ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1358/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 46 din 19 aprilie

2002, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița a admis în parte încheierea nr. 164 din

10 iulie 1998 a Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi

Dâmbovița, în sensul că a dispus obligarea în solidar a pârâților B.D., B.G. și

P.E., la plata sumei de 14.697.153 lei, către Primăria Aninoasa; a constatat în

același timp că suma se recuperează de la SC R. SA București și SC D.C. SA Târgoviște și a respins sesizarea privind Consiliul Local Aninoasa, precum și

obligarea primarului M.C., la plata sumei de 1.794.989 lei, plată nelegală

către R.A. D.

Prin decizia nr. 405 din 17

septembrie 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul

jurisdicțional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi

Dâmbovița și a modificat sentința nr. 46 din 19 aprilie 2002, în sensul că a înlăturat

dispoziția privind obligarea pârâtului B.D., B.G. și P.E., la plata sumei de

14.697.153 lei, a constatat că acest prejudiciu a fost acoperit parțial în

limita sumei de 11.516.000 lei, prin achitarea de către SC R. SA București, a

obligat în solidar, intimații să achite Consiliului Local Aninoasa, dobânda de

34,1% pe an, aferentă sumei plătite, s-au menținut toate celelalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, B.G., B.D. și P.E. care în esență au susținut că la termenul

de soluționare a recursului jurisdicțional, Consiliul Local Aninoasa nu a avut

o reprezentare legală, persoana prezentă neavând studii juridice.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiilor art.

67 C. proc. civ., „părțile pot să-și exercite drepturile procedurale personal

sau prin mandatar”.

Astfel fiind, și cum în cauză a

dovedit că termenul din 17 septembrie 2003, Consiliul Local Aninoasa a fost

reprezentat de un referent din cadrul Primăriei, care a primit mandat în acest

sens, urmează a se reține că s-au respectat întocmai drepturile procedurale

pentru toate probele implicate.

Împrejurarea că mandatarul nu avea

studii juridice, nu constituie un impediment legal de reprezentare într-o

asemenea situație, mandatarul neputând pune concluzii orale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.G., B.D. și P.E. împotriva

deciziei nr. 405 din 17 septembrie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2004.