ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4245/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 339 din 28

martie 1960 a Tribunalului Popular al orașului Constanța a fost condamnat

inculpatul

B.S.

la pedeapsa de 5

ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale

prețioase, prevăzută de art. 2, art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947.

Totodată, în temeiul art. 80 pct. 3

C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea a 164 monede din aur, iar în baza art.

25 alin. (3) din același cod, a fost confiscată întreaga avere a inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, că până în anul 1959 inculpatul a deținut,

contrar dispozițiilor legale, 164 monede din aur.

Tribunalul Regional Constanța, prin

decizia penală nr. 948 din 19 mai 1960, a respins recursul declarat de

inculpat.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare în baza 409 și a art. 410 alin. (1)

partea I pct. 3 C. proc. pen., învederând că cele două hotărâri judecătorești

atacate au fost pronunțate cu încălcarea legii, fapta nefiind prevăzută de

legea penală.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 1 și

art. 2 din Legea nr. 284/1947, persoanele fizice sau juridice având în

proprietate aur sub orice formă, valută, cecuri și ordine de plată, disponibil

în conturi, creanțe în valută străină în țară și străinătate erau obligate ca

în termen de 5 zile de la publicarea legii să le predea B.N.R., iar conform

art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen. anterior, putea fi aplicată pedeapsa

complimentară a confiscării averii.

Aceste texte de lege incriminatorii

erau în contradicție cu Constituția României, în vigoare la data adoptării și

aplicării lor, precum și cu D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948.

În raport de caracterul imperativ al

dispozițiilor constituționale și de forța juridică a principiului consfințit de

normele de drept internațional, dispozițiile Legii nr. 284/1947 erau

neconstituționale, iar pedeapsa complimentară a confiscării averii

inculpatului, aplicată pe lângă pedeapsa închisorii, era menită să aducă

atingere dreptului de proprietate.

Din actele atașate în dosar rezultă

că inculpatul (întreprinzător particular) a achiziționat ilicit cele 164 monede

din aur, motiv pentru care fapta inculpatului de a nu le preda, ceda sau

declara nu poate fi considerată infracțiune, lipsindu-i o trăsătură esențială,

aceea de a fi prevăzută într-o lege penală și, ca atare, se impune, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

achitarea acestuia și înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării monedelor,

precum și a pedepsei complimentare a confiscării averii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 339 din 28 martie 1960 a Tribunalului

Popular al Orașului Constanța și deciziei penale nr. 948 din 19 mai 1960 a

Tribunalului Regional Constanța, privind pe inculpatul B.S.

Casează hotărârile sus-menționate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.S.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 2, art. 5 și art. 14 din Legea nr.

284/1947.

Înlătură pedeapsa complementară a

confiscării averii și măsura de siguranță a confiscării monedelor din aur.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 august 2004.