ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2427/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 621 din 27

aprilie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpații:

- B.N., la 12 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen.,

s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 178 zile din

pedeapsa aplicată anterior prin sentința penală nr. 553 din 17 decembrie 2002 a

Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr. 52 din 12 februarie

2003 a Tribunalului Ialomița, iar, în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

- O.I.M., la 15 ani închisoare și 6

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

și, la 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1)

și (3) C. pen., și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., după contopirea celor două pedepse, s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului B.N. și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii

și a arestării preventive, de la 21 decembrie 20003, la zi.

Au fost obligați inculpații la plata

daunelor, morale către partea civilă D.E.M. în valoare de 10.000 Euro în

echivalent lei la data plății, inculpatul B.N. și la 10.000 dolari S.U.A.

inculpatul O.I.M.

În esență, s-au reținut următoarele:

La data de 13 decembrie 2003, în

jurul orelor 10,00, în timp ce partea vătămată D.E.M., în vârstă de 14, ani, se

deplasa pe o stradă în comuna Dridu, jud. Ialomița, a fost amenințată cu

pistolul și cu moartea, de doi bărbați necunoscuți, care au obligat-o să urce

într-un autoturism, condus de inculpatul B.N.

Partea vătămată a fost transportată

într-un apartament din București, unde, timp de 2 zile a fost obligată să

întrețină relații sexuale atât cu cei care au răpit-o, cât și cu alți bărbați,

contra unor sume de 100.000–150.000 lei.

La data de 15 decembrie 2003, partea

vătămată a fost cumpărată, în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A. și

transportată într-un apartament din București, unde a fost forțată să iasă în

stradă în vederea practicării prostituției. Încercând să fugă, partea vătămată

a fost dusă într-un alt apartament din zona Bucureștii Noi, unde, în perioada

15 decembrie 2003 – 21 decembrie 2003, a fost închisă într-o cameră cu un lacăt

și obligată să întrețină relații sexuale cu 5-6 bărbați aduși zilnic de către

inculpatul O.I.M., care a încasat câte 150.000 lei de la fiecare client.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 606/

A din 2 august 2005, admițând apelul declarat de inculpatul B.N., a desființat,

în parte, sentința, și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Prin aceeași decizie, a fost respins

apelul declarat de inculpatul O.I.M.

În cauză, au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul O.I.M.

Prin recursul declarat, procurorul a

solicitat casarea deciziei penale atacate, sub aspectul greșitei achitări a

inculpatului B.N., iar, în subsidiar, dacă s-ar aprecia că achitarea

inculpatului este legală, sub aspectul omisiunii instanței de apel de a

modifica, în mod corespunzător, dispozițiile din sentință privind despăgubirile

civile și cele privind cheltuielile judiciare.

Prin recursul declarat de inculpatul

O.I.M., s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,

pentru efectuarea unei cercetări judecătorești, complete, prin administrarea

tuturor probelor necesare justei soluționări a cauzei.

Recursul procurorului este fondat.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, se constată că, referitor la participația inculpatului B.N., este

temeinică și legală hotărârea instanței de fond, așa cum justificat se susține

și se argumentează în recursul parchetului.

Complicitatea acestuia, corect reținută

de instanța de fond, rezultă din susținerile constatate ale părții vătămate,

care se coroborează cu datele și împrejurările din procesul – verbal, întocmit

de organele de poliție, cu ocazia conducerii în apartamentul în care a fost

obligată să rămână timp de 2 zile, după ce a fost adusă în București, cu autoturismul

Dacia, de culoare neagră, condus de inculpatul B.N., ale cărui semnalmente le-a

descris amănunțit și pe care, apoi, l-a recunoscut, la 21 decembrie 2003.

Recunoașterea inculpatului B.N. de către

partea vătămată a fost confirmată și de martorul N.A., care, însoțind-o pe

partea vătămată, cu ocazia descinderii efectuată de organele de poliție, a

precizat că aceasta, observându-l pe inculpat, a afirmat „ăsta este șoferul”.

Examinarea atentă a întregului

material probator conduce la concluzia participației inculpatului B.N., așa cum

a fost corect argumentată în considerentele sentinței penale.

Pentru aceste motive, urmează ca

recursul parchetului să fie admis, să fie casată decizia instanței de apel și

să fie menținută, sentința instanței de fond.

Recursul inculpatului O.I.M. nu este

fondat.

Fapta și vinovăția acestuia au fost

corect reținute, pe baza declarațiilor părții civile D.E.M., ale cărei relatări

se coroborează cu declarațiile martorilor K.M., D.G.A., D.I., V.A., B.M., Ș.A.V.

și S.V.

Pe baza acestor probe, instanțele au

reținut, justificat, că, în perioada 15 decembrie 2003 – 21 decembrie 2003,

inculpatul O.I.M. a obținut foloase materiale prin obligarea minorei D.E.M. să

practice prostituția.

Solicitarea recurentului de a se

casa hotărârile atacate și a se trimite cauza la instanța de fond pentru

completarea cercetării judecătorești nu poate fi primită.

Acesta, prin declarația dată,

inclusiv în cursul cercetării judecătorești, nici oral și nici în scris, nu a

solicitat probe în apărarea sa.

Totodată, se constată că același

recurent, nici în cursul soluționării apelului nu a indicat probele necesare a

fi administrate în apărarea sa.

Pentru aceste considerente, urmează

ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 606/ A din 2

august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1839/M/2005.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 621 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.I.M. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2006.