ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 194 din 9 ianuarie 2002 la Tribunalul București, reclamanta S.A. a chemat în judecată S.C. O. S.A. București solicitând anularea actelor nr. 2388 din 15 noiembrie 2001 și nr. 2769 din 23 noiembrie 2001 prin care i-a fost respinsă cererea de eliberare a unor dovezi din care să rezulte că nu i-au fost acordate despăgubiri pentru suprafața de 295 mp teren situat în București, trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 158/1979. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 16 iulie 2001 a notificat Prefectura Municipiului București pentru plata despăgubirilor bănești pentru imobilul menționat, în temeiul art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.

A mai menționat reclamanta că cererea sa nu poate fi soluționată fără existența unei dovezi din care să rezulte că anterior nu a încasat despăgubiri de la societatea pârâtă. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1141 din 8 iulie 2002, menținută prin decizia nr. 517 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au respins acțiunea ca „prematură” cu motivarea că despăgubirile bănești se acordă cu respectarea procedurii reglementate de art. 36-40 din Legea nr. 10/2001. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 517 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta S.A. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și susținând în esență că greșit cererea sa a fost respinsă ca prematură fără a se cerceta fondul pricinii. Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Reclamanta a notificat în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 Prefectura Municipiului București solicitând să-i fie acordate despăgubiri bănești reprezentate de contravaloarea terenului în suprafață de 295 mp situat în București. A susținut reclamanta că prin Decretul nr. 158/1979 a fost expropriat în scop de utilitate publică imobilul proprietatea sa, situat în București, la adresa menționată, compus din teren și construcție precum și că a încasat despăgubiri în sumă de 58.834 lei pentru construcții nu și pentru teren.

Obiectul prezentei pricini nu-l reprezintă contestația la modul în care Prefectura Municipiului București a respins notificarea reclamantei. În cauza de față reclamanta a chemat în judecată S.C. O. S.A. București, societate care deține documentele privind despăgubirile acordate pentru imobilele expropriate prin Decretul nr. 158/1979 solicitând să fie obligată să elibereze dovada în sensul că despăgubirea a fost acordată pentru construcție, nu și pentru teren. Cum instanțele nu s-au pronunțat asupra obiectului pricinii, față de caracterul devolutiv al apelului, CURTEA va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 517 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.