ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8704/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8704/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 3980/2003,
reclamanta V.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,
solicitând anularea hotărârii nr. 7509 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă
și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 587/CA - PI
din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de
contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta V.A., împotriva
pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 7509 din 31
octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască
reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.
189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a avut în vedere declarațiile celor doi martori audiați, din
care rezultă că în perioada mai 1942 – martie 1945, reclamanta, cu familia sa
au fost refugiați din motive etnice, din localitatea de domiciliu.
S-a mai avut în vedere și xerocopia
extrasului nr. 4848 din 1 septembrie 2003, emis de Direcția Județeană Bihor a
Arhivelor Naționale, din care rezultă că tatăl reclamantei, S.I., figurează în
indexul cu evidență a refugiaților cu nr. fișei 7641.
Împotriva sentinței sus-menționate a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut că reclamanta
nu face dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de
refugiu în altă localitate.
S-a reținut că din actele depuse la
dosar, nu rezultă că tatăl reclamantei a fost însoțit de întreaga familie, în
refugiu și că declarațiile martorilor sunt neconcludente.
Recursul este întemeiat.
Față de neconcordanțele subliniate
de recurentă, se reține că hotărârea instanței de fond este criticabilă, atât
în privința stabilirii cu exactitate a situației de fapt, cât și în privința
determinării perioadei de strămutare, deci a perioadei pentru care reclamanta
beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000; această perioadă nu
este precizată în dispozitivul hotărârii, aspect ce poate crea probleme la
punerea în aplicare (executare) a sentinței.
Ca urmare, față de dispozițiile art.
129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și apreciindu-se că sunt incidente
dispozițiile art. 312 alin. (5) teza I din același cod, pentru lămurirea
tuturor aspectelor arătate, se va admite recursul, sentința va fi casată, iar
cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, se
vor suplimenta probele și vor fi analizate și celelalte aspecte relevate de
reclamanta Casa Județeană de Pensii Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 587/CA - PI din 15
decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 3 decembrie 2004.