ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 931/2005

HOTĂRÂRE
15.02.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 931/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de sesizare nr. 36

din 14 aprilie 2003, Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de

Conturi Dâmbovița, pentru descărcarea de gestiune a Primăriei comunei Aninoasa,

a sesizat Colegiul jurisdicțional Dâmbovița, solicitând stabilirea răspunderii

persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu, constând în contravaloare

indemnizație consilier local; plăți făcute în baza unor titluri executorii;

contravaloare cheltuieli transport și venituri nerealizate; contravaloare convorbiri

telefonice; contravaloare lucrări reparații; avans numerar; contravaloare

consum carburanți și penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 35 din 6 mai 2003,

Colegiul jurisdicțional Dâmbovița a dispus restituirea cauzei, la procuror,

pentru a se lămuri care este numărul persoanelor răspunzătoare, și dacă acestea

răspund pentru toate punctele reținute prin actul de control sau numai pentru o

parte, precum și pentru a se verifica legalitatea completului care a examinat

raportul asupra conturilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi

Dâmbovița.

Recursul a fost admis de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 454 din 9 septembrie

2003, care a casat sentința și a trimis cauza, în vederea continuării judecății,

aceleiași instanțe.

S-a reținut că măsura restituirii

are un caracter excepțional și nu se poate dispune decât în anumite condiții.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, Primăria comunei Aninoasa, care a apreciat că măsura restituirii este

justificată în esență, de lipsa numai a Directorului adjunct al Direcției de

Control Financiar Ulterior.

Recursul nu este fondat.

Colegiul jurisdicțional Dâmbovița,

în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată

și modificată, a dispus restituirea cauzei cu care a fost învestit, la

procuror, pentru completarea actului de sesizare.

S-a reținut pentru aceasta, că nu

rezultă cu certitudine numărul persoanelor vinovate și mai ales, dacă ele

răspund pentru toate capetele de acuzare reținute în raport. S-a mai reținut că

acest raport nu a fost examinat de un complet legal constituit.

Or, în conformitate cu dispozițiile art.

21 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, numai în situația în care instanța nu poate

judeca cauza sau judecarea acesteia s-ar face cu mare întârziere, datorită

actului de sesizare care nu este complet, se poate dispune restituirea.

În speță, urmează a se constata că

nu s-a făcut dovada unei astfel de situații.

Persoanele răspunzătoare de

producerea pagubei, precum și prejudiciul la care acestea urmează să fie

obligate, urmează să fie stabilite de instanță, pe baza probelor pe care

părțile le vor administra, și nu numai pe baza raportului de control, care prin

el însuși constituie cel mult o probă.

În ce privește completul care a

examinat raportul, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.

94/1992, acesta este format din directorul direcției, directorul adjunct, șeful

de serviciu și un controlor financiar, altul decât cel care a efectuat

controlul.

Absența unui membru din acest

complet, nu numai că nu este sancționat de legiuitor, dar prin ea însăși nu

constituie motiv de restituire, instanța putând cel mult să se considere

nelegal învestită și să respingă actul de sesizare.

Astfel fiind, urmează a se aprecia

că recursul declarat de Primăria comunei Aninoasa nu este fondat și în

consecință urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de Primăria

Comunei Aninoasa, județul Dâmbovița, împotriva deciziei nr. 454 din 9

septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3919/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 756 din 15 februarie 2001, Judecătoria Târgoviște și-a declinat competența în soluționarea plângerii formulate de O.B., împotriva
ÎCCJ 2003-06-17
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2387/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 69 din 26 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a fost a
ÎCCJ 2003-06-17
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 70/2001, pronunțată de Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a fost admisă cererea de r
ÎCCJ 2004-11-23
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8422/2004
ri și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță. Rejudecând în fond pricina, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1274 din 18 mai 2004, a admis acțiunile conexe, a anulat Ordin
ÎCCJ 2012-09-20
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5486/2012
ța face referire la admiterea contestației, anularea dispoziției de respingere a notificării și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului, în dispozitiv „constată nulitatea deciziei nr. 6271/2005 emi
Sursă