ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 342 pronunțată la data de 12.09.2022 de către Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, cu privire la inculpații A. și B. s-au dispus următoarele:

I. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 217/2020), a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă C.) și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 217/2020), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă D.) și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 2 ani, inculpatul A. executând pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare și accesorii aplicate în pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen. pe o perioadă de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la data de 11.02.2019 și durata arestării preventive de la 12.02.2019 la 26.04.2019.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la disp. art. 1357, 1385 din C. civ., s-a luat act că persoanele vătămate C. și D. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în Serviciul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru actul material din anul 2012 (victimă E.), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

II. În temeiul art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (victimă E.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (victimă C.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (victimă F.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 2 ani, inculpatul B. executând pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare și accesorii aplicate în pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la data de 20.02.2019 și durata arestării preventive de la 21.02.2019 la 26.04.2019.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la disp. art. 1357, 1385 din C. civ., s-a luat act că persoanele vătămate E., C. și F. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în Serviciul Național de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații A. și B.

Prin Decizia penală nr. 153 din data de 30 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori au fost admise apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de către inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 342 din 12.09.2022 pronunțate de către Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019 privind și pe intimații inculpați G. și H.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată cu privire la inculpații A. și B. și rejudecând, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților A. și B. prin sentința penală apelată.

S-au înlăturat din conținutul infracțiunii de trafic de minori săvârșite de inculpatul A. (victimă D.) prevederile lit. a) de la art. 210 alin. (1) C. pen. (constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate).

S-au înlăturat dispozițiile atât de achitare a inculpatului B. pentru actul material din anul 2012 (victimă E.), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cât și de condamnare a inculpatului B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (victimă E.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară, precum și a pedepsei accesorii aplicate conform art. 65 alin. (1) C. pen.

S-a menținut dispoziția de achitare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

S-a menținut dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. - victimă C. - (forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 217/2020) la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a menținut dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii conform art. 65 alin. (1) C. pen. de a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a menținut dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. - victimă D. - (forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 217/2020) la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a menținut dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii conform art. 65 alin. (1) C. pen. de a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 8 ani închisoare și de 6 ani închisoare aplicate inculpatului A., în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare reprezentând 1/3 din totalul celeilalte pedepse, dispunându-se ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare și accesorii aplicate în pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen. pe o perioadă de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f), j) C. pen.

S-a menținut dispoziția de deducere, conform art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C. pen., din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului A. a duratei reținerii și arestării preventive din data de 11.02.2019 până la 26.04.2019 inclusiv.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 217/2020), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă E.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a menținut dispoziția de condamnare a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. - victimă C. - la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a menținut dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii conform art. 65 alin. (1) C. pen. de a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a menținut dispoziția de condamnare a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. - victimă F. - la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a menținut dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii conform art. 65 alin. (1) C. pen. de a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, de 3 ani închisoare și de 3 ani închisoare aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte două pedepse, dispunându-se ca în final inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare și accesorii aplicate în pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C. pen., s-au dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului B. durata reținerii și arestării preventive de la 20.02.2019 până la 26.04.2019 inclusiv.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei din apel.

*****

Împotriva deciziei din apel, în termen legal, au formulat recurs în casație inculpații A. și B.

I. Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B., prin avocat I.:

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul motivelor de recurs formulate de inculpatul B. a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea cererii, apărarea inculpatului B. a arătat că apreciază nelegală soluția adoptată de către Curtea de Apel Craiova în sensul înlăturării dispozițiilor atât de achitare a inculpatului B. pentru actul material din anul 2012 (victimă E.), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cât și de condamnare a inculpatului B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (victimă E.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen., ca pedeapsă complementară, precum și a pedepsei accesorii aplicate conform art. 65 alin. (1) C. pen., precum și a soluției de condamnare a inculpatului B., în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 217/2020), la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă E.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară, deoarece sentința pronunțată de Tribunalul Dolj este nelegală, având în vedere condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a), b), infracțiune pentru care inculpatul B. nu a fost trimis în judecată prin rechizitoriul cu care instanța a fost investită, arătând că sentința trebuia desființată și cauza trebuia trimisă instanței de fond pentru rejudecare.

