ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8704/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 3980/2003, reclamanta V.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 7509 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 587/CA - PI din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta V.A., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 7509 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere declarațiile celor doi martori audiați, din care rezultă că în perioada mai 1942 – martie 1945, reclamanta, cu familia sa au fost refugiați din motive etnice, din localitatea de domiciliu. S-a mai avut în vedere și xerocopia extrasului nr. 4848 din 1 septembrie 2003, emis de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, din care rezultă că tatăl reclamantei, S.I., figurează în indexul cu evidență a refugiaților cu nr. fișei 7641. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut că reclamanta nu face dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate.

S-a reținut că din actele depuse la dosar, nu rezultă că tatăl reclamantei a fost însoțit de întreaga familie, în refugiu și că declarațiile martorilor sunt neconcludente. Recursul este întemeiat. Față de neconcordanțele subliniate de recurentă, se reține că hotărârea instanței de fond este criticabilă, atât în privința stabilirii cu exactitate a situației de fapt, cât și în privința determinării perioadei de strămutare, deci a perioadei pentru care reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000; această perioadă nu este precizată în dispozitivul hotărârii, aspect ce poate crea probleme la punerea în aplicare (executare) a sentinței. Ca urmare, față de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ. și apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) teza I din același cod, pentru lămurirea tuturor aspectelor arătate, se va admite recursul, sentința va fi casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, se vor suplimenta probele și vor fi analizate și celelalte aspecte relevate de reclamanta Casa Județeană de Pensii Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 587/CA - PI din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.