ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5855/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 661 din 28

iunie 2002, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtelor Cooperativa „Îmbrăcămintea” și Asociația Teritorială a

Organizațiilor Cooperatiste Meșteșugărești Constanța și a respins acțiunea

formulată de reclamantul J.C., în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind

îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că imobilul proprietatea reclamantului a fost

preluat de stat prin hotărârea nr. 71/1970 a Tribunalului Constanța, în baza

Decretului nr. 111/1951. În anul 1972, prin decizia nr. 65, fostul Comitet

Executiv al Consiliului Popular al Județului Constanța a transmis în folosință

Uniunii Județene a Cooperativelor Meșteșugărești Constanța numai terenul. Când

s-a transmis folosința terenului, construcția era deja demolată, iar

Cooperativa „Îmbrăcămintea” a construit un bloc cu spații meșteșugărești, care

ocupă terenul în proporție de 1/3.

Reține instanța, că excepția lipsei

calității procesuale pasive este întemeiată.

Reclamantul s-a opus la efectuarea

unei expertize pentru identificarea suprafeței de teren aflată în folosința

pârâtei Cooperativa „Îmbrăcămintea”, parte din terenul care face obiectul

procesului se află în proprietatea privată a Municipiului Constanța, pentru a

obține despăgubiri reclamantul trebuia să formuleze acțiunea în contradictoriu

cu Primarul Municipiului Constanța, iar pârâta ATCOM nu deține imobilul în

folosință.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 128/C din 5 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de

reclamant împotriva acestei hotărâri.

Instanța de apel a reținut, că

reclamantul s-a adresat cu notificare Primăriei Municipiului Constanța. Pentru

neprimirea unui răspuns la notificare putea să folosească acțiunea în

contencios administrativ, iar cererea pentru acordare de despăgubiri, conform

art. 21 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, trebuia formulată în contradictoriu

cu Primarul Municipiului Constanța.

Se mai reține, că reclamantul poate

să pretindă despăgubiri în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

deoarece, conform art. 9 alin. (2) din lege, în cazul imobilelor demolate

restituirea se face prin măsuri reparatorii, însă conform art. 33 din Legea nr.

10/2001, obligat să răspundă notificării adresată Primăriei Constanța este

primarul. Or, în prezenta cauză, primarul nu a fost chemat în proces. Nefiind

emisă dispoziție, așa cum prevede art. 24 din lege, nu sunt aplicabile

prevederile art. 24 alin. (7) și (8). Cooperativa „Îmbrăcămintea” nu a fost

notificată, iar reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul care, în esență, susține că în hotărârea atacată se

fac afirmații mincinoase lipsite de temei, că nu se fac referiri la textele pe

care și-a întemeiat acțiunea (art. 480 și art. 481 C. civ.) și că și-a dovedit

dreptul de proprietate asupra imobilului care face obiectul procesului.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează,

conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304

pct. 1 – 10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire

a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate. A motiva

recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin

identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează

exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În speță, reclamantul-recurent nu

s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 și art. 304 C. proc. civ.,

deoarece în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat critici care, raportat la soluția

pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-unul din

cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși acțiunea a fost respinsă pentru

lipsa calității procesuale pasive (soluție păstrată prin hotărârea atacată),

recurentul a prezentat drept dezvoltare a motivelor de recurs nemulțumirea sa

pentru consemnările din hotărâre, calificate ca neadevărate (în mod repetat

folosește expresia minciună). De asemenea, arată că întreaga vină aparține

redactorului hotărârii (al cărui nume este menționat de mai multe ori).

Recurentul invocă și unele împrejurări care privesc fondul procesului,

susținând că și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și că a

formulat acțiune în revendicare (deși prin acțiunea înregistrată la instanță,

la data de 15 februarie 2002, a cerut ca pârâtele să fie obligate la plata

sumei de 1.468.000.000 lei despăgubiri), fără să formuleze critici privitoare

la soluția respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.

Susținerile din declarația de recurs

sunt imprecise, având caracter general și nefiind structurate din punct de

vedere juridic, nu rezultă relevanța lor, raportat la calitatea procesuală a

pârâtelor.

La 6 octombrie 2003 și 5 mai 2004

s-au înregistrat la această instanță completări la motivele de recurs, însă,

raportat la data de 24 decembrie 2002, când hotărârea atacată a fost comunicată

recurentului, completarea cu motive care nu sunt din cele prevăzute de art. 306

alin. (2) C. proc. civ., s-a făcut după expirarea termenului legal, fapt care

atrage neluarea lor în considerare.

Deoarece susținerile formulate în

termenul legal, prin declarația de recurs, înregistrată la instanță la data de

27 decembrie 2002, nu fac posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi

examinată în fond.

De aceea, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamantul J.C. împotriva deciziei nr. 128/C din 5 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.