S-a susținut prin motivele de recurs că dispoziția de "înlăturare" a unei soluții de achitare este de asemenea nelegală, soluțiile de rezolvare a acțiunii penale fiind enumerate expres și limitativ în dispozițiile art. 396 C. proc. pen.

A menționat apărarea recurentului că pentru a se putea dispune condamnarea inculpatului pentru o altă infracțiune, în afara celor reținute în rechizitoriu, conform dispozițiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen., dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și sa atragă atenția inculpatului ca are dreptul de a-și pregăti apărarea. Altfel, instanța era obligată să aplice dispozițiile art. 371 C. proc. pen., conform cărora judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare.

Procedând de aceasta manieră, apărarea recurentului inculpat B. consideră că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului și principiul dublului grad de jurisdicție, de vreme ce nu au fost formulate apărări cu privire la aceasta nouă infracțiune.

II. Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., prin avocat J., și completarea motivelor de recurs în casație:

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul motivelor de recurs formulate de inculpatul A. au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, susținând că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și că i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin prisma cazurilor de casare invocate, art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., apărătorul recurentului inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea în parte a deciziei atacate, nr. 153/2023 a Curții de Apel Craiova, în ceea ce privește pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. - victima D. (forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 217/2020). În rejudecare, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea inculpatului A. sau în temeiul art. 448 C. proc. pen. pct. 2 lit. b) să se dispună rejudecarea de către instanța competentă - Tribunalul Dolj sau Curtea de Apel Craiova, apreciind că soluția instanțelor este nelegală.

În motivarea cererii de recurs în casație, în esență, s-au susținut următoarele:

- condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (victima D.) este nelegală întrucât prin actul de sesizare, rechizitoriul x ST Craiova - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, a fost trimis în judecată pentru această infracțiune, dar în modalitatea prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. rap la art. 210 alin. (1) lit. b) (nu și lit. a) C. pen. - victima D.

- având în vedere această critică formulată de inculpat, privind condamnarea în mod greșit cu reținerea art. 210 alin. (1) lit. a) și b (deși a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 210 alin. (1) lit. b) nu și lit. a), dovedește că la pedeapsa aplicată inculpatului, de 6 ani cu închisoare, de Tribunalul Dolj, s-a avut în vedere și reținerea aspectelor, împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, respectiv constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate, din analiza probatoriului sub aspectul acuzației de trafic de minori - victima D. și din considerentele instanței putându-se reține și lit. a) - art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. - cu privire la inducerea în eroare a victimei.

- fără a fi pusă în discuția părților, instanța de fond a realizat o veritabilă schimbare de încadrare juridică, arătând că se impune desființarea Sentinței penale nr. 342/12.09.2022 a Tribunalului Dolj, însă Curtea de Apel Craiova, la fila x din Decizia penală nr. 153/30.01.2023, a reținut că suntem în prezenta unei simple și evidente erori materiale, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect așa cum s-a solicitat, fiind înlăturate prevederile lit. a) de la art. 210 alin. (1) C. pen.

Prin cererea de recurs în casație, apărarea recurentului inculpat A. a arătat că un al doilea motiv al recursului în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 210 alin. (1) lit. b), cu) motivarea că fapta săvârșită de inculpat față de victima D. nu este prevăzută de legea penală.

Sub acest aspect, s-au susținut următoarele:

- în raport de acuzația privind traficul de minori față de victima D., inculpatul a arătat că nu i-a făcut niciodată acesteia promisiuni sau să îi ceară să lucreze pentru el cu scopul de a o duce în Italia pentru a se prostitua; nu s-a dovedit ca i-a cerut sa plece din România și sa vină în Italia; nu a abordat-o, nu a discutat niciodată cu victima la telefon, nu a căutat-o, astfel că susținerile acesteia nu sunt reale; nu există nicio probă că a avut o discuție cu numiții K. și B. despre D., iar numai existența unui dialog nu dovedește faptul că inculpatul a recrutat-o pe persoana D.

