ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 26/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1304/1998, reclamanta SC R. SA Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Dâmbovița și Ministerul de Finanțe, să se dispună anularea deciziei nr. 46 din

21 ianuarie 1998, pronunțată de Ministerul de Finanțe, în soluționarea

contestației formulată împotriva procesului-verbal nr. 854 din 28 februarie

1995, întocmit de organele de control din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dâmbovița și anularea

procesului-verbal, cu privire la virarea sumei de 642.000.000 lei, reprezentând

credit bugetar și 30.330.408 lei, dobânzi către bugetul statului, cu plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la 28 februarie 1995, organul de control din cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dâmbovița a

efectuat un control, în urma căruia a dispus virarea la bugetul statului, a

sumei de 642.000.000 lei, contravaloarea a patru imobile vândute din

patrimoniul său, Consiliului Local Târgoviște, măsură pe care reclamanta o

consideră greșită, deoarece la data de 29 decembrie 1994, când a avut loc

înstrăinarea imobilelor din proprietatea sa, era societate comercială cu capital

privat, astfel că nu erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 58/1991, cu privire

la privatizarea societăților comerciale, pentru a organiza licitație publică,

în vederea înstrăinării celor patru imobile, iar suma reprezentând

contravaloarea imobilelor înstrăinate, a fost virată în contul său de

investiții, astfel încât nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 10/1991,

privind finanțele publice.

Prin sentința nr. 150 din 17 iulie

1998, s-a admis acțiunea SC R. SA.

S-a anulat decizia nr. 46 din 21

ianuarie 1998, a Ministerului de Finanțe și nr. 854 din 28 februarie 1995, a

organului de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat Dâmbovița, privind virarea de către reclamantă la

bugetul statului, a sumei de 642.000.000 lei, reprezentând credit bugetar și

30.330.408 lei, dobânzi. Au fost obligate pârâtele la 503.000 lei, cheltuieli

de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

În perioada 10 ianuarie – 20

ianuarie 1995 și 6 februarie – 28 februarie 1995, Direcția Generală a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dâmbovița a efectuat un

control la SC R. SA Târgoviște.

La data controlului, SC R. SA

încheiase contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, nr. 600 din 12 decembrie

1994 cu F.P.S.

La data de 29 decembrie 1994,

Consiliul Local Târgoviște a semnat cu Asociația P.A.S. R., înființată în baza

Legii nr. 77/1994, în vederea privatizării SC R. SA, un antecontract de

vânzare-cumpărare a patru imobile și anume: Rotiseria C., Bar D., Expres U. și

Cofetăria C., evaluate la 642.000.000 lei.

La aceeași dată, Consiliul Local

Târgoviște a virat banii în suma de mai sus, în fondul de investiții a SC R.

SA.

Prin procesul-verbal încheiat de

organul de control al Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Dâmbovița, s-a dispus virarea sumei de 642.000.000 lei la

bugetul statului, contravaloarea celor patru imobile, cu 30.330.408 lei

dobânzi, considerându-se că prin această înstrăinare, au fost încălcate

dispozițiile art. 58 din Legea nr. 58/1991, privind privatizarea societăților

comerciale, art. 72 din Legea nr. 10/1991, privind finanțele publice,

prevederile Legii nr. 12/1990 și a Legii nr. 77/1994.

Instanța de fond a reținut că în

speță nu au fost încălcate prevederile art. 58 din Legea nr. 58/1991, privind

privatizarea societăților comerciale, întrucât la data de 29 decembrie 1994,

când s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare pentru cele patru

imobile, SC R. SA care era proprietara activelor, devenise societate cu capital

privat prin metoda MEBO, deci nu mai era societate cu capital de stat, ca să-i

fie aplicabile dispozițiile legii citate mai sus, în sensul vânzării de active

prin licitație publică și nici interdicțiile prevăzute de art. 58 din lege.

De asemeneni, nu s-au încălcat nici

dispozițiile art. 72 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/1991, privind creditele

bugetare rămase neutilizate până la începutul anului.

Nu s-au încălcat nici prevederile

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva

unor activități comerciale ilicite.

La 29 decembrie 1994, SC R. SA fiind

o societate cu capital privat, a făcut o ofertă de vânzare-cumpărare,

Consiliului Local Târgoviște, care prin hotărârea nr. 84/1994, a aprobat achiziționarea

celor patru imobile și a virat în contul de investiții al reclamantei, suma de

642.000.000 lei.

A rezultat că nu a existat o pagubă

în dauna bugetului de stat, imobilele au trecut în proprietatea cumpărătorului

– suma menționată constituind prețul vânzării.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Dâmbovița, criticând-o astfel:

La data de 29 decembrie 1994,

Asociația P.A.S. R. a încheiat cu Consiliul Local Târgoviște, un antecontract

de vânzare-cumpărare pentru 4 imobile de alimentație publică, ce aparțineau SC

R. SA.

Cu dispoziția de plată nr. 853 din

29 decembrie 1994, Consiliul Local Târgoviște a virat în contul de investiții

al SC R. SA, suma de 642.000.000 lei, c/val facturii.

Pe dispoziția de plată s-a făcut

mențiunea „aferent execuției bugetare 1994”.

