ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5855/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 661 din 28 iunie 2002, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Cooperativa „Îmbrăcămintea” și Asociația Teritorială a Organizațiilor Cooperatiste Meșteșugărești Constanța și a respins acțiunea formulată de reclamantul J.C., în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul proprietatea reclamantului a fost preluat de stat prin hotărârea nr. 71/1970 a Tribunalului Constanța, în baza Decretului nr. 111/1951.

În anul 1972, prin decizia nr. 65, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Constanța a transmis în folosință Uniunii Județene a Cooperativelor Meșteșugărești Constanța numai terenul. Când s-a transmis folosința terenului, construcția era deja demolată, iar Cooperativa „Îmbrăcămintea” a construit un bloc cu spații meșteșugărești, care ocupă terenul în proporție de 1/3. Reține instanța, că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată. Reclamantul s-a opus la efectuarea unei expertize pentru identificarea suprafeței de teren aflată în folosința pârâtei Cooperativa „Îmbrăcămintea”, parte din terenul care face obiectul procesului se află în proprietatea privată a Municipiului Constanța, pentru a obține despăgubiri reclamantul trebuia să formuleze acțiunea în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanța, iar pârâta ATCOM nu deține imobilul în folosință.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 128/C din 5 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri. Instanța de apel a reținut, că reclamantul s-a adresat cu notificare Primăriei Municipiului Constanța. Pentru neprimirea unui răspuns la notificare putea să folosească acțiunea în contencios administrativ, iar cererea pentru acordare de despăgubiri, conform art. 21 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, trebuia formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanța. Se mai reține, că reclamantul poate să pretindă despăgubiri în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece, conform art. 9 alin. (2) din lege, în cazul imobilelor demolate restituirea se face prin măsuri reparatorii, însă conform art. 33 din Legea nr. 10/2001, obligat să răspundă notificării adresată Primăriei Constanța este primarul.

Or, în prezenta cauză, primarul nu a fost chemat în proces. Nefiind emisă dispoziție, așa cum prevede art. 24 din lege, nu sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (7) și (8). Cooperativa „Îmbrăcămintea” nu a fost notificată, iar reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, în esență, susține că în hotărârea atacată se fac afirmații mincinoase lipsite de temei, că nu se fac referiri la textele pe care și-a întemeiat acțiunea (art. 480 și art. 481 C. civ.) și că și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului care face obiectul procesului. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, reclamantul-recurent nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 și art. 304 C. proc. civ., deoarece în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat critici care, raportat la soluția pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Deși acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive (soluție păstrată prin hotărârea atacată), recurentul a prezentat drept dezvoltare a motivelor de recurs nemulțumirea sa pentru consemnările din hotărâre, calificate ca neadevărate (în mod repetat folosește expresia minciună).

De asemenea, arată că întreaga vină aparține redactorului hotărârii (al cărui nume este menționat de mai multe ori). Recurentul invocă și unele împrejurări care privesc fondul procesului, susținând că și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și că a formulat acțiune în revendicare (deși prin acțiunea înregistrată la instanță, la data de 15 februarie 2002, a cerut ca pârâtele să fie obligate la plata sumei de 1.468.000.000 lei despăgubiri), fără să formuleze critici privitoare la soluția respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive. Susținerile din declarația de recurs sunt imprecise, având caracter general și nefiind structurate din punct de vedere juridic, nu rezultă relevanța lor, raportat la calitatea procesuală a pârâtelor.

La 6 octombrie 2003 și 5 mai 2004 s-au înregistrat la această instanță completări la motivele de recurs, însă, raportat la data de 24 decembrie 2002, când hotărârea atacată a fost comunicată recurentului, completarea cu motive care nu sunt din cele prevăzute de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a făcut după expirarea termenului legal, fapt care atrage neluarea lor în considerare. Deoarece susținerile formulate în termenul legal, prin declarația de recurs, înregistrată la instanță la data de 27 decembrie 2002, nu fac posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi examinată în fond. De aceea, conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamantul J.C. împotriva deciziei nr. 128/C din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.