ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7123/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2003, reclamanta D.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5575 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, ca soție supraviețuitoare a defunctului D.G. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 49/CA din 21 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, ca soție supraviețuitoare a numitului D.G., decedat la 17 noiembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că martorii audiați în cauză, confirmă faptul că soțul reclamantei, cu familia lui, au fost refugiați din localitatea Ponoară, în localitatea Meziad - Vârfuri din Beiuș, în perioada octombrie 1940 - decembrie 1944, când s-a reîntors acasă. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, întrucât din actele depuse la dosar, nu rezultă că soțul reclamantei a fost refugiat în altă localitate, respectiv că a fost persecutat din motive etnice, conform art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este neîntemeiat. Instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor N.T. și L.A., că la 15 octombrie 1940, soțul reclamantei, D.G., împreună cu părinții, s-a refugiat din satul Ponoară, în localitatea Meziad – Vârfuri, unde a locuit până la 18 decembrie 1944, când s-au reîntors în satul Ponoară, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000. La dosarul cauzei nu există nici un act oficial care să confirme refugierea soțului reclamantei, din cauza persecuțiilor etnice. Din procesul-verbal întocmit și depus cu ocazia audierii, la sediul Consiliului Județean Bihor, a martorului N.T., nu rezultă calitatea de refugiat a soțului reclamantei, declarațiile martorilor fiind neconcludente, în lipsa unor acte oficiale care să ateste această situație a soțului reclamantei.

Așa fiind, prin admiterea recursului, se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea, menținându-se ca legală și temeinică, hotărârea nr. 5575 din 31 octombrie 2003, contestată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 49/CA/2004 - P.I. din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.