La data încheierii antecontractului

din 29 decembrie 1994, Asociația P.A.S. R. nu achitase avansul către F.P.S.,

deci aceasta nu avea în patrimoniu cele 4 imobile, proprietar fiind SC R. SA.

Termenul pentru plata avansului de

574.000.000 lei, era 16 ianuarie 1998, iar în cazul întârzierii plății cu 15

zile peste termenul menționat, consecința era desființarea de drept a

contractului, fără somație.

La terminarea controlului, 28

februarie 1995, plata avansului nu se făcuse – organul de control concluzionând

că suma de 642.000.000 lei virată de Consiliul Local Târgoviște, în contul de

investiții a SC R. SA, a fost deturnată de la bugetul statului, având drept

scop finanțarea Asociației P.A.S. R., pentru plata avansului de 547.000.000

lei, către F.P.S.

S-a constatat că deși prețul

integral a fost încasat, nu s-a întocmit factura, pentru a nu se plăti

impozitul cuvenit bugetului statului în cazul vânzării de active, respectiv

T.V.A., începând cu 1 ianuarie 1995.

Vânzarea celor 4 active s-a făcut de

SC R. SA, deși antecontractul s-a încheiat de Asociația P.A.S. R., contractele

de vânzare-cumpărare sunt datorate de R. pe 20 februarie 1995. iar la Consiliul

Local Târgoviște. pe data de 31 martie 1995, procesul-verbal de predare-primire

fiind încheiat pe 30 martie 1995.

Tranzacția a fost încheiată cu

încălcarea art. 58 din Legea nr. 58/1991.

Modificarea la finele anului, a

Listei de investiții și prevederea în aceasta a sumei de 660.000.000 lei la

capitolul „Dotări independente”, este nelegală, neavând acordul Ministerului

Finanțelor și nu este aprobată de Guvern.

Obținerea de beneficii (dobânzi)

prin deținerea nelegală a banilor statului constituie activitate comercială

ilicită, fiind sancționată conform art. 1 din Legea nr. 12/1990.

Deși instanța de fond a depus adresa

nr. 134/P/1996, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la data de 24

martie 1998 și a solicitat suspendarea cauzei, până la soluționarea laturii

penale, instanța nu a făcut vorbire despre această cerere.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Antecontractul s-a încheiat între

P.A.S. R. – înființat conform Legii nr. 77/1994, în vederea privatizării SC R.

SA, pentru 4 imobile ale SC R. SA, astfel că nu se poate susține că s-au

deturnat fonduri în beneficiul P.A.S. R., programul acestei asociații fiind cel

menționat mai sus.

Asociația P.A.S. R. nu avea în

patrimoniu cele 4 imobile, fiind de fapt un program de privatizare.

Nu se poate susține că virarea sumei

de 642.000.000 lei. de către Consiliul Local Târgoviște. în contul de

investiții a SC R. SA ,ar constitui o deturnare de fonduri de la bugetul

statului, pentru finanțarea Asociației P.A.S. R., pentru plata avansului către

F.P.S., întrucât programul asociației era chiar privatizarea SC R. SA.

Faptul că nu s-a întocmit factura nu

constituie un indiciu de eludare a achitării T.V.A., începând cu 1 ianuarie

1995.

SC R. SA, la data de 29 decembrie

1994, când s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare al celor patru

imobile, devenise societate cu capital privat prin metoda MEBO, astfel că

nemaifiind societate cu capital de stat, prevederile Legii nr. 58/1991, privind

privatizarea societăților comerciale, nu-i erau aplicabile, deci nu s-a produs

o încălcare a legii, Consiliul Local Târgoviște având posibilitatea de a

cumpăra legal în situația dată.

Organul de control a disociat

activitatea Asociației P.A.S. R., de cea a SC R. SA, deși, așa cum s-a

menționat mai sus, asociația exercita programul de privatizare pentru SC R. SA.

Cu privire la întocmirea facturii

s-a răspuns mai sus, de asemeni și cu privire la încheierea antecontractului de

P.A.S. cu SC R.

Cu privire la datele existente în

contractele de vânzare-cumpărare ce apar diferit în sciptele celor două părți

ale contractelor, ca și predările-primirile, nu este vorba de o nelegalitate,

ci de faptul că acestea s-au realizat în mai multe etape, pornind de la

promisiunea de vânzare.

Cu privire la Legea nr. 58/1991,

neaplicabilă în speță, s-a răspuns.

Nu s-au încălcat prevedrile art. 72

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/1991, suma de 642.000.000 lei a fost virată

anterior închiderii anului, la 29 decembrie 1994.

Nu s-au încălcat nici dispozițiile

Legii nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități

comerciale ilicite, întrucât vânzarea din active s-a făcut legal.

Cu privire la cererea de suspendare

a cauzei, conform art. 244 C. proc. civ., nu rezultă că s-ar fi solicitat în

cursul judecății la instanța de fond.

Constatându-se că nu sunt motive

care să ducă la casare, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dâmbovița, împotriva

sentinței civile nr. 150 din 17 iulie 1998, a Curții de Apel Ploiești, secția

de contencios administrativ și comercial.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.