ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7123/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

noiembrie 2003, reclamanta D.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5575 din 31 octombrie 2003, emisă de

pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

ca soție supraviețuitoare a defunctului D.G.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 49/CA din 21 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, ca soție supraviețuitoare a

numitului D.G., decedat la 17 noiembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că martorii audiați în cauză, confirmă faptul că soțul reclamantei, cu

familia lui, au fost refugiați din localitatea Ponoară, în localitatea Meziad -

Vârfuri din Beiuș, în perioada octombrie 1940 - decembrie 1944, când s-a

reîntors acasă.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, întrucât

din actele depuse la dosar, nu rezultă că soțul reclamantei a fost refugiat în

altă localitate, respectiv că a fost persecutat din motive etnice, conform art.

1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este neîntemeiat.

Instanța de fond a reținut din

declarațiile martorilor N.T. și L.A., că la 15 octombrie 1940, soțul

reclamantei, D.G., împreună cu părinții, s-a refugiat din satul Ponoară, în

localitatea Meziad – Vârfuri, unde a locuit până la 18 decembrie 1944, când

s-au reîntors în satul Ponoară, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1

din Legea nr. 189/2000.

La dosarul cauzei nu există nici un

act oficial care să confirme refugierea soțului reclamantei, din cauza

persecuțiilor etnice.

Din procesul-verbal întocmit și

depus cu ocazia audierii, la sediul Consiliului Județean Bihor, a martorului N.T.,

nu rezultă calitatea de refugiat a soțului reclamantei, declarațiile martorilor

fiind neconcludente, în lipsa unor acte oficiale care să ateste această

situație a soțului reclamantei.

Așa fiind, prin admiterea recursului,

se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea, menținându-se

ca legală și temeinică, hotărârea nr. 5575 din 31 octombrie 2003, contestată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 49/CA/2004 - P.I. din

26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.