ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2207/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 19

ianuarie 2004 Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul P.I. la 25 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav,

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

S-a revocat liberarea condiționată a

restului de pedeapsă de 1559 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată

prin decizia penală nr. 1227/1992 și l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 19 ani, menținându-se starea de arest a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mureș din data de 12 martie 2003 a fost trimis în judecată inculpatul P.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav. S-a reținut că

acest inculpat a locuit împreună cu soția sa P.M. La data de 28 iunie 2002

inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima, P.M., fiind ziua

de naștere a acesteia. În jurul orelor 18,00, martorul C.M., vecin cu

inculpatul s-a deplasat la grădina sa pentru a-și aduna fânul. L-a văzut pe

inculpat în grădină adunând fânul și a observat că acesta se afla în stare de

ebrietate. În jurul orelor 21,00, la insistențele inculpatului, martorul

menționat mai sus s-a dus la casa soților P., pentru a bea un pahar de țuică.

În camera în care dormeau soții P. a văzut-o întinsă pe jos pe victima P.M.,

care era acoperită cu un carton peste tot corpul și cerându-i inculpatului să-i

dea apă. Martorul, după ce a băut paharul cu țuică a plecat acasă. Martorul V.V.

a auzit gălăgie la casa soților P., în jurul orelor 19,00, se auzeau înjurături

și certuri, iar pe inculpat l-a văzut intrând în casă cu furca, fiind nervos și

strigând la victimă. După orele 19,00, martorul nu a mai auzit gălăgie în casa

soților P. Numai în jurul orelor 24,00, l-a văzut pe inculpat care s-a deplasat

la barul T. din apropiere și s-a întors după circa 15 minute. Toți martorii

audiați în cauză au declarat că inculpatul își bătea frecvent soția. S-a dedus

că inculpatul în cursul serii de 28 iunie 2002 și al nopții de 28 iunie 2002,

pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii

și picioarele în diverse regiuni ale corpului, producându-i mai multe leziuni

în zone vitale, care au dus la decesul victimei.

De altfel, între inculpat și

victimă, existau dese certuri și altercații, inculpatul pe fondul geloziei de

care suferea, amenințând-o de multe ori cu moartea.

S-a mai reținut că raportul

medico-legal a stabilit că moartea a fost violentă datorată șocului traumatic

în contextul politraumatismului menționat, care s-a putut produce cu un corp

contondent și că între leziunile constatate și decesul victimei există raport

de cauzalitate.

În sfârșit s-a mai reținut că

inculpatul în prima declarație nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar în altă

declarație acesta a învinuit pe martorii C.M. și V.V., susțineri care în

ansamblul probator nu au fost dovedite.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat apel, susținând în principal achitarea, potrivit

prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea

încadrării juridice în cea prevăzută de art. 183 C. pen., infracțiunea privind

loviturile cauzatoare de moarte și aplicarea unei pedepse în temeiul acestui

text.

Prin decizia penală nr. 25/ A din 13

februarie 2004 instanța de control judiciar Curtea de Apel Tg. Mureș a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Și împotriva acestei decizii penale,

inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleași motive și anume în principal nevinovăția,

iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei, invocând aceleași

texte de lege.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului și probele

administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul a aplicat victimei mai

multe lovituri, producându-i acesteia multiple leziuni în zone vitale cu

intenția de a o ucide.

De altfel, din expunerea de motive,

a reieșit că, inculpatul aplica frecvent bătăi victimei, accentuate în cursul

anului 2002 și repetate amenințări cu moartea, fiind o fire violentă și

impulsivă.

Aceste împrejurări anterioare

comiterii faptei, coroborat cu declarațiile martorilor C.M., care a văzut

victima în stare de semiconștiență, căzută pe jos și acoperită cu un carton pe

care erau urme de sânge; V.V., care în jurul orelor 19,00, l-a auzit pe

inculpat strigând și înjurând victima; martora P.G. fiica victimei, în momentul

în care a venit în locuință, reproșându-i inculpatului că „ai reușit s-o omori”

la care acesta a replicat „tu urmezi” sunt probe care combat intenția

inculpatului, de a încerca să-i implice ca autori ai crimei pe martorii V.V. și

C.M. și demonstrează vinovăția sa.

Având în vedere loviturile aplicate

victimei, corpul material folosit, zonele vitale în care a fost lovită victima,

urmările produse, decesul victimei, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea

faptei sale, urmărind și acceptând rezultatul letal, astfel că fapta săvârșită

de inculpat constituie infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav,

astfel cum corect s-a reținut, încât schimbarea încadrării juridice a faptei

este neîntemeiată.

Ne existând alte motive de recurs

care ar putea fi examinate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Se va computa din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 29 iunie 2002.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I., împotriva deciziei penale nr. 25/ A din 13 februarie

2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 29 iunie 2002, la 23 aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi,

23 aprilie 2004.