ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 194 din 9

ianuarie 2002 la Tribunalul București, reclamanta S.A. a chemat în judecată

S.C. O. S.A. București solicitând anularea actelor nr. 2388 din 15 noiembrie

2001 și nr. 2769 din 23 noiembrie 2001 prin care i-a fost respinsă cererea de

eliberare a unor dovezi din care să rezulte că nu i-au fost acordate

despăgubiri pentru suprafața de 295 mp teren situat în București, trecut în

proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 158/1979.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data

de 16 iulie 2001 a notificat Prefectura Municipiului București pentru plata

despăgubirilor bănești pentru imobilul menționat, în temeiul art. 2 lit. g) din

Legea nr. 10/2001.

A mai menționat reclamanta că cererea sa nu

poate fi soluționată fără existența unei dovezi din care să rezulte că anterior

nu a încasat despăgubiri de la societatea pârâtă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

sentința civilă nr. 1141 din 8 iulie 2002, menținută prin decizia nr. 517 din

17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au respins

acțiunea ca „prematură” cu motivarea că despăgubirile bănești se acordă cu

respectarea procedurii reglementate de art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 517

din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a

declarat recurs reclamanta S.A. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ. și susținând în esență că greșit cererea sa a fost respinsă

ca prematură fără a se cerceta fondul pricinii.

Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru

următoarele considerente:

Reclamanta a notificat în temeiul art. 36 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 Prefectura Municipiului București solicitând să-i fie

acordate despăgubiri bănești reprezentate de contravaloarea terenului în

suprafață de 295 mp situat în București.

A susținut reclamanta că prin Decretul nr. 158/1979

a fost expropriat în scop de utilitate publică imobilul proprietatea sa, situat

în București, la adresa menționată, compus din teren și construcție precum și

că a încasat despăgubiri în sumă de 58.834 lei pentru construcții nu și pentru

teren.

Obiectul prezentei pricini nu-l reprezintă

contestația la modul în care Prefectura Municipiului București a respins

notificarea reclamantei.

În cauza de față reclamanta a chemat în judecată

S.C. O. S.A. București, societate care deține documentele privind despăgubirile

acordate pentru imobilele expropriate prin Decretul nr. 158/1979 solicitând să

fie obligată să elibereze dovada în sensul că despăgubirea a fost acordată

pentru construcție, nu și pentru teren.

Cum instanțele nu s-au pronunțat asupra

obiectului pricinii, față de caracterul devolutiv al apelului, CURTEA va admite

recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe

pentru soluționarea în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 517 din 17 decembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.