ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3325/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Secția comercială a Tribunalului București, prin

sentința civilă nr. 378 din 22 ianuarie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei Primăria Municipiului București – Direcția de Administrare a

Fondului Imobiliar, cu sediul în București, prin care a solicitat obligarea

pârâtei SC N.’95 I. SA, cu sediul în comuna Voluntari, județul Ilfov, la plata

sumei de 1.708.402.835 lei, din care 770.979.336 lei reprezintă chirie datorată

pentru ocuparea spațiului comercial din București, 705.059.761 lei majorări,

155.546.155 lei – T.V.A. și 76.817.503 lei – majorări la T.V.A., evacuarea

pârâtei din spațiul de mai sus și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut că, între părți, nu există

raporturi contractuale, că reclamanta nu justifică titlul în baza căreia emite

pretențiile și nici nu arată temeiul în baza căruia a stabilit chiria și modul

de calcul al acesteia.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de către

secția a V-a comercială a Curții de Apel București, schimbându-se sentința

primei instanțe, admițându-se acțiunea reclamantei, obligându-se pârâta la

plata sumei de 770.979.336 lei cu titlu de chirie, a sumei de 705.059.761 lei,

reprezentând majorări la chiria datorată, a sumei de 155.546.155 lei,

reprezentând T.V.A. și a sumei de 76.817.583 lei majorări T.V.A., aferente

perioadei noiembrie 1998 – 31 octombrie 2000, și a dispus evacuarea pârâtei din

spațiul în litigiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel

a reținut că, în baza contractului de închiriere din 18 martie 1983, I.C.

Vitan, titular al administrării suprafeței locative de care s-a făcut vorbire,

l-a închiriat Cooperativei de Consum a Orașului București, care, la rândul său,

a încheiat un contract de asociere, cu nr. 823 din 9 noiembrie 1995, cu SC

N.’95 I. SA, asociere ce avea ca obiect de activitate exploatarea în comun a

suprafeței de 913,45 mp, cu profil de alimentație publică.

Prin actul adițional la contractul nr. 823/1995,

încheiat la 4 mai 1998, între SC C.I. SA., succesoare a I.C. Vitan, în calitate

de locator și SC N. ’95 I. SA, aceasta din urmă acceptă ca, în calitate de

chiriaș, să plătească chiria, conform Tarifelor Primăriei Municipiului

București, cât și recalcularea acesteia, obligându-se să plătească debitul

Cooperativei de Consum a Orașului București.

Ulterior, Primăria Municipiului București, subrogându-se

în drepturile și obligațiile SC C.I. SA, a devenit îndreptățită să pretindă

pârâtei plata chiriei și a celorlalte sume datorate, pârâta neconformându-se

obligației ce-i revenea.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în

greșita constatare a existenței unor raporturi juridice între părți și

reclamantă, a greșitei constatări că Primăria Municipiului București s-a

subrogat în drepturile SC C.I. SA, acest lucru nerezultând din probe și în

faptul că dispoziția de evacuare, în lipsa unui contract de închiriere, nu

putea fi luată.

Recursul este neîntemeiat.

În sistemul Codului de procedură civilă, recursul

este conceput ca o cale de atac nedevolutivă, în cadrul căreia hotărârea

atacată este examinată în cadrul criticilor, expres și restrictiv delimitată de

lege prin art. 304 C. proc. civ., motive în cadrul cărora primele două critici

formulate de recurentă, cu privire la aprecierea probelor de către instanța de

apel, nu se înscriu.

Cu privire la cel de al treilea motiv formulat, care

poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că

acesta este neîntemeiat pentru faptul că măsura evacuării, dispusă de instanță,

derivă din contractul de închiriere încheiat prin actul adițional la contractul

nr. 823/1995, a cărei natură juridică este stabilită de părți, de comun acord,

și se întemeiază pe neexecutarea obligațiilor ce-i revin de către pârâtă, cu

consecința fixată în art. 15 al actului invocat.

Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins, ca

nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC N. ’95 I. SA

Voluntari, împotriva deciziei nr. 1178 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2003.