ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5843/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 136 din 21 aprilie 2003, Tribunalul Giurgiu printre altele a achitat pe inculpatul T.F., pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a luat act că, în perioada 12 septembrie 2002, 10 noiembrie 2002, inculpatul a fost arestat preventiv. S-a motivat, în esență, că ceea ce s-a reținut prin rechizitor privitor la participația inculpatului T.F., în sensul că, în luna iunie 2002, împreună cu inculpatul I.C. (condamnat în aceeași cauză) ar fi racolat-o pe minora C.I., în vederea practicării prostituției în Italia, nu este dovedit referitor la acesta.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 460/ A din 25 august 2003, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desființat, în parte, sentința și, în baza art. 13 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.F. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., constatând pedeapsa integral grațiată potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002. Recursul inculpatului, care susține că în apel a fost greșit condamnat și că, deci, se impunea casarea deciziei și menținerea sentinței, este nefondat. Din probele existente în dosar (declarațiile martorilor S.I., C.V. și D.E. date în cursul urmăririi penale), rezultă că racolarea minorelor C.I.

(16 ani) și I.S. (17 ani) în luna iunie 2002 de către inculpații I.C. și C.P., în vederea practicării prostituției în Italia, a fost realizată cu ajutorul inculpatului T.F. Concret, probele administrate în cauză confirmă că inculpatul T.F., pentru a reuși în racolarea minorei C.I., a discutat cu unchiul acesteia, I.S., iar, apoi, l-a dus la locuința victimei pe inculpatul I.C., care se întorsese, în acest scop, din Italia. În urma stăruințelor inculpatului T.F., făcute prin discuțiile purtate, inclusiv cu familia minorei, s-a ajuns ca aceasta să plece în Italia cu inculpatul I.C., în seara zilei de 7 iunie 2002, serviciu pentru care inculpatul T.F., trebuia să primească suma de 200 de dolari.

Revenirea ulterioară, la instanță, a martorilor sus-menționați, asupra declarațiilor date la urmărirea penală, nu este justificată decât prin încercarea acestora de a-l exonera pe inculpatul T.F. de la răspunderea penală. Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul inculpatului T.F., ca nefondat, și a se menține decizia instanței de apel, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F., împotriva deciziei penale nr. 460 din 25 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2003.