- faptele recurentului inculpat, astfel cum au fost descrise în decizia atacată, nu sunt prevăzute de legea penală și ca atare nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victima D.).

- aceeași concluzie rezultă fără echivoc și din perspectiva laturii subiective, neexistând intenția inculpatului de a asigura o protecție pe viitor victimei D., dacă accepta să se prostitueze, neexistând niciun element de fapt, mijloc de probă care să dovedească că a urmărit sa-i înlesnească sau să o ajute să se prostitueze în Italia, recurentul inculpat neavând nicio manifestare sau demers de recrutare a victimei.

- nu există nicio informație ca i-ar fi sugerat victimei în vreun moment să practice prostituția în folosul său; interpretarea discuției cu D. nu este confirmată de niciun mijloc de probă, astfel încât în opinia apărării sunt lipsite de relevanță reținerile instanței.

- în lipsa unor demersuri și fără să fi întreprins orice act care să poată fi calificat ca o încercare de recrutare, presupunând că a existat o simplă discuție cu victima D., fără a exista planuri de viitor concrete, lipsa unei relații dintre cei doi, nu confirmă faptul că au existat acțiuni din partea inculpatului care să fi condus la recrutarea victimei D. astfel încât pe viitor aceasta să presteze o activitate de prostituție.

Pentru considerentele expuse pe larg în scris, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casație și în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei.

Prin completarea motivelor de recurs în casație, apărătorul inculpatului A. a făcut referire la fapta reținută în sarcina inculpatului de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. - victima C. - pentru care instanța de fond a dispus condamnarea la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În esență, s-a arătat că prin încheierea nr. 24/08.05.2020 a Curții de Apel Craiova - fila x, instanța a reținut că descrierea în fapt a infracțiunii de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului A., în legătură cu persoana vătămată C., a constat "doar în activitatea de recrutare, care a avut loc în timpul minorității - decembrie 2014, iar activitățile ulterioare s-au desfășurat în România - 27.02.2015 (Pitești) după împlinirea vârstei de 18 ani (23.02.2015) de către victima C." Astfel, perioada în care a desfășurat activități de exploatare sexuală inculpatul față de victima C., este prezentată ca fiind: 27.02.2015 - începutul lunii decembrie 2018.

În esență, apărarea recurentului a susținut următoarele:

- circumstanțele reale ale cauzei, împrejurarea/elementele de fapt prezentate de parchet privind activitatea de "recrutare" a dnei C. în perioada decembrie 2014 - ianuarie 2015 în vederea exploatării când era minoră, nu sunt reale, fiind prezentate pro causa în vederea/cu scopul incriminării inculpatului în mod netemeinic;

- nu a existat un act/acte materiale de recrutare a doamnei C. de către inculpatul A. în intervalul de timp (decembrie 2014 - ianuarie 2015) până când a împlinit vârsta de 18 ani - 23.02.2015;

- nu au existat discuții sau vreo cerere din parte inculpatului de a desfășura numita C. o activitate de prostituție anterior vârstei de 18 ani;

- nu s-a profitat de starea de vulnerabilitate a dnei C. sau față de imposibilitatea manifestării de voință a acesteia având în vedere că inculpatul nu a avut cu dna C. relații intime și nu a existat promisiunea de a fi ajutată să desfășoare o activitate de prostituție; plecarea în Italia a fost pentru ca inculpatul sa obțină venituri prin munca, licite, fapt care s-a și realizat;

- inculpatul a cunoscut-o pe C. în anul 2015, sfârșitul lunii ianuarie; motivul plecării în Italia nu a fost intenția de a se prostitua, ci colectarea de fier vechi, însă la un moment dat le-au fost furate actele de la mașină și banii, motiv pentru care au căzut de comun acord ca aceasta să se prostitueze, dar niciodată nu a obligat-o sau forțat-o să facă acest lucru.

S-a mai susținut că în lipsa unor demersuri și fără să fi întreprins orice act care să poată fi calificat ca o încercare de recrutare, presupunând că au existat discuții, întâlniri cu aceasta fără a exista planuri de viitor concrete și lipsa unei relații dintre aceștia, nu confirmă faptul că au existat acțiuni din partea inculpatului care să fi condus la recrutarea victimei C. astfel încât pe viitor aceasta să presteze o activitate de prostituție.

Pentru considerentele expuse, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea în parte a Deciziei penale nr. 153 a Curții de Apel Craiova și în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (victima C.) în infracțiunea prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., urmând a se reține în sarcina inculpatului săvârșirea unei activități infracționale pentru perioada în care persoana vătămată era majoră (după data de 27.02.2015).

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererilor de recurs în casație către părți și procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, instanța de apel a înaintat dosarul instanței supreme, iar la data de 27.03.2023, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 25.04.2023, dată până la care a fost întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Prin încheierea din data de 25 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. și a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursurilor în casație ce au avut loc la termenul din 06.06.2023, s-au luat concluziile părților și ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursurile în casație formulate în cauză de inculpații B. și A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Așadar, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" legiuitorul a avut în vedere atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege", cum, de altfel, printre altele, a solicitat în prezenta cauză și apărarea inculpatului A. relativ la anumite acte materiale reținute în sarcina acestuia.

Limitarea verificării corespondenței dintre fapta reținută prin hotărâre definitivă și exclusiv elementele de tipicitate obiectivă a infracțiunii rezultă din preluarea prin dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. doar a sintagmei din cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv "fapta nu este prevăzută de legea penală", iar nu și a tezei a II-a, care se referă la săvârșirea faptei cu vinovăția prevăzută de lege, element de tipicitate subiectivă a infracțiunii. În consecință, pe calea recursului în casație circumscris cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. verificarea poartă asupra elementelor obiective din structura normei de incriminare, respectiv obiect, subiect și latură obiectivă, elementele subiective ale infracțiunii excedând acestui caz de recurs.

Analizând în aceste coordonate de principiu cererile de recurs în casație formulate în cauză, Înalta Curte constată că inculpații B. și A. au circumscris cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., criticile aduse modului în care instanța de apel a interpretat situația de fapt reținută în cauză și probatoriul administrat, în realitate inculpații fiind nemulțumiți de decizia de condamnare dispusă de instanța de apel, invocând în apărare chestiuni de fapt care, în opinia apărării, fac dovada că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă (și cea subiectivă - de către inculpatul A.), pentru reținerea infracțiunilor imputate acestora, în apărare, făcându-se referiri la încadrarea juridică a faptelor și probatoriul cauzei, toate aceste conducând în opinia apărării la o situație de fapt diferită de cea reținută în cauză.

În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat B., în cauză se reține că acesta a fost condamnat pentru:

- săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă E.), prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 217/2020), la pedeapsa principală de 5 ani închisoare;

- săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., (victimă C.), la pedeapsa principală de 3 ani închisoare;

- și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (victimă F.), la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte două pedepse, dispunându-se ca în final inculpatul B. să execute pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare.

Prin recursul în casație formulat în cauză de recurentul inculpat B., prin prisma cazului de casare invocat, art. 437 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esență, s-a criticat soluția dispusă de către Curtea de Apel Craiova în sensul înlăturării dispozițiilor atât de achitare a inculpatului B. pentru actul material din anul 2012 (victimă E.), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cât și de condamnare a inculpatului B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (victimă E.). În opinia apărării, soluția instanței de apel este greșită întrucât s-a înlăturat dispoziția de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și de condamnare pentru infracțiunea de trafic de persoane pentru care inculpatul nu fusese trimis în judecată. În aceste condiții, nefiind dispusă o schimbare de încadrare juridică pentru ca inculpatul să își poată face apărarea, s-a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

Consideră apărarea recurentului inculpat B. că soluția de înlăturare a achitării pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori referitor la victima E. este nelegală întrucât o astfel de dispoziție de "înlăturare" a unei soluții de achitare nu este prevăzută de C. proc. pen.

