ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2207/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 19 ianuarie 2004 Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul P.I. la 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1559 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1227/1992 și l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 19 ani, menținându-se starea de arest a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș din data de 12 martie 2003 a fost trimis în judecată inculpatul P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav. S-a reținut că acest inculpat a locuit împreună cu soția sa P.M. La data de 28 iunie 2002 inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima, P.M., fiind ziua de naștere a acesteia. În jurul orelor 18,00, martorul C.M., vecin cu inculpatul s-a deplasat la grădina sa pentru a-și aduna fânul. L-a văzut pe inculpat în grădină adunând fânul și a observat că acesta se afla în stare de ebrietate. În jurul orelor 21,00, la insistențele inculpatului, martorul menționat mai sus s-a dus la casa soților P., pentru a bea un pahar de țuică.

În camera în care dormeau soții P. a văzut-o întinsă pe jos pe victima P.M., care era acoperită cu un carton peste tot corpul și cerându-i inculpatului să-i dea apă. Martorul, după ce a băut paharul cu țuică a plecat acasă. Martorul V.V. a auzit gălăgie la casa soților P., în jurul orelor 19,00, se auzeau înjurături și certuri, iar pe inculpat l-a văzut intrând în casă cu furca, fiind nervos și strigând la victimă. După orele 19,00, martorul nu a mai auzit gălăgie în casa soților P. Numai în jurul orelor 24,00, l-a văzut pe inculpat care s-a deplasat la barul T. din apropiere și s-a întors după circa 15 minute. Toți martorii audiați în cauză au declarat că inculpatul își bătea frecvent soția.

S-a dedus că inculpatul în cursul serii de 28 iunie 2002 și al nopții de 28 iunie 2002, pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diverse regiuni ale corpului, producându-i mai multe leziuni în zone vitale, care au dus la decesul victimei. De altfel, între inculpat și victimă, existau dese certuri și altercații, inculpatul pe fondul geloziei de care suferea, amenințând-o de multe ori cu moartea. S-a mai reținut că raportul medico-legal a stabilit că moartea a fost violentă datorată șocului traumatic în contextul politraumatismului menționat, care s-a putut produce cu un corp contondent și că între leziunile constatate și decesul victimei există raport de cauzalitate.

În sfârșit s-a mai reținut că inculpatul în prima declarație nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar în altă declarație acesta a învinuit pe martorii C.M. și V.V., susțineri care în ansamblul probator nu au fost dovedite. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, susținând în principal achitarea, potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în cea prevăzută de art. 183 C. pen., infracțiunea privind loviturile cauzatoare de moarte și aplicarea unei pedepse în temeiul acestui text. Prin decizia penală nr. 25/ A din 13 februarie 2004 instanța de control judiciar Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Și împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleași motive și anume în principal nevinovăția, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei, invocând aceleași texte de lege. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Din actele dosarului și probele administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, producându-i acesteia multiple leziuni în zone vitale cu intenția de a o ucide. De altfel, din expunerea de motive, a reieșit că, inculpatul aplica frecvent bătăi victimei, accentuate în cursul anului 2002 și repetate amenințări cu moartea, fiind o fire violentă și impulsivă.

Aceste împrejurări anterioare comiterii faptei, coroborat cu declarațiile martorilor C.M., care a văzut victima în stare de semiconștiență, căzută pe jos și acoperită cu un carton pe care erau urme de sânge; V.V., care în jurul orelor 19,00, l-a auzit pe inculpat strigând și înjurând victima; martora P.G. fiica victimei, în momentul în care a venit în locuință, reproșându-i inculpatului că „ai reușit s-o omori” la care acesta a replicat „tu urmezi” sunt probe care combat intenția inculpatului, de a încerca să-i implice ca autori ai crimei pe martorii V.V. și C.M. și demonstrează vinovăția sa.

Având în vedere loviturile aplicate victimei, corpul material folosit, zonele vitale în care a fost lovită victima, urmările produse, decesul victimei, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, urmărind și acceptând rezultatul letal, astfel că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, astfel cum corect s-a reținut, încât schimbarea încadrării juridice a faptei este neîntemeiată. Ne existând alte motive de recurs care ar putea fi examinate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 29 iunie 2002. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva deciziei penale nr. 25/ A din 13 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 iunie 2002, la 23 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publică azi, 23 aprilie 2004.