ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4257/2009

I.C.C.J., secția comercial

ă

, decizia nr. 4257 din 13 octombrie

2009

Prin acțiunea înregistrată

la 7 noiembrie 2008, reclamanta C.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Apel Alba-Iulia să se dispună anularea actului administrativ privind înregistrarea

cauzei penale nr. 5.119/221/2006 la secția pentru cauze cu minori și familie.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că actul administrativ contestat este nelegal, întrucât

inculpatul este major și competența de soluționare a cauzei nu revine secției

specializate la care a fost înregistrat dosarul.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă prin

sentința nr. 11/F/CA din 13 ianuarie 2009, cu motivarea că repartizarea

cauzelor reprezintă o componentă a activității de judecată a instanțelor, care

se realizează în sistem aleatoriu computerizat conform Hotărârii nr. 387/2005 a

C.S.M. și nu reprezintă un act administrativ, în sensul prevăzut de art. 1 din

Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii și pe fond,

admiterea acțiunii formulate.

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond pentru admiterea unei excepții care nu a fost pusă în

discuția părților și pentru greșita interpretare a legii, motivând că

documentele întocmite în activitatea premergătoare ședinței de judecată au

caracter administrativ și pot fi contestate în condițiile Legii nr. 554/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a

soluționat excepția de procedură privind inadmisibilitatea acțiunii cu

respectarea principiului contradictorialității și a dreptului de apărare al

recurentei-reclamante, astfel că se dovedește a fi nefondată prima critică

formulată în recurs.

Din actele dosarului rezultă

că excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată prin întâmpinarea depusă

de Curtea de Apel Alba –Iulia la termenul din 9 decembrie 2008 și comunicată recurentei-reclamante,

așa după cum s-a consemnat în încheierea de la această dată.

Instanța de fond a acordat

un nou termen, la 13 ianuarie 2009, pentru ca recurenta-reclamantă să ia

cunoștință de excepția invocată și să formuleze apărări și în consecință,

soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă a fost legal pronunțată după

dezbaterea contradictorie asupra excepției din întâmpinarea depusă de

intimata-pârâtă.

Critica formulată pe fondul

cauzei este de asemenea nefondată, întrucât înregistrarea și repartizarea

cauzelor sau a căilor de atac în instanță nu constituie acte administrative în

sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Modul de repartizare a

cauzelor este reglementat de Hotărârea nr. 387/2005 a C.S.M. și reprezintă o

componentă a activității de judecată a instanțelor.

Din acest motiv, instanța de

fond a constatat corect că este inadmisibilă acțiunea formulată de

recurenta-reclamantă și că, orice nemulțumire legată de repartizarea cauzelor

pe secții poate fi soluționată numai în cadrul procedurilor judiciare prevăzute

de lege.

În consecință, hotărârea

pronunțată de instanța de fond era legală și temeinică și nefiind motive de

casare sau de modificare a acesteia, Înalta Curte a respins prezentul recurs ca

nefondat.