ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2687/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 279/ F din 15 decembrie 2005, Tribunalul Bistrița Năsăud a condamnat pe inculpații V.I.L. și R.P., la câte 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 și art. 13 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestului preventiv începând cu data de 25 noiembrie 2004, la zi. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul V.I.L.

a sumei de 6000 Euro, iar în baza art. 14 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a fost obligat același inculpat la plata sumei de 10.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății în favoarea părții civile G.O.E. S-a reținut că, inculpații V.I.L. și R.P. se cunosc de mai mult timp, cu toate că aceștia domiciliază în localități diferite. În cursul lunii iulie 2003, partea vătămată G.O.E., împreună cu prietena sa, martora C.L.A., s-au deplasat la discoteca organizată în satul Ragla, unde au cunoscut-o pe martora L.S.D., care se cunoștea cu inculpatul R.P., căruia i-a și relatat intenția declarată a părții vătămate, de a pleca la muncă în străinătate. La începutul lunii septembrie 2003, ca urmare a acestor discuții, cei doi inculpați s-au deplasat, cu autoturismul inculpatului V.I.L., în localitatea de domiciliu a părții vătămate.

Inculpatul R.P. s-a dus la locuința părții vătămate și prezentându-se cu prenumele P., i-a spus acesteia că vine din partea martorei L.S.D., chestionând-o cu privire la intenția sa de a pleca în străinătate și arătându-i că ar câștiga sume importante de bani din muncile agricole prestate, respectiv din culesul de măsline și struguri. Cu aceeași ocazie, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă are pașaport, iar la răspunsul negativ al acesteia, cel în cauză a asigurat-o că va rezolva el obținerea pașaportului, suportând toate taxele necesare cu condiția ca ulterior, din banii câștigați în străinătate, să-i restituie datoria. Inculpatul, în același context, i-a relatat părții vătămate că venise în localitate cu un prieten din Năsăud, pe care l-a indicat cu diminutivul N., despre care i-a spus că o va însoți în Spania.

La scurt timp, la domiciliul părții vătămate a sosit mama acesteia, iar ca urmare, inculpatul a pus capăt discuției, părăsind locuința. Acesta a fost însoțit de partea vătămată până în centrul satului, unde s-au întâlnit cu inculpatul V.I.L. și unde partea vătămată a fost prezentată acestuia cu numele de E., ocazie cu care cel din urmă inculpat, i-a făcut aceeași propunere de plecare la muncă în Spania, propunere acceptată de partea vătămată. Cei trei s-au înțeles ca în cursul zilei următoare să o ducă pe partea vătămată în municipiul Bistrița, în vederea obținerii pașaportului. Ca urmare, la data de 10 septembrie 2003, partea vătămată s-a deplasat, împreună cu cei doi inculpați, la Serviciul de Pașapoarte, ocazie cu care inculpații au luat cunoștință despre faptul că în aceeași zi, partea vătămată împlinea vârsta de 17 ani.

Taxele pentru eliberarea pașaportului au fost plătite de inculpatul V.I.L. Apoi, cei trei s-au deplasat în zona Pieței Independenței Nord din Bistrița, unde inculpatul V.I.L. i-a cumpărat părții vătămate mai multe articole de îmbrăcăminte, iar după aceea, aceștia au plecat cu autoturismul în satul Jelna, la locul de muncă al mamei părții vătămate, ocazie cu care inculpatul R.P. i-a solicitat acesteia să îi permită fiicei sale să se deplaseze în Bistrița, pentru a-și sărbători ziua de naștere. Având acordul mamei sale, partea vătămată a plecat împreună cu cei doi inculpați, fiind condusă în orașul Năsăud și instalată într-un apartament, proprietatea inculpatului V.I.L., unde a fost găzduită timp de mai multe zile, până la plecarea acesteia în Spania.

În această perioadă, partea vătămată a fost întreținută de inculpatul V.I.L., cu care s-a și deplasat în municipiul Bistrița, pentru a-și ridica pașaportul. În cursul nopții de 17 septembrie 2003, în același apartament a fost adusă, de către inculpatul V.I.L. și martora T.N.M., persoană pe care inculpatul a recrutat-o în vederea practicării prostituției, fapt cu care martora a fost de acord. Deși inculpatul i-a relatat părți vătămate că martora T.N.M. urmează să-i însoțească în Spania, nu i-a comunicat și scopul în care martora, face deplasarea. În aceeași noapte, la apartamentul inculpatului V.I.L. a venit și inculpatul R.P. În dimineața zilei următoare, cei doi inculpați, partea vătămată și martora, au plecat cu autoturismul inculpatului, condus de martorul B.M.

