ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3255/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3255/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 680/ P din 27

decembrie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea l-a trimis în judecată

pe inculpatul V.F.E., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, solicitând să fie

condamnat, în baza art. 174 alin. (1) C. pen.

Situația de fapt reținută în actul

de acuzare a fost aceea că, inculpatul, la data de 14 iulie 1997, ora 19,30-45,

în timp ce se deplasa cu autoturismul de culoare roșie, prin cartierul

Buricioaia, l-a surprins pe minorul D.P., de 17 ani, care se deplasa cu căruța,

proprietate a tatălui, pe drum și pentru motivul că i-a blocat calea de acces,

i-a aplicat o lovitură de șurubelniță în piept (zona costală stângă), producând

moartea instantanee a acestuia.

De fapt, în cuprinsul

rechizitoriului s-a arătat că minorul a fost găsit mort, iar martorii au văzut

trecând prin acel loc, în momentul în care și victima circula cu căruța, o

singură mașină, aceea a inculpatului.

În rest, deși inculpatul nu a

recunoscut decât ceea ce arătase și martorul ocular (că s-au intersectat în

mers), acuzarea se întemeiază pe prezumția că „probabil” cei doi au avut o

altercație, victimei căzându-i o roată și astfel blocând drumul, ceea ce

(probabil) l-a determinat pe inculpat să reacționeze violent.

Prin sentința penală nr. 349

pronunțată la data de 2 decembrie 2002, în dosarul penal nr. 19/P/2002,

Tribunalul Vrancea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea

de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. A constatat că inculpatul a fost

arestat în intervalul de timp 19 iulie 1997 – 13 octombrie 1997 și s-a respins

acțiunea civilă.

Această sentință a arătat în

considerente că numai împrejurarea că inculpatul a fost văzut de martorul C.D.,

că s-a intersectat cu o căruță, în mers, cu puțin timp înainte de descoperirea

în acel loc a victimei, nu poate constitui suport probator pentru reținerea

vinovăției inculpatului, cu atât mai mult cu cât, martorul T.V. a declarat „pe

drumul respectiv trec multe mașini, oameni, care merg la sondă, pescuit sau

lemne”.

(Împrejurarea că martorul C.D. a

văzut mașina inculpatului, nu înseamnă că pe acolo nu au trecut și altele, în

alte momente decât cel în care martorul pornise la drum).

În același timp sentința a menționat

că actele și lucrările dosarului, în direcția stabilirii vinovăției, sunt

bazate pe incertitudini generate de ambiguitate, confuzie și contradicții între

declarațiile martorilor și alte probe, care nu au fost în măsură să lămurească

clar împrejurările comiterii faptei.

Instanța și-a bazat soluția pe

principiul că orice dubiu profită inculpatului (alegând această soluție, iar nu

să încerce clarificarea probelor).

Pe baza aceluiași material probator

(fiind o cale de atac devolutivă, avea posibilitatea să efectueze probe noi), Curtea

de Apel Galați prin decizia penală nr. 525/ A pronunțată la data de 17

septembrie 2003, în dosarul penal nr. 323/2003 a admis apelul parchetului și a

desființat sentința. Rejudecând cauza, conform art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., în infracțiunea de omor calificat, prin săvârșirea în loc public,

prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) C. pen., texte în

baza cărora l-a condamnat pe inculpatul V.F.E. la o pedeapsă de 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, conform art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

Inculpatul a fost obligat la

15.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.M. și la cheltuieli

judiciare către stat în sumă de 15.000.000 lei.

Deși martorul C.D., martor ocular

declarase că „a fost ajuns din urmă de o căruță trasă de un cal sur condusă de

un tânăr brunet care ținea picioarele pe podină și avea un bici în mână, iar

după circa 500 m, s-a intersectat cu o mașină de culoare roșu închis, fiecare

pe partea lui dreaptă și atât căruța cât și mașina nu s-au oprit deloc și nu a

auzit nici un zgomot, altercații sau discuții” instanța de apel a considerat că

din probele administrate se poate reține următoarea situație de fapt:

În ziua de 14 iulie 1997, pe drumul

ce leagă localitatea Burcioaia de lunca Siretului, punctul „Plopii canadieni”

se deplasa cu căruța trasă de un cal, victima D.P. Intrând pe o porțiune de

drum lutos, cu denivelări, piulița, ce asigura roata stângă față s-a deșurubat,

aceasta căzând cu tot cu butuc. În aceste împrejurări victima a oprit atelajul

în mijlocul drumului încercând să remedieze defecțiunea. Din urmă a fost ajuns

de autoturismul condus de inculpatul V.F.E., care a părăsit drumul de țară,

circulând pe marginea acestuia, ne mai având loc pentru a-și continua

deplasarea.

