ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4001/2005

Asupra contestației anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2003, reclamanta D.E. a chemat in judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5575 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, ca soție supraviețuitoare a defunctului D.G. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 49/CA din 21 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, ca soție supraviețuitoare a numitului D.G., decedat la 17 noiembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că martorii audiați în cauză confirmă faptul că soțul reclamantei, cu familia lui au fost refugiați din localitatea Ponoară, în localitatea Meziad - Vîrfuri de Beiuș, în perioada octombrie 1940 - decembrie 1944, când s-a reîntors acasă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că se impunea respingerea acțiunii, întrucât nu s-a dovedit persecuția etnică a soțului reclamantei. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 7123 din 23 septembrie 2004, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la dosarul cauzei nu există nici un act oficial care să confirme refugierea soțului reclamantei, din cauza persecuțiilor etnice, iar din procesul-verbal întocmit și depus cu ocazia audierii, la sediul Consiliului Județean Bihor, a martorului N.T., nu rezultă calitatea de refugiat a soțului reclamantei. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta D.E. a formulat contestație în anulare. Contestatoarea, fără să invoce motive prevăzute de art. 318 și urm. C. proc. civ., a susținut, în esență, în cererea formulată, că este îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât prin dovezile administrate a dovedit că a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Cererea formulată este nefondată pentru următoarele considerente; Contestația în anulare, reglementată prin art. 317 și 318 C. proc. civ., poate fi exercitată numai în anumite condiții prevăzute expres de lege, astfel: - când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; - când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au fost invocate pe calea recursului sau, deși au fost invocate, instanța de recurs le-a respins, pentru că aveau nevoie de verificări sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat pe fond. Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Verificând cererea formulată de D.E., precum și decizia atacată, se constată că în cauză nu sunt incidente nici una din situațiile prevăzute mai sus. De altfel, contestatoarea, prin cererea formulată, critică soluția instanței de recurs cu privire la temeinicia acesteia. Or, a da posibilitatea părților, de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, de modul în care a apreciat probele, ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac, ceea ce ar fi ilegal. Față de considerentele expuse, rezultă că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. și contestația în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.E. împotriva deciziei nr. 7123 din 23 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.