în localitatea Nepos, la domiciliul numitei C.D.F., care urma să plece, la rândul său în Spania, în vederea practicării prostituției. Din această localitate, toți au venit cu autoturismul în municipiul Bistrița, în zona Sălii Polivalente, loc în care este situată stația de plecare a autocarelor pe relația Bistrița-Spania. Inculpatul V.I.L. a cumpărat biletele de transport pentru el și pentru cele trei fete, achitând contravaloarea acestora precum și a tichetelor de asigurare, după care cei patru s-au îmbarcat în autocar. Inculpatul R.P. a rămas în municipiul Bistrița, iar martorul B.M. s-a întors cu autoturismul în orașul Năsăud. În Madrid inculpatul V.I.L. și cele trei fete au fost așteptați de un prieten al inculpatului cu prenumele A., rămas neidentificat, care i-a condus la apartamentul său, loc în care inculpatul și numita C.D.F.

le-a relatat celorlalte fete, că vor lucra în cadrul Clubului A., „la produs”. Cu aceeași ocazie, inculpatul a reținut actele de identitate a părții vătămate, cunoscând faptul că în club nu sunt admise minore, dându-i acesteia un pașaport pe numele H.E.S., persoană în vârstă de 19 ani. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să memoreze datele de identitate ale persoanei. Totodată, le-a spus celor două fete că din perioada de trei luni, cât se vor prostitua, timp de o lună vor „lucra” în beneficiul său, pentru a-și achita datoriile față de el.

În concret, părții vătămate i-a comunicat că datoria sa este de 2500 Euro, reprezentând contravaloarea documentelor obținute în vederea deplasării în Spania, a biletului de transport, contravaloarea articolelor de îmbrăcăminte, etc. Cum partea vătămată a rămas fără documente de identitate și întrucât nu putea solicita sprijin, în condițiile date, de la nici o altă persoană, a acceptat să se supună cerințelor inculpatului, astfel că în cursul zilei următoare, acesta împreună cu celelalte două fete au fost duse de inculpat și de prietenul acestuia la clubul de noapte, unde li se asigura cazarea. Încă de la început, inculpatul le-a solicitat, celor două fete să remită banii obținuți din practicarea prostituției numitei C.D.F., care urma să-i predea, apoi, lui.

Într-o lună, acestea au remis inculpatului, prin intermediul numitei C.D.F., suma totală de 5000-6000 Euro. După acest interval de timp, cu complicitatea unui client, partea vătămată a reușit să plece din club și întrucât inculpatul a refuzat să-i restituie pașaportul, a reclamat cele întâmplate la Ambasada României din Madrid. Ca urmare a demersurilor realizate de oficialitățile române, în cursul lunii iunie 2004, partea vătămată s-a repatriat. De menționat este și faptul că ulterior, recrutării părții vătămate, inculpatul R.P. a purtat discuții, pentru a le recruta în același scop și cu martorele C.L.A. și T.R.O. pe care le-a transportat cu un taxiul în orașul Năsăud și le-a prezentat celuilalt inculpat, înainte de plecarea acestuia în Spania, însă anterior stabilirii detaliilor plecării lor, cele două fete au renunțat să mai efectueze deplasarea.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen legal inculpații V.I.L. și R.P., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de apel inculpatul V.I.L. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori, astfel cum a fost reținută în cuprinsul actului de sesizare al instanței în infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 precum și reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul R.P. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu există. Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 51/ A din 21 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, a dedus din pedepse, timpul arestului preventiv, începând cu data de 25 noiembrie 2004, la ei, a menținut starea de arest a acestora și i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, inculpatul V.I.L., care a solicitat, în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului V.I.L. în săvârșirea în cursul anului 2003 a infracțiunii trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001. Astfel, este dovedit prin declarațiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor C.E.F., C.L., B.M., S.V.A., B.A.M. și T.R.O., că inculpatul V.I.L., împreună cu inculpatul R.P., care se ocupa cu recrutarea persoanelor de sex feminin ce urmau a fi traficate, au săvârșit infracțiunile de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001. Vinovăția inculpaților a fost corect reținută, fiind înlăturate și afirmațiile lor, privitoare la faptul că nu au cunoscut vârsta părții vătămate, din probele administrate rezultând că, s-au deplasat personal cu aceasta la serviciul de pașapoarte, unde au aflat vârsta acesteia.

Având în vedere aceste probe, în mod corect instanțele au condamnat pe inculpatul V.I.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III-a din Legea nr. 678/2001. Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., și proporțională cu pericolul social al faptei comise. Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.L. împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la 28 aprilie 2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.