ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3920/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3920/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3548 din 13
noiembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost admisă acțiunea
formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâtele D.R., Comisia
Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Prefecturii județului
Vrancea și intervenienții P.A. și P.V., acesta din urmă având calitatea de
succesor al defunctului P.G., a fost anulat parțial titlul de proprietate nr.
836 din 28 februarie 1996, eliberat pe numele pârâtei D.R., pentru suprafața de
teren de 17 ari și a fost respinsă cererea de intervenție.
Apelurile declarate de pârâta D.R.
și de intervenienți au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 2446 din 3
iulie 2001, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.
Curtea de Apel Suceava, secția
civilă, prin decizia nr. 3513 din 20 decembrie 2001 a admis recursul declarat
de intervenienta P.A. și extinzând efectele recursului și în privința
intervenientului P.V. și pârâtei D.R., a modificat parțial decizia
tribunalului, urmare admiterii apelurilor, în sensul respingerii cererii de
anulare a titlului de proprietate nr. 836/1996, emis pe numele pârâtei D.R.
Împotriva deciziei curții de apel a
declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,
susținând în esență că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii și că
este vădit netemeinică, deoarece, cererea de intervenție trebuie calificată ca
fiind accesorie, situație în care recursul intervenientei era neavenit în lipsa
recursului pârâtei D.R., conform art. 56 C. proc. civ. și că în cauză a fost
dovedit dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu.
Recursul în anulare este nefondat.
Din dosarul judecătoriei se află
cererea de intervenție formulată în interes propriu de intervenienții P.G. și
P.A., prin care aceștia au solicitat a se constata că sunt proprietarii
suprafeței de 17 ari, teren intravilan, situat în comuna Vicovu de Sus, județul
Suceava, ce formează obiectul litigiului.
Motivându-și cererea de intervenție,
intervenienții au arătat că au dobândit terenul prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6640 din 11 decembrie 1996 la Biroul
notarului public C., din Rădăuți, încheiat cu pârâta D.R., căreia i-a fost emis
titlul de proprietate nr. 836/1996.
Este evident deci faptul că cererea
de intervenție a fost formulată de intervenienți în interes propriu, iar nu în
interesul pârâtei D.R., situație în care nu sunt incidente prevederile art. 56
C. proc. civ., potrivit cărora, apelul sau recursul declarat de cel care
intervine în interesul uneia dintre părți este socotit neavenit, dacă partea
pentru care a intervenit nu a declarat ea însăși apel sau recurs.
Dar și în ceea ce privește fondul
litigiului, se constată că soluția curții de apel este temeinică și legală.
Pârâtei D.R. i-a fost emis titlul de
proprietate nr. 836/1996 și, în baza lui a încheiat cu intervenienții
contractul de vânzare-cumpărare la data de 11 decembrie 1996, intervenienți
care figurează în cartea funciară în calitate de proprietari ai suprafeței de
teren de 1700 mp, nr. top 5912/21, teren pe care au edificat o construcție.
Reclamantului i-a fost emis titlul
de proprietate nr. 2977 din 29 martie 1999, deci după aproape trei ani, în baza
sentinței civile nr. 4409 din 5 octombrie 1995, pronunțată de Judecătoria
Rădăuți, sentință neopozabilă pârâtei D.R. și intervenienților care nu au fost
părți în acel proces.
Cum reclamantul nu a dovedit că a
dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin cumpărare, așa
cum a susținut, în mod temeinic a procedat instanța de recurs respingându-i
cererea de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 836/1996, emis de
pârâta D.R.
În consecință, recursul în anulare
urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul în
anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 3513 din 20 decembrie 2001 a
Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 mai 2004.