimul juridic al proprietății private. Așa

fiind, recurentul consideră că dacă intimata-reclamantă consideră că actul

administrativ este nelegal, cenzurarea valabilității titlurilor este de

competența instanțelor de drept comun.

Recursurile sunt neîntemeiate și

urmează a fi respinse.

Prin sentința civilă nr. 466 din 23

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins excepțiile invocate de pârâtul

Guvernul României, Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local al comunei

Sarasău și Ministerul Administrației Publice București, referitoare la

neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsa calității procesuale active a

reclamantei și de nulitatea acțiunii.

S-a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta C. Sighetu Marmației, prin mandatar F.

Maramureș și s-a dispus anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, în ceea ce

privește imobilele cuprinse în Anexa nr. 55 nr. crt. 23 - Clădire, magazin și

bufet din comuna Sarasău.

Totodată, s-a respins cererea de

chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâtul Guvernul României

împotriva Ministerului Administrației Publice București, Consiliului Județean

Maramureș și Consiliului Local al comunei Sarasău, județul Maramureș.

Față de această ultimă prevedere din

dispozitivul hotărârii atacate, se constată că recursul Consiliului Local al

comunei Sarasău, chemat în judecată de pârât conform art. 57 - 59 C. proc. civ., este inadmisibil, întrucât nefiind parte în proces, nici nu putea declara recurs. Este

de reținut că acest chemat în judecată, potrivit art. 57 – 59, a formulat pretenții.

Cât privește recursul declarat de

Guvernul României, este neîntemeiat și va fi respins.

Intimatul-pârât a susținut, ca, de

altfel și în fața instanței de fond, că F. Maramureș nu are calitate procesuală

activă, nejustificându-și drepturile pretinse.

Este de observat că

intimatul-reclamant a invocat în acțiunea sa, un drept de proprietate ce i-a

fost vătămat, deci are calitate procesuală activă, în sensul dispozițiilor art.

1 din Legea nr. 29/1990, practica judecătorească acceptând existența calității

procesual active, chiar dacă nu s-a făcut proba dreptului cu extras de carte

funciară, fiind suficientă existența proprietății extratabulare.

În mod corect instanța de fond a

reținut că reclamanta a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost construit

din fondurile cooperației de consum, reclamanta posedă avizul tehnic din 20

iunie 1966 eliberat de Direcția de Investiții din Centrocoop, minuta și

procesul-verbal de recepție definitivă din 27 septembrie 1978, precum și

decizia de atribuire a suprafeței de teren, necesară construirii magazinului

universal.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că dreptul de proprietate al cooperativei de consum asupra imobilelor

există și acestea fac parte din patrimoniul cooperativei, dreptul de un

caracter privat și este ocrotit de lege, așa cum rezultă din art. 160 din Legea

nr. 109/1996.

Așa fiind, faptul că în elaborarea

hotărârii de guvern atacate (care a preluat din proprietatea privată imobilele

în discuție) s-ar fi respectat etapele procedurale prealabile emiterii

hotărârii guvernului, este nerelevantă cauzei, ceea ce este relevant pentru

judecarea cauzei de față fiind faptul că actul administrativ este ilegal, în

sensul că s-a schimbat regimul juridic al unei proprietăți, din privată, în

publică.

Așa fiind, nu se poate accepta

compararea a 2 titluri de proprietate în fața instanțelor de drept comun, cât

timp prin acțiunea în contencios de față se atacă un act administrativ ilegal,

care fiind ilegal, nu mai poate exista și ca atare, în mod corect (în parte) a

fost desființat de Curtea de Apel.

Deci hotărârea atacată fiind legală

și temeinică, recursul declarat va fi respins, conform art. 312

145

alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 466 din 23 aprilie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Respinge ca inadmisibil, recursul

declarat de Consiliul Local al comunei Sarasău, județul Maramureș, îndreptate

împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2004.