ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2687/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279/ F din

15 decembrie 2005, Tribunalul Bistrița Năsăud a condamnat pe inculpații V.I.L. și

R.P., la câte 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13

alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 53 pct.

2 lit. a), art. 64 și art. 13 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., și art.

88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din

pedepsele aplicate durata arestului preventiv începând cu data de 25 noiembrie

2004, la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul

V.I.L. a sumei de 6000 Euro, iar în baza art. 14 C. proc. pen., și art. 998 C.

civ., a fost obligat același inculpat la plata sumei de 10.000 Euro sau

echivalentul în lei la data plății în favoarea părții civile G.O.E.

S-a reținut că, inculpații V.I.L. și

R.P. se cunosc de mai mult timp, cu toate că aceștia domiciliază în localități

diferite.

În cursul lunii iulie 2003, partea

vătămată G.O.E., împreună cu prietena sa, martora C.L.A., s-au deplasat la

discoteca organizată în satul Ragla, unde au cunoscut-o pe martora L.S.D., care

se cunoștea cu inculpatul R.P., căruia i-a și relatat intenția declarată a

părții vătămate, de a pleca la muncă în străinătate.

La începutul lunii septembrie 2003,

ca urmare a acestor discuții, cei doi inculpați s-au deplasat, cu autoturismul inculpatului

V.I.L., în localitatea de domiciliu a părții vătămate. Inculpatul R.P. s-a dus

la locuința părții vătămate și prezentându-se cu prenumele P., i-a spus

acesteia că vine din partea martorei L.S.D., chestionând-o cu privire la

intenția sa de a pleca în străinătate și arătându-i că ar câștiga sume importante

de bani din muncile agricole prestate, respectiv din culesul de măsline și

struguri. Cu aceeași ocazie, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă

are pașaport, iar la răspunsul negativ al acesteia, cel în cauză a asigurat-o

că va rezolva el obținerea pașaportului, suportând toate taxele necesare cu

condiția ca ulterior, din banii câștigați în străinătate, să-i restituie

datoria.

Inculpatul, în același context, i-a

relatat părții vătămate că venise în localitate cu un prieten din Năsăud, pe care

l-a indicat cu diminutivul N., despre care i-a spus că o va însoți în Spania.

La scurt timp, la domiciliul părții

vătămate a sosit mama acesteia, iar ca urmare, inculpatul a pus capăt

discuției, părăsind locuința. Acesta a fost însoțit de partea vătămată până în

centrul satului, unde s-au întâlnit cu inculpatul V.I.L. și unde partea

vătămată a fost prezentată acestuia cu numele de E., ocazie cu care cel din

urmă inculpat, i-a făcut aceeași propunere de plecare la muncă în Spania,

propunere acceptată de partea vătămată.

Cei trei s-au înțeles ca în cursul

zilei următoare să o ducă pe partea vătămată în municipiul Bistrița, în vederea

obținerii pașaportului. Ca urmare, la data de 10 septembrie 2003, partea

vătămată s-a deplasat, împreună cu cei doi inculpați, la Serviciul de

Pașapoarte, ocazie cu care inculpații au luat cunoștință despre faptul că în

aceeași zi, partea vătămată împlinea vârsta de 17 ani. Taxele pentru eliberarea

pașaportului au fost plătite de inculpatul V.I.L.

Apoi, cei trei s-au deplasat în zona

Pieței Independenței Nord din Bistrița, unde inculpatul V.I.L. i-a cumpărat

părții vătămate mai multe articole de îmbrăcăminte, iar după aceea, aceștia au

plecat cu autoturismul în satul Jelna, la locul de muncă al mamei părții

vătămate, ocazie cu care inculpatul R.P. i-a solicitat acesteia să îi permită

fiicei sale să se deplaseze în Bistrița, pentru a-și sărbători ziua de naștere.

Având acordul mamei sale, partea vătămată a plecat împreună cu cei doi

inculpați, fiind condusă în orașul Năsăud și instalată într-un apartament,

proprietatea inculpatului V.I.L., unde a fost găzduită timp de mai multe zile,

până la plecarea acesteia în Spania.

În această perioadă, partea vătămată

a fost întreținută de inculpatul V.I.L., cu care s-a și deplasat în municipiul

Bistrița, pentru a-și ridica pașaportul.

În cursul nopții de 17 septembrie

2003, în același apartament a fost adusă, de către inculpatul V.I.L. și martora

T.N.M., persoană pe care inculpatul a recrutat-o în vederea practicării

prostituției, fapt cu care martora a fost de acord. Deși inculpatul i-a relatat

părți vătămate că martora T.N.M. urmează să-i însoțească în Spania, nu i-a

comunicat și scopul în care martora, face deplasarea.

În aceeași noapte, la apartamentul

inculpatului V.I.L. a venit și inculpatul R.P.

În dimineața zilei următoare, cei

doi inculpați, partea vătămată și martora, au plecat cu autoturismul

inculpatului, condus de martorul B.M. în localitatea Nepos, la domiciliul numitei

C.D.F., care urma să plece, la rândul său în Spania, în vederea practicării prostituției.

Din această localitate, toți au venit cu autoturismul în municipiul Bistrița,

în zona Sălii Polivalente, loc în care este situată stația de plecare a

autocarelor pe relația Bistrița-Spania.

Inculpatul V.I.L. a cumpărat

biletele de transport pentru el și pentru cele trei fete, achitând

contravaloarea acestora precum și a tichetelor de asigurare, după care cei

patru s-au îmbarcat în autocar. Inculpatul R.P. a rămas în municipiul Bistrița,

iar martorul B.M. s-a întors cu autoturismul în orașul Năsăud.

În Madrid inculpatul V.I.L. și cele

trei fete au fost așteptați de un prieten al inculpatului cu prenumele A., rămas

neidentificat, care i-a condus la apartamentul său, loc în care inculpatul și

numita C.D.F. le-a relatat celorlalte fete, că vor lucra în cadrul Clubului A.,

„la produs”. Cu aceeași ocazie, inculpatul a reținut actele de identitate a

părții vătămate, cunoscând faptul că în club nu sunt admise minore, dându-i

acesteia un pașaport pe numele H.E.S., persoană în vârstă de 19 ani. Inculpatul

i-a cerut părții vătămate să memoreze datele de identitate ale persoanei.

Totodată, le-a spus celor două fete că din perioada de trei luni, cât se vor

prostitua, timp de o lună vor „lucra” în beneficiul său, pentru a-și achita

datoriile față de el. În concret, părții vătămate i-a comunicat că datoria sa

este de 2500 Euro, reprezentând contravaloarea documentelor obținute în vederea

deplasării în Spania, a biletului de transport, contravaloarea articolelor de

îmbrăcăminte, etc.

Cum partea vătămată a rămas fără

documente de identitate și întrucât nu putea solicita sprijin, în condițiile

date, de la nici o altă persoană, a acceptat să se supună cerințelor

inculpatului, astfel că în cursul zilei următoare, acesta împreună cu celelalte

două fete au fost duse de inculpat și de prietenul acestuia la clubul de

noapte, unde li se asigura cazarea.

Încă de la început, inculpatul le-a

solicitat, celor două fete să remită banii obținuți din practicarea

prostituției numitei C.D.F., care urma să-i predea, apoi, lui.

Într-o lună, acestea au remis

inculpatului, prin intermediul numitei C.D.F., suma totală de 5000-6000 Euro.

După acest interval de timp, cu

complicitatea unui client, partea vătămată a reușit să plece din club și

întrucât inculpatul a refuzat să-i restituie pașaportul, a reclamat cele

întâmplate la Ambasada României din Madrid. Ca urmare a demersurilor realizate

de oficialitățile române, în cursul lunii iunie 2004, partea vătămată s-a

repatriat.

De menționat este și faptul că

ulterior, recrutării părții vătămate, inculpatul R.P. a purtat discuții, pentru

a le recruta în același scop și cu martorele C.L.A. și T.R.O. pe care le-a

transportat cu un taxiul în orașul Năsăud și le-a prezentat celuilalt inculpat,

înainte de plecarea acestuia în Spania, însă anterior stabilirii detaliilor

plecării lor, cele două fete au renunțat să mai efectueze deplasarea.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel în termen legal inculpații V.I.L. și R.P., criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de apel

inculpatul V.I.L. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4)

teza III din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art.

329 alin. (1) C. pen.

În subsidiar, a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori, astfel cum a fost

reținută în cuprinsul actului de sesizare al instanței în infracțiunea de trafic

de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 precum și

reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante,

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul R.P. a solicitat

achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu

există.

Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, prin decizia penală nr. 51/ A din 21 februarie 2006, a respins,

ca nefondate, apelurile inculpaților, a dedus din pedepse, timpul arestului

preventiv, începând cu data de 25 noiembrie 2004, la ei, a menținut starea de

arest a acestora și i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, inculpatul V.I.L., care a solicitat, în principal schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, rezultă că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului V.I.L. în săvârșirea în cursul anului 2003 a

infracțiunii trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza

III din Legea nr. 678/2001.

Astfel, este dovedit prin

declarațiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor C.E.F., C.L., B.M.,

S.V.A., B.A.M. și T.R.O., că inculpatul V.I.L., împreună cu inculpatul R.P.,

care se ocupa cu recrutarea persoanelor de sex feminin ce urmau a fi traficate,

au săvârșit infracțiunile de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1),

(3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001. Vinovăția inculpaților a fost

corect reținută, fiind înlăturate și afirmațiile lor, privitoare la faptul că

nu au cunoscut vârsta părții vătămate, din probele administrate rezultând că,

s-au deplasat personal cu aceasta la serviciul de pașapoarte, unde au aflat

vârsta acesteia.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect instanțele au condamnat pe inculpatul V.I.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4)

teza III-a din Legea nr. 678/2001.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just

individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., și

proporțională cu pericolul social al faptei comise.

Întrucât criticile din recursul

declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul cu obligarea

recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.I.L. împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 21

februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la 28 aprilie 2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2006.