ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. 1. Prin rechizitoriu nr. 680/P/1997 din 27 decembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.F.E. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. Pentru a dispune trimiterea în judecată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a reținut, în fapt următoarele: La data de 14 iulie 1997, Poliția orașului Adjud a fost sesizată de către numitul D.V., din Adjud, cartier B., că în timp ce se întorcea, în jurul orei 20,00, cu o căruță cu iarbă pe care o cosise în cursul zilei, din Lunca Șiretului, zona sondelor de petrol, a găsit căzut la sol pe minorul D.P., ce era decedat.

Cu ocazia cercetării locului faptei, cât și din actele premergătoare efectuate în cauză a reieșit că, în jurul orelor 19,30 - 19,45, minorul în cauză se deplasa cu o căruță proprietate, tractată de un cal sur, spre valea Șiretului, unde tatăl său - D.M. - avea o cultură de floarea soarelui. Din declarațiile martorilor oculari T.V., C.D. și P.P. a reieșit că, la data de 14 iulie 1997, ora 19,30, a circulat în zonă numai inculpatul V.F.E. cu o D.B. de culoare roșie, cu număr de înmatriculare, iar în urma sa a circulat cu căruța minorul D.P. După circa 10 minute, D.B. s-a întors, iar martorii D.V. și V.G. au depistat pe minorul D.P., ce era decedat. Potrivit concluziilor expertizei medico - legale, moartea lui D.P.

a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardiace acute de tip hipodiastolic consecutivă unei plăgi înțepate, penetrante, cardiopericardică. Morfologia și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor cu un corp înțepător, cu o lățime maximă de 4-5 mm. și lungimea de cel puțin 10 cm., corpul înțepător a penetrat din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus anteroposterior. La autopsie, cu excepția plăgii înțepate cardio-pericardice, nu s-au constatat alte leziuni de violență mecanică. În urma audierii, inculpatul V.F.E. a precizat că în dimineața zilei de 14 iulie 1997, după ce a adus pe tatăl său V.G. cu autoturismul proprietate marca D.B.

de culoare roșie până la domiciliul lui D.V. din cartierul B., s-a deplasat în județul Suceava pentru a-și aproviziona secția de croitorie cu niște materiale textile. La întoarcerea din orașul Suceava, aproximativ în jurul orei 19,30, s-a deplasat din nou în cartierul B., pentru a-l lua pe tatăl său din locul unde cosise iarbă în ziua respectivă. Deoarece nu l-a găsit în locul respectiv, s-a reîntors în cartierul B. și, când mai avea puțin până la drumul dalat cu plăci de beton, s-a intersectat cu minorul D.P., care circula cu căruța spre Lunca Șiretului. Această recunoaștere a inculpatului nu corespunde în totalitate adevărului, întrucât în momentul intersectării cu căruța victimei D.P., aceasta avea roata stângă față căzută și încerca să o monteze la loc, însă, probabil nu găsea piulița de fixare, care căzuse în urma căruței la circa 80 - 100 m distantă.

Aici a avut loc o altercație între victimă și inculpatul V.F.E., când acesta, cu o șurubelniță de circa 4-6 mm. diametru, cu o lungime de peste 25 cm. și cu mâner din P.V.C. de culoare roșie, i-a aplicat minorului o lovitură cu mare intensitate în zona toracică stângă, lovitură care a penetrat cordul, producând moartea instantanee a acestuia. