ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2308/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 66, pronunțată la data de 27 februarie 2004, în

dosarul nr. 306/2004, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ, rejudecând după casare, a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC G.T. SA Târgoviște și a modificat în parte, decizia nr. 2035 din 17

decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și procesul-verbal de

control nr. 117 din 28 august 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dâmbovița - Direcția de Control Financiar și Fiscal, în sensul că a

menținut obligațiile de plată pentru suma de 285.731.155 lei, în loc de

934.209.650 lei, cu titlu de impozit pe profit și respectiv, 206.984.712 lei,

în loc de 358.973.712 lei, majorări de întârziere.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal nr. 117

din 28 august 2001, organele de control din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Dâmbovița, verificând activitatea societății comerciale

reclamante, din perioada decembrie 1999 - iunie 2001, au constatat:

- la data de 31 decembrie

1999, societatea comercială a înregistrat un profit impozabil, în sumă de

72.983.054 lei și un impozit aferent, de 27.733.561 lei, iar la 31 decembrie

2000 a înregistrat o pierdere de 356.352.619 lei;

- că în mod nelegal a fost

dedusă suma de 648.956.021 lei cu cheltuieli aferente clădirilor și terenului

vândute, fără să țină seama de valoarea rămasă neamortizată. La fel pentru suma

de 73.099.664 lei, cheltuieli care nu sunt aferente realizării veniturilor din

lunile aprilie - mai 2000;

- la data de 30 iunie 2001,

societatea comercială reclamantă a înregistrat un profit impozabil de

144.814.324 lei și un impozit aferent de 36.203.581 lei;

- cumulând impozitul pe

profit rămas de plată din procesul-verbal nr. 386/2000, cu impozitul pe profit

stabilit prin procesul-verbal de față, organele de control au stabilit că

societatea comercială datorează bugetului de stat suma totală de 477.233.145

lei;

- că societatea comercială

reclamantă datorează 68.054.738 lei T.V.A., din care 23.803.807 lei T.V.A.

suplimentară, precum și 128.238.109 lei majorări de întârziere, plus 22.559.787

lei majorări de întârziere aferente debitului restant.

Prin decizia nr. 2035 din 17

decembrie 2001, comisia de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de control.

Admițând acțiunea, instanța

de fond a reținut că din expertiza contabilă rezultă că reclamanta datorează

bugetului de stat, 285.731.155 lei impozit pe profit și 206.984.712 lei

majorări de întârziere.

În ceea ce privește T.V.A.,

instanța a înlăturat susținerea reclamantei, reținând că procesul-verbal nr. 56

din 28 februarie 2000 a cuprins perioada iunie 1997 - noiembrie 1999, în timp

ce procesul-verbal nr. 117 din 28 august 2000 a cuprins perioada decembrie 1999

- iunie 2001.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța

de fond a preluat în mod greșit concluziile eronate ale expertizei contabile.

A formulat recurs, și

reclamanta SC G.T. SA Târgoviște, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond a preluat în mod

automat concluziile raportului de expertiză, fără a se pronunța și asupra

celorlalte acte depuse la dosar și nici asupra problemei de drept privind

calificarea cheltuielilor cu investițiile realizată la mijloacele fixe și

deductibilitatea sau nu, a acestora.

Recursurile sunt întemeiate.

În ceea ce privește

impozitul pe profit, instanța de fond, în considerentele soluției adoptate, a

preluat întocmai concluziile expertului contabil, fără a prezenta

considerentele pentru care nu au fost reținute constatările organelor de

control, precum nici considerentele pentru care au fost înlăturate susținerile

societății comerciale pentru sumele menținute în sarcina sa.

De asemenea, în ceea ce

privește T.V.A., instanța de fond a reținut că cele două acte de control se

referă la perioade diferite, dar nu a motivat în nici un mod înlăturarea

actelor depuse de reclamantă privind plata T.V.A. (chitanțele din 2 iulie 2001,

10 iulie 2001 și 11 iulie 2001).

Or, potrivit prevederilor art.

261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților, condiții care nu sunt îndeplinite de hotărârea

recurată, astfel că instanța de recurs nu are la dispoziție elementele necesare

exercitării controlului judiciar.

Astfel fiind, recursurile

vor fi admise, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru

rejudecare, urmând ca, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., criticile

formulate să fie cercetate ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC G.T. SA Târgoviște și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Dâmbovița împotriva sentinței nr. 66 din 27 februarie 2004, a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.