Inculpatul enervat că victima i-a

blocat drumul, a oprit autoturismul și i-a adus reproșuri, poate chiar a

amenințat-o. Victima, un minor de 17 ani, de etnie rromă, orgolioasă și

considerând că inculpatul se află în mașină și nu i se poate întâmpla nimic,

având timp să se retragă dacă ar fi observat că acesta intenționează să coboare

din mașină, s-a apropiat de portiera față, vrând să demonstreze că nu îi este

frică, moment în care V.F.E., pe geamul lăsat în jos, cu o șurubelniță i-a

aplicat o lovitură în piept între arcurile costale, străpungându-i inima. În

momentele următoare, inculpatul a părăsit locul faptei, întorcând mașina și

deplasându-se pe terenul acoperit cu iarbă, ceea ce explică lipsa urmelor

pneurilor autovehiculului său pe drumul lutos, iar victima părăsind-o puterile

datorită hemoragiei interne, sa deplasat, de fapt s-a clătinat pe picioare și a

căzut cu capul dincolo de drum în iarbă, iar picioarele i-au rămas în mijlocul

drumului.

S-a mai reținut și că mecanismul

producerii leziunilor letale corespund întru-totul pozițiilor ce le aveau

inculpatul și partea vătămată în momentul săvârșirii agresiunii, iar pentru

inculpat era ceva obișnuit să dețină șurubelnițe (le folosea la reglarea

mașinilor de cusut).

Împotriva deciziei de condamnare

pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs motivat

scris.

Criticile au vizat motivul de casare,

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., inculpatul

recurent arătând că decizia de condamnare este rezultatul unei grave erori

judiciare, născută din insuficiența probelor și greșita interpretare a celor

existente.

Recurentul a solicitat fie, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se caseze

decizia și să se păstreze soluția din sentința primei instanțe, fie, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c), să se caseze decizia de

apel și să se trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Vrancea, pentru completarea

probelor și clarificarea contradicțiilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând decizia atacată dar și sentința, în raport de critica formulată, cât

și din oficiu, față de probele existente, constată că decizia dată în apel nu

este legală și temeinică, inculpatul recurent considerând-o, în mod justificat,

o gravă eroare judiciară.

Nici una dintre hotărârile

pronunțate nu a avut ca premiză de plecare în raționament, o situație de fapt

corect reținută.

Instanța de fond a considerat firesc

să țină seama de principiul că dubiul profită inculpatului, fără să încerce mai

întâi, în virtutea principiului rolului activ în aflarea adevărului, să

epuizeze toate probele posibile.

Instanța de apel, în schimb, a

stabilit ca dovedită o situație de fapt și vinovăția, fără a clarifica toate

aspectele și în absența unor probe care să le dovedească, presupunând cam cum

s-a putut petrece fapta, ceea ce este de neadmis.

La o analiză amănunțită și atentă a

probelor rezultă ca fiind dovedite doar: simpla întâlnire a victimei cu

inculpatul, decesul și cauza morții victimei, folosirea unui autoturism roșu de

către inculpat, urmărirea victimei de-a lungul zilei de către un autoturism roșu

însă cu geamuri fumurii, traficul auto intens, de pe drumul unde a fost găsit

cadavrul (drum pe care în momentul în care martorul a privit, l-a văzut

întâmplător pe inculpat), că instrumentul vulnerant ascuțit înțepător folosit

putea fi o șurubelniță, ca aceea pe care inculpatul o avea pentru reglarea

mașinii de cusut (sau orice alt obiect ascuțit sau șurubelniță), caracterul

serios și liniștit al inculpatului, comportarea neschimbată a acestuia, după

eveniment.

Asamblarea acestor aspecte nu conduce

la o situație din care să se poate extrage vinovăția inculpatului, deci probele

sunt insuficiente sub acest aspect. Este considerentul pentru care recursul

este fondat, urmând a fi admis, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen.

Pentru eliminarea oricărui dubiu în

privința vinovăției inculpatului, Curtea consideră că trebuiau și puteau fi

verificate și alte aspecte, motiv pentru care admițându-se recursul, urmează a

fi casate ambele hotărâri și să se rejudece cauza.

Instanța de fond va avea în vedere

următoarele recomandări:

1) Singurul martor ocular al

evenimentului, C.D., atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de

cercetare judecătorească a declarat că atât autoturismul condus de inculpat,

cât și căruța, condusă de victimă, mergând la trap circulau în sens opus,

fiecare pe partea lui dreaptă, regulamentar; nici una nu s-a oprit și nu a avut

loc vreun incident, nu s-a auzit zgomot, altercații sau discuții.

A mai arătat că era sfârșitul zilei

și după aproximativ 45 minute a fost anunțat despre deces.

Ceea ce se poate deduce din aceste

declarații este că inculpatul a fost văzut la întoarcerea din Lunca Siretului,

direcție spre care victima s-a îndreptat. Deoarece la o distanță de aproape 500

m a fost găsit cadavrul, evident evenimentul tragic s-a consumat după această

întâlnire. Așa se poate explica și cum a fost văzut de martorul D. Inculpatul

nu a mai ieșit apoi din oraș, luându-și tatăl de la locuința martorului D.