Prin urmare, față de cele susținute, s-a criticat decizia recurată în cauză, din perspectiva faptului că, instanța de apel nu a dispus desființarea sentinței de fond pronunțată de Tribunalul Dolj și nu a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care era nelegală sentința pronunțată în sensul condamnării inculpatului pentru o faptă pentru care nu fusese trimis în judecată, respectiv infracțiunea de trafic de persoane în raport de persoana vătămată E.

În ceea ce îl privește pe recurentul inculpat A., se reține că, în prezenta cauză acesta a fost condamnat pentru:

- săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. - victimă C. - (forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 217/2020) la pedeapsa principală de 8 ani închisoare;

- săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. - victimă D. - (forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 217/2020) la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, în apel, dispunându-se înlăturarea din conținutul infracțiunii de trafic de minori săvârșită de inculpatul A. (victimă D.) a prevederilor lit. a) de la art. 210 alin. (1) C. pen. (constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit aceste pedepse, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare reprezentând 1/3 din totalul celeilalte pedepse, dispunându-se ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare.

Prin recursul în casație formulat în cauză, se reține că, sub un prim aspect, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 328 alin. (1) C. proc. pen., apărarea recurentului inculpat A. a susținut că este nelegală condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (victima D.) întrucât prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru această infracțiune, dar în modalitatea prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. rap la art. 210 alin. (1) lit. b) (nu și lit. a) C. pen. - victima D.

Cu referire la același aspect, respectiv reținerea lit. a) a art. 210 C. pen. relativ la victima D., apărarea inculpatului a contestat de asemenea și cuantumul pedepsei de 6 ani închisoare aplicat de instanța de apel pentru această faptă, în temeiul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere și reținerea împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, respectiv constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate.

Totodată, prin motivele de recurs în casație, sub un al doilea aspect, apărarea inculpatului a relatat prin motivele de recurs în casație subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. faptul că nu există probe care să confirme, atât săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de trafic de minori cu referire la victima D., cât și cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de minori cu referire la victima C.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea reținută în raport cu victima D., s-a susținut în esență, faptul că: nu există nicio probă că ar fi avut discuții cu aceasta, că inculpatul nu i-a făcut niciodată acesteia promisiuni sau să îi ceară să lucreze pentru el în scopul de a o duce în Italia să se prostitueze, nu a căutat-o, nu s-a dovedit că i-a cerut să plece din România și să vină în Italia, nu a avut intenția de a-i asigura protecția, de a-i înlesni sau de a o ajuta să se prostitueze, nu a intreprins niciun act care să poată fi calificat ca o recrutare etc. sau că, presupunând că a existat o simplă discuție cu D., aceasta fost greșit interpretată, în condițiile în care nu există nicio probă privind asigurarea protecției sau vreun plan pentru viitor etc.

A mai susținut apărarea inculpatului că nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului pentru această faptă nici din perspectiva laturii subiective, neexistând o intenție a inculpatului de a-i asigura părții vătămate o protecție, nu a urmărit să o ajute, nu i-a sugerat victimei în vreun moment să practice prostituția în folosul său etc.

De asemenea, și în ceea ce privește fapta imputată inculpatului vizând pe victima C., prin motivele invocate, apărarea recurentului inculpat a contestat cele reținute de instanțe relativ la perioada și la starea de fapt avută în vedere la reținerea acestei fapte în sarcina inculpatului A., de vreme ce, așa cum susține apărarea, din actele dosarului rezultă că nu a existat niciun act material de recrutare anterior împlinirii vârstei de 18 de către victimă.

