ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 803/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul

T.S. împotriva deciziei penale nr.405 din 28 august 2002

a

Curții de Apel

Galați

.

S-a

prezentat recurentul inculpat, arestat, asistat de avocat B.A. apărător

desemnat din oficiu.

A

lipsit intimata parte vătămată.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal,

achitarea conform art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură

penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului

inculpatului, ca nefondat.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea

instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.249 din 21 iunie 2002, Tribunalul

Brăila, în baza dispozițiilor art.211 alin.2 lit.d și e din Codul penal, cu

aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat  pe inculpatul T.S.  la  5  ani  și 6

luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

S-au

interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata

prevăzută de art.71 Cod penal.

In

baza dispozițiilor art.83 alin.1 Cod penal a fost revocată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr.68 din 14 martie 2001, pronunțată de Judecătoria

Insurăței, județul Brăila, în dosarul nr.12/2001, rămasă definitivă la data de

6 aprilie 2001 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată,

de 5 ani și 6 luni închisoare, în total  inculpatul urmând să execute o

pedeapsă de 6 ani închisoare.

In

baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului

și, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate, reținerea

și arestarea preventivă începând cu data de 4 martie 2002, la zi.

In

baza dispozițiilor art.118 lit.d Cod penal a fost confiscată de la inculpat

suma de 349.000 lei și s-a dispus obligarea sa la plata  către stat a sumei

confiscate.

A

constatat că partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

In

baza dispozițiilor art.189-191 Cod procedură penală a fost obligat  inculpatul

la plata sumei de 2.600.000 lei cu titlu de  cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat, în faza de  urmărire penală și a cercetării judecătorești, s-a dispus

a fi avansată Baroului Brăila din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul

și partea vătămată B.V. sunt locuitori ai comunei Zăvoaia, județul Brăila.

In

seara de 3 martie 2002, în jurul orelor 19,00, inculpatul T.S., însoțit de

martorul N.G., s-a deplasat la barul „D”  în scopul de a consuma băuturi

alcoolice; în acest bar, la o masă, se afla partea vătămată, în stare de ebrietate.

Inculpatul

și martorul au consumat câte o bere de ½ litri, contravaloarea acestora

fiind suportată de inculpat, care a rămas fără bani. După aceasta, cei doi au

acceptat invitația părții vătămate de a mai consuma alte 2 beri, contravaloarea

acestora fiind achitată de partea vătămată.

Cu

acel prilej, inculpatul a observat că partea vătămată avea bani la ea, hotărând

astfel să îi sustragă.

In

jurul   orelor   22,30,    toți  3  au plecat din cafe-bar, mergând împreună

spre  domiciliul lor. La o intersecție partea vătămată a plecat spre casă,

inculpatul și martorul N.G. rămânând pe loc.

După

ce partea vătămată s-a îndepărtat inculpatul  i-a spus martorului că se duce

după aceasta, dar să-l aștepte întrucât se întorce. Intr-adevăr inculpatul a

ajuns-o în fugă pe partea vătămată, a trecut în fața acesteia aplicându-i o

lovitură puternică cu pumnul în zona gurii, împrejurare în care partea vătămată

a căzut. După aceasta, inculpatul i-a sustras  din buzunarul de la spate al

pantalonului, unde observase că partea vătămată pusese banii, suma de 385.000

lei.

Cu

acest prilej, inculpatului i-a căzut din buzunar un cuțit pe care l-a avut la

el, luat de la martorul N.G., înainte de a pleca din cafe-bar pe care însă nu

l-a folosit pentru săvârșirea faptei.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală nr.165 din 4 martie 2002, întocmit de

Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, partea vătămată a suferit leziuni la

buza superioară, cauzate  prin lovirea cu corp dur, pentru vindecarea cărora

i-au fost necesare 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Si

inculpatul a suferit leziuni în zona pumnului cu care a lovit-o pe partea

vătămată, fiindu-i necesare pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Cu

banii sustrași de la partea vătămată, inculpatul a cumpărat o cantitate mare de

bere, pe care a băut-o în seara respectivă împreună cu prietenii săi, martorii N.G.,

O.R. C.M., rămânându-i până dimineață doar suma de 36.000 lei, care a fost

restituită părții vătămate.

Fapta,

comisă în noaptea de 3 martie 2002 de inculpatul T.S. constând în sustragerea

prin violență exercitată asupra părții vătămate B.V. a sumei de 385.000 lei,

fapta fiind săvârșită în timp ce partea vătămată se deplasa spre casă pe stradă

(în loc public), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art.211 alin.2 lit.d și e Cod penal.

