ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 549/2003

S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat G.S., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de parchet, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta. Apărătorul a solicitat respingerea recursului declarat de parchet. Inculpatul arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C U R T E A Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr.355 din 6 septembrie 2001, Judecătoria Călărași a declinat competența soluționării cauzei privind pe inculpatul T.A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în favoarea Tribunalului Călărași, avându-se în vedere dispozițiile Legii nr.456 din 25 iulie 2001. Prin sentința penală nr.89 din 13 decembrie 2001, inculpatul T.A., a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare în baza art.211 alin.2 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și a art.74-76 Cod penal. În baza art.113 Cod penal s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical pe durata executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă M.I. prejudiciul fiind acoperit prin restituire. Instanța de fond – pe baza probelor administrate – a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 29 iunie 2001, în jurul orelor 10,00, deplasându-se pe B-dul Republicii din Călărași, a văzut pe partea vătămată M.I., persoană în vârstă și s-a hotărât să-i sustragă banii din buzunar, imobilizând-o și sustrăgându-i suma de 400.000 lei din cei 850.000 lei cât avea asupra sa. La puțin timp, inculpatul a fost prins de organele de poliție, prejudiciul fiind acoperit prin restituire. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât inculpatul cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.

Prin decizia penală nr.209 din 25 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și inculpat, reținându-se în considerente că s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, iar pedeapsa a fost just individualizată. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs doar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele: - greșita individualizare a pedepsei prin reținerea nejustificată în favoarea inculpatului a circumstanțelor judiciare atenuante, deși împrejurările în care a fost comisă fapta, cât și datele ce caracterizează pe acesta nu justificau coborârea pedepsei sub limita minimă legală.

Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art.385 9 alin.1 pct.14 Cod procedură penală, constatându-se a fi fondată, pentru cele ce urmează: În cauză, instanțele au stabilit o pedeapsă al cărui cuantum desconsideră criteriile generale și speciale prevăzute de art.72 Cod penal. Astfel, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă sub limita minimă legală, aproape de limita prevăzută de art.76 lit.b Cod penal, în condițiile în care a comis o tâlhărie calificată, în stare de recidivă postcondamnatorie. Pe de altă parte, din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a avut numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie și deși a fost surprins de lucrătorii de poliție la scurt timp de la comiterea faptei, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine procesuală oscilantă și nesinceră, susținâd că nu a sustras banii părții vătămate, prin violență.

Osebit de aceste împrejurări, modalitatea de concepere și executare a faptei asupra unei persoane în vârstă și cu posibilități de apărare reduse accentuează pericolul social al faptei, dar și al persoanei făptuitorului, așa încât, nu se justifică aplicarea unei pedepse sub limita minimă legală, prin reținerea unor circumstanțe judiciare atenuante în favoarea sa. Așa fiind, pentru aspectele discutate, critica formulată este fondată și prin admiterea recursului potrivit art.385 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, hotărârile vor fi casate numai cu privire la pedeapsă, care va fi majorată la limita minimă legală, prin înlăturarea dispozițiilor art.74-76 Cod penal. Conform art.385 17 alin.4 Cod procedură penală combinat cu art.88 Cod penal se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.209/A din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul T.A. Casează decizia atacată și sentința penală nr.89 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la soluționarea laturii penale. Înlătură aplicarea art.74-76 din Codul penal și majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.e, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, de la un an și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 iunie 2001 la 28 decembrie 2002. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.