Cum însă parchetul a lansat ipoteza

că inculpatul, în mers, cu ocazia întâlnirii, ar fi înțepat cu șurubelnița pe

victimă, în mod greșit s-a respins cererea permanentă a inculpatului de a se

efectua un experiment la fața locului (cum s-au făcut multe altele referitor la

alte aspecte). Acest experiment ar fi trebuit să dovedească dacă acțiunea

presupusă putea sau nu avea loc, respectiv dacă inculpatul, conducând

autoturismul cu o mână putea să lovească victima, ținând cont și de distanța

dinte cei 2, înălțimea diferită la care inculpatul și victima se aflau, față de

înălțimea diferită a atelajelor, durată și să producă leziunea din cord și

plămânul stâng pe diagonală, de sus în jos și din față în spate, cu mâna

stângă, aflată spre victimă.

2) Întrucât instanța a reținut o

altă situație de fapt decât rechizitoriul, anume că inculpatul a fost văzut de

martor doar la dus, nu și la întors, când de fapt a avut loc incidentul

(prezumție) ar fi fost necesar să se verifice și alte ipoteze, să se completeze

probele, pentru a extrage vinovăția singurului conducător auto văzut în zonă,

dar nu neapărat singurul care a trecut pe acolo. În același sens este și

declarația inculpatului.

Paznicul de la sondă a arătat că

drumul era foarte circulat, asigurând transportul la sondă, achiziționare de

lemne, pescuit.

Această declarație, coroborată cu

dovada, din care reiese că la fața locului s-au fotografiat: indică locul unde

au fost găsite mai multe urme de pneuri auto, înlătură posibilitatea de a

prezuma că singurul care a trecut pe la locul faptei este inculpatul.

De altfel momentul în care

inculpatul să fi ajuns victima din spate, nu a existat. Toți martorii au arătat

că la întoarcerea din Lunca Siretului și respectiv atelierul, inculpatul nu a

mai ieșit din oraș, luându-și tatăl de la locuința partenerului și tovarăș de

coasă al acestuia, situată în localitate.

3) Nimeni nu și-a pus problema dacă

într-adevăr inculpatul este autorul omorului, de ce nu a folosit cuțitul avut

în autoturism sau, de ce nu a aruncat șurubelnița? De ce șurubelnița

considerată armă a crimei (29 cm) are dimensiuni diferite, decât aceea găsită

în autoturism, arătată în raportul de examinare criminalistică a

autoturismului.

4) Existând atâta incertitudine instanțele

aveau datoria să efectueze și să valorifice orice probă pentru a încerca să

înlăture dubiul și a stabili cu certitudine, dacă inculpatul este sau nu

vinovat, caz contrar dubiul folosind inculpatului.

Astfel, deși s-a dispus examinarea

tehnico-științifică a tricoului victimei și a unui prosop pătat găsit în

autoturismul inculpatului, nu s-a clarificat nimic pertinent ci doar că pe

prosop s-au găsit urme de sânge uman ce aparțin grupei de sânge B III sau AB

IV.

Urmează ca tricoul victimei să fie

examinat serologic, chiar dacă această metodă necesită destrămarea materialului

și prelevarea de fragmente textile. De asemenea este necesar să se explice

afirmația că „urmele de sânge de pe prosop aparțin grupei sanguine B III sau AB

IV” în sensul de a se preciza dacă: nu se poate stabili exact sau apar prezente

ambele grupe și cum e posibil cărei grupe sanguine aparțin petele (dacă e

posibil) dacă sângele de pe tricoul victimei se regăsește în vreuna dintre

petele de pe prosop.

Fiind tot atât de important ca o

persoană vinovată să nu scape de răspunderea penală dar și să nu se comită

erori, este necesară folosirea oricărei posibilități de aflare a adevărului, de

aceea se consideră util să se efectueze cu privire la materialele biologice

arătate și o expertiză biocriminalistică genetică, testul A.D.N, pentru a se

compara segmentele de sânge de pe tricou cu cele de pe prosop. În acest scop se

vor înainta Institutului Medico - Legal:

- maieul din material textil alb cu

desene, pe care s-a evidențiat un orificiu impregnat cu sânge;

- prosopul cu pete de sânge.

Se urmărește compararea urmelor de

sânge de pe cele două obiecte, între ele, precum și cu sângele inculpatului.

Obiectivele fixate vor fi:

- dacă petele de sânge de pe prosop

provin de la aceiași persoană cu sângele extras de pe maieu;

- dacă petele de sânge de pe prosop

provin de la inculpat (se va recolta probă sanguină de la acesta);

- dacă petele de sânge de pe prosop

provin de la ambele părți sau de la terți.

Desigur, instanța dacă va considera

necesar, va putea efectua nu doar: experimentul, testul serologic și testul

A.D.N., ci orice alte probe vor aprecia ca fiind necesare pentru aflarea

adevărului, dacă va fi posibil.

În concluzie, ca urmare a admiterii

recursului inculpatului și al casării deciziei din apel (sentința fusese

desființată) cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de fond în limitele

precizate.

Toate celelalte aspecte, constatarea

duratei arestării, rezolvarea problemelor cheltuielilor judiciare din toate

fazele, urmează a fi rezolvate odată cu rejudecarea cauzei în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

V.F.E., împotriva deciziei penale nr. 525/ A din 17 septembrie 2003 a Curții de

Apel Galați.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 349 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Vrancea,

și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Vrancea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iunie 2004.