În concret, criticându-se reținerea acestei fapte în sarcina inculpatului A., apărarea a susținut că elementele de fapt prezentate de acuzare și circumstanțele reale referitoare la activitatea de "recrutare" a victimei C. în perioada decembrie 2014 - ianuarie 2015 în vederea exploatării când era minoră, nu sunt reale; s-a mai arătat că nu au existat discuții sau vreo cerere din parte inculpatului de a desfășura numita C. o activitate de prostituție anterior vârstei de 18 ani; că motivul plecării în Italia nu a fost intenția de a se prostitua, ci colectarea de fier vechi; precum și faptul că, presupunând că au existat discuții, întâlniri cu aceasta fără a exista planuri de viitor concrete și lipsa unei relații dintre aceștia, nu confirmă faptul că au existat acțiuni din partea inculpatului care să fi condus la recrutarea victimei C. astfel încât pe viitor aceasta să presteze o activitate de prostituție, etc.

În plus, prin cererea de recurs în casație, apărarea recurentului inculpat a solicitat Înaltei Curți, ca, în urma admiterii recursului în casație, să se dispună schimbarea încadrării juridice pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (victima C.) în infracțiunea prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., urmând a se reține în sarcina inculpatului săvârșirea unei activități infracționale pentru perioada în care persoana vătămată era majoră (după data de 27.02.2015).

Cu titlu prealabil, Înalta Curte menționează că nu poate fi analizată în recurs în casație critica recurentului inculpat A. privind neîntrunirea elementelor constitutive din perspectiva laturii subiective. Sub acest aspect, s-a invocat că nu a existat o intenție a inculpatului de a-i asigura părții vătămate o protecție, nu a urmărit să o ajute, etc.

Înalta Curtea reamintește faptul că din jurisprudența actuală rezultă că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen." (deciziile ÎCCJ nr. 231/RC/2019, 121/RC/2019, 109/RC/2020).

În continuare, în coordonatele de principiul anterior menționate, analizând motivele de recurs în casație astfel cum au fost formulate, dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenții inculpați au invocat doar critici care vizează circumstanțele comiterii faptei și modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză. În realitate, s-a criticat situația de fapt reținută în cauză și interpretarea dată de instanțele de fond și apel probatoriului administrat, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. fiind de fapt invocat în mod formal de vreme ce prin motivele prezentate se contestă netemeinicia deciziei din apel, inculpații fiind în realitate nemulțumiți de faptul că s-a reținut în sarcina lor săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Or, în actuala procedură, analiza conținutului mijloacelor de probă pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția, a fiabilității acestora ori interpretarea probatoriului administrat în cauză, pe de o parte, și starea de fapt reținută de instanță, pe de altă parte, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că în acest cadru procesual nu poate fi primită și analizată solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A. privind pe victima C. în sensul de a se reține comiterea faptei pentru perioada în care persoana vătămată era majoră, întrucât vizează încadrarea juridică dată faptei pe baza stării de fapt și probatoriului administrat, analiza acestora fiind doar în atributul exclusiv al instanțelor de fond și apel.

De asemenea, din aceleași motive, se constată că nu pot face obiectul recursului în casație: nici critica recurentului inculpat B. prin care se contestă faptul că nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice relativ la infracțiunea de trafic de persoane pentru care a fost condamnat de instanța de fond (victimă E.) și nici critica vizând împrejurarea că nu s-a dispus în apel trimiterea cauzei spre rejudecare așa cum s-a susținut de apărarea recurentului inculpat B., neputând face obiectul de analiză al instanței de casație prin intermediul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat, încadrarea juridică a faptelor și starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate, nu pot fi cenzurate de instanța supremă în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

De asemenea, pretinsa nelegalitate a soluției din decizia din apel susținută de apărarea recurentului inculpat B. relativ la faptul că instanța de apel a dispus înlăturarea dispoziției de achitare pentru una dintre infracțiuni, este neîntemeiată. Sub acest aspect, se constată că, subsecvent înlăturării soluției de achitare a inculpatului B. pentru actul material din anul 2012 (victimă E.), în urma reanalizării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept și urmare a admiterii apelului parchetului, (care, printre altele a criticat inclusiv soluția de achitare dispusă de prima instanță cu privire la infracțiunea de trafic de minori privind pe victima E.), instanța de apel, în final, a dispus în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 217/2020), condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă E.) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Astfel, contrar susținerilor apărării, soluția dispusă în cauză a fost pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. reglementând soluțiile la judecata în apel, prin urmare, critica apărării relativ la pronunțarea de către instanța de apel a unei soluții nelegale în raport cu criticile arătate anterior, este nefondată.

În ceea ce privește toate celelalte critici referitoare la circumstanțele comiterii infracțiunilor imputate celor doi recurenți, respectiv modalitatea de săvârșire a faptelor, (recurenții arătând fie că nu au existat discuții cu victimele, că nu s-a asigurat protecția, nu s-a cerut victimelor să practice prostituția în folosul lor, că nu a existat o acțiune de "recrutare", etc., fie că nu există probe în sensul celor susținute de acuzare), Înalta Curte concluzionează, așa cum s-a arătat și anterior, că toate aceste susțineri invocate în recurs în casație vizează situația de fapt reținută în cauză și interpretarea dată de instanțele de fond și apel probatoriului administrat, nefiind invocate aspecte care să vizeze neprevederea faptei de către legea penală, așadar critici prin care să se susțină nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel și care să conducă la o altă soluție favorabilă inculpaților.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită cu titlu definitiv prin decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații recurenți corespund faptelor reținute în concret în sarcina acestuia, astfel:

Din perspectiva împrejurărilor faptice asupra cărora instanța de apel a statuat definitiv, Înalta Curte reține că instanța de control judiciar a constatat, cu privire la inculpatul A., că materialul probator administrat în cauză relevă că "în cursul lunii decembrie 2014, profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situație materială și educație precară, naivitate, probleme familiale) și prin inducere în eroare (promisiuni mincinoase de conviețuire în condițiile în care era căsătorit și avea copii), inculpatul A. a recrutat-o pe persoana vătămată minoră C. (care avea vârsta de 17 ani, și împlinind vârsta de 18 ani în 2015), în scopul exploatării sexuale în beneficiul lui.

S-a reținut că inculpatul A. a transportat-o la Pitești împreună cu inculpatul B., cu autoturismul acestuia din urmă, unde a constrâns-o, prin exercitarea de acte de violență, să se prostitueze "la stradă". Victima C. a fost depistată la o stație Peco de un echipaj de poliție practicând prostituția, așa cum reiese din conținutul procesului-verbal nr. x, întocmit la data de 27.02.2015 de lucrători din cadrul I.P.J. Argeș - P. M. Pitești, care atestă că, la data de 27.02.2015, în jurul orei 21:00, persoana vătămată C. a fost identificată pe Calea x din Pitești, în timp ce întreținea relații sexuale cu un bărbat.

După ce a împlinit vârsta de 18 ani (la data de 23.02.2015), persoana vătămată C. a fost transportată în Italia de către inculpatul A. care a constrâns-o (prin exercitarea de acte de violență fizică și psihică) să practice prostituția "la stradă" în folosul său timp de aproximativ 4 ani, până la începutul lunii decembrie 2018, când, cu ajutorul unui "client" și al unei alte tinere care practica prostituția "la stradă" în Italia, persoana vătămată C. a reușit să-și contacteze familia (în situația în care inculpatul i-a interzis să țină legătura cu familia) și să fugă."

De asemenea, a reținut instanța de apel din probatoriul administrat în cauză, că, în vara anului 2018, profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situație materială și educație precară, naivitate, probleme familiale), inculpatul A. a recrutat-o pe persoana vătămată minoră D. (în vârstă de 16 ani, născută la data de x și împlinind vârsta de 18 ani la x), în scopul de a o transporta în Italia și a o exploata sexual (practicarea prostituției "la stradă" în folosul acestuia).

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că faptele inculpatului A., așa cum au fost anterior descrise, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (victimă C.) și de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. (victimă D.).

Cu privire la inculpatul B., instanța de apel a reținut pe baza materialul probator administrat în cauză faptul că, "în cursul anului 2012, profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situație materială și educație precară, naivitate) și prin inducere