ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2006/2009

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele :

Prin încheierea din 6 aprilie 2009 a

Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 1069/85/2006 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de

sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 1116/2003 emis de procurorul

general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, invocată

de inculpații apelanți C.I. și S.M., prin apărător ales.

Pentru a dispune

astfel, instanța a constatat că este competentă să

se

pronunțe asupra excepției invocate, conform dispozițiilor art. 44 C. proc. pen.

raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,

"Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând

în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din

oficiu sau la cererea părții

interesate. în acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ

depinde

soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată instanța de

contencios administrativ competentă și suspendă cauza."

În lumina acestor dispoziții legale,

s-a apreciat că instanța de judecată în fața căreia s-a ridicat o atare

excepție este obligată în primul rând să efectueze un control de admisibilitate

a sesizării, control care să se rezume la a analiza îndeplinirea condițiilor

textului de lege citat

anterior privind

sesizarea instanței de contencios administrativ.

Sub acest aspect, instanța de fond a

constatat că actul atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.

554/2004.

Raportat la această împrejurare și în virtutea

art. 6 din CEDO, pentru a se asigura stabilitatea raporturilor juridice, s-a

reținut că este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs

inculpații C.I. și S.M.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Din economia dispozițiilor Părții Speciale,

Titlul

II,

Cap. III, Secțiunile

I

și

II

C. proc. pen. rezultă condiționarea admisibilității căilor de

atac de exercitarea acestora potrivit legii procesual penale care, între

altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.

Potrivit art. 385

1

alin. (2) C.

proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau

decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea

pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, prin textul menționat, a fost stabilită

regula generală potrivit căreia încheierile pronunțate în primă instanță, ca și

cele ale instanței de apel, sunt supuse recursului odată cu fondul, iar pentru

a putea fi atacate cu recurs, separat, înaintea pronunțării în fond sau apel,

după caz, trebuie ca acestea să se încadreze în excepția prevăzută de textul

menționat, adică să fie prevăzute expres de lege.

Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a

menționat și în cuprinsul încheierii atacate, soluția instanței de respingere a

cererii inculpaților de sesizare a instanței de contencios administrativ poate

fi atacată doar odată cu fondul cauzei.

Astfel,

pentru considerentele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a)

teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de inculpații

C.I. și S.M.

împotriva încheierii din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel

Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul

nr. 1069/85/2006.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în

recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de inculpații C.I. și S.M. împotriva încheierii din 6 aprilie 2009 a

Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 1069/85/2006.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 600 lei cheltuieli

judiciare către

stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.