S-a

reținut că fapta este dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul

de constatare medico-legală nr.165 din 4 martie 2002 întocmit de Serviciul de

Medicină Legală jud.Brăila, procesul-verbal de constatare a comiterii faptei,

încheiat de organul de poliție, procesul-verbal  de percheziție corporală,

încheiat în prezența martorilor asistenți M.N. și C.N., declarațiile celorlalți

martori, procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și martorul N.G.,

procesul-verbal de reconstituire a faptelor și planșele fotografice întocmite

cu acea ocazie, procesu-verbal de predare-primire a sumei de 36.000 lei către

partea vătămată. Raportul de constatare medico-legală nr.169/2002 din 6 martie

2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, jud.Brăila, prin care s-au

constatat leziunile inculpatului, coroborate cu recunoașterile acestuia atât în

faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești.

Tinând

seama de modul și mijloacele de comitere a faptei (deposedarea părții vătămate

de suma de 385.000 lei prin lovirea acesteia în zona gurii, cauzându-i leziuni

ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, activitatea infracțională

desfășurată în loc public și în timpul nopții) deci de scopul și urmările

produse, de vârsta inculpatului – 20 ani, de conduita procesuală corectă a

acestuia pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta

comisă, de faptul că nu are ocupație și că prin sentința penală nr.68 din 14

martie 2001 pronunțată de Judecătoria Insurăței, județul Brăila, în dosarul

nr.12/2001, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea a două

infracțiuni concurente de furt calificat și violare de domiciliu, prima

instanță i-a aplicat inculpatului  o pedeapsă cu închisoarea.

Având

în vedere modificările aduse dispozițiilor art.211 Cod penal prin Legea nr.168

din 18 aprilie 2002, raportat la data comiterii faptei – 3 martie 2002,

instanța i-a aplicat inculpatului dispozițiile art.13 Cod penal, privind legea

penală mai favorabilă.

Față

de faptul că inculpatul a comis infracțiunea  din prezenta cauză (la data de 3

martie 2002) deci în cursul termenului de încercare stabilit în baza art.82 Cod

penal (2 ani și 6 luni) prin sentința penală nr.64 din 14 martie 2001

pronunțată de Judecători Insurăței, sentință rămasă definitivă la data de 6

aprilie 2001, s-au aplicat în cauză dispozițiile art.83 alin.1 Cod penal privind

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare.

Impotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul,  care a

criticat-o ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care

l-a considerat prea mare în raport de fapta comisă.

Prin

decizia penală nr.405 din 28 august 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S., apreciind ca fiind legală și

temeinică soluția pronunțată de Tribunalul Brăila.

Impotriva

deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza

art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Curtea,

verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefonat pentru

următoarele considerente:

Instanța

de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de acesta.

Cu

privire la solicitarea de achitare a inculpatului cu motivarea că nu este

autorul faptei, se apreciază că nu poate fi primită întrucât, în cauză, fapta

este dovedită cu următoarele probe: plângerea și declarațiile părții vătămate B.V.,

raportul de constatare medico-legală nr.165/4 martie 2002 întocmit de Serviciul

de Medicină Legală jud.Brăila, procesului-verbal  de constatare a comiterii

faptei, încheiat de organul de poliție, procesul-verbal de percheziție

corporală, încheiat în prezența martorilor asistenți, declarațiile martorilor, procesul-verbal

de reconstituire a faptei și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie,

procesul verbal de predare-primire a sumei de 36.000 lei către partea vătămată,

raportul de constatare medico-legală nr.169/2002 din 6 martie 2002 întocmit de

Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, prin care s-au constatat leziunile

inculpatului, coroborate cu recunoașterea acestuia atât în faza de urmărire

penală, cât și a cercetării judecătorești.

Așa încât, în speță, nu există dubii cu privire la vinovăția

inculpatului în comiterea faptei dedusă judecății, aceasta fiind probată cu

materialul probator administrat.

Nici al doilea motiv de recurs  formulat de inculpat și care

vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea mare, nu poate fi

primită întrucât, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art.72 și scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod

penal, astfel încât pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia

sunt în deplină concordanță cu pericolul social concret al faptei și

făptuitorului.

La aceste considerente se mai adaugă și faptul că, anterior,

inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă pentru infracțiunile de furt

calificat și violare de domiciliu, fapt ce dovedește că este vorba de o

perseverență infracțională a inculpatului și  nu de o atitudine accidentală a

acestuia.

Față de aceste considerente, urmează să  fie respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.

împotriva deciziei penale nr.405 din 28 august 2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de

la 4 martie 2002 până la 18 februarie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.