ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4552/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 1403 pronunțată la data de 18 octombrie 2000 în dosarul nr.

869/2000, Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele SC A.C.

SRL București, SC M.T. SRL, SC R.A. SRL București, SC W.P. SRL București și SC

V.C. SRL București, pentru anularea parțială a Ordinului nr. 398/1999, emis de

președintele Agenției Naționale pentru Comunicații și Informatică.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a susținut, în esență, că prin acțiunea formulată, societățile

comerciale reclamante au cerut anularea parțială a ordinului respectiv, privind

aprobarea Procedurii de tarifare și a listei cuprinzând tarifele practicate de

R.A. I.G.C., în exercitarea atribuțiilor ce îi revin conform legislației în

vigoare, susținând că dispozițiile acestuia contravin prevederilor Legii

Telecomunicațiilor nr. 74/1996.

Instanța de fond, pentru a respinge

acțiunea, a motivat, în esență, că prevederile ordinului contestat nu contravin

Legii telecomunicațiilor nr. 74/1996, acesta fiind emis în baza și pentru

executarea acestei legi.

Împotriva acestei soluții au

formulat recurs societățile comerciale reclamante care, fără a sistematiza și

încadra criticile potrivit prevederilor art. 304 și 304

1

C. proc. civ., au susținut, în esență, că prevederile Ordinului nr. 398/1999 sunt

contrare dispozițiilor Legii telecomunicațiilor nr. 74/1996 și ale art. 942 și art.

969 C. civ., instituind tarife pentru operațiuni de control și supraveghere pe

care R.A. I.G.C. nu le justifică, realizându-se astfel, o îmbogățire fără justă

cauză, în dauna lor.

A mai susținut că ordinul respectiv

a fost emis fără avizul Oficiul Concurenței, fiind astfel încălcate prevederile

art. 25 din Legea nr. 76/1996, potrivit cărora tarifele se aprobă cu avizul

autorității guvernamentale, cu atribuții în domeniul prețurilor și tarifelor.

Prin întâmpinarea depusă, Ministerul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, succesor al Agenției Naționale

pentru Comunicații și Informatică, a cerut respingerea recursului, ca fiind

rămas fără obiect, Ordinul nr. 398/1999 fiind abrogat prin art. 28 din Ordinul nr.

164/2004, emis de ministrul comunicațiilor și tehnologiei informației.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a arătat în expunerea

rezumativă de mai sus, Ordinul nr. 398/1999 a fost emis de președintele fostei Agenții

Naționale pentru Comunicații și Informatică, pentru aprobarea Procedurii de

tarifare și a listei cuprinzând tarifele practicate de R.A. I.G.C., în

exercitarea atribuțiilor ce îi revin conform legislației în vigoare.

Acest ordin a fost emis în temeiul

prevederilor art. 24 alin. (1) și (5) din Legea telecomunicațiilor nr. 74/1996,

în vigoare la data respectivă [abrogată prin art. 65 din O.U.G. nr. 79/2002],

potrivit cărora serviciile de telecomunicații și accesul la rețeaua de

telecomunicații se efectuează, pe bază de contracte, în schimbul perceperii

unui tarif stabilit în funcție de obiectivele prevăzute la art. 3, pentru care

autoritatea de reglementare poate aproba reguli sau principii de tarifare,

inclusiv mărirea modificărilor permise pentru tarifele de telecomunicații.

În criticile aduse hotărârii

recurate, recurentele au susținut, în esență, că prin ordinul atacat au fost

instituite în favoarea R.A. I.G.C., tarife pentru servicii de supraveghere și

control, pe care această regie nu le prestează în mod efectiv, ceea ce

constituie o problemă de executare a contractelor la care se referă prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 74/1996, iar nu un motiv de nelegalitate a

ordinului respectiv, cum judicios a reținut și instanța de fond.

Prin al doilea motiv de recurs,

hotărârea atacată este criticată sub aspectul că instanța de fond a ignorat că

Ordinul nr. 398/1999 a fost emis fără avizul Oficiului Concurenței, apărare

care, însă, nu a fost formulată în fața curții de apel, fiind invocată pentru

prima oară în cererea de recurs.

Din prevederile art. 25 alin. (1)

din Legea telecomunicațiilor nr. 74/1996, rezultă că avizul respectiv are

caracter consultativ, astfel că instanța de fond nu era datoare să verifice din

oficiu existența/inexistența acestuia la data emiterii ordinului atacat, ci

numai în măsura în care ar fi fost sesizată cu o astfel de apărare, prin

cererea de chemare în judecată sau printr-o cerere ulterioară, recurentele-reclamante

având, potrivit principiului disponibilității, dreptul și obligația de a

stabili cadrul procesual al cauzei.

Astfel fiind, hotărârea atacată este

legală și temeinică, instanța de fond soluționând cauza în limitele cadrului

procesual stabilit de recurentele-reclamante, cercetând și răspunzând la

apărările invocate în fața sa.

Oricum, așa cum s-a arătat, ordinul

în litigiu a fost abrogat în cursul procesului de față, autoritatea

administrativă de reglementare emițând un nou ordin în materia respectivă, Ordinul

nr. 164/2003 (M. Of.

nr. 384/2003)

.

În concluzie, pentru motivele

arătate mai sus, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.C.

SRL, SC M.T. SRL, SC R.A. SRL, SC W.P. SRL și SC V.C. SRL, împotriva sentinței

civile nr. 1403 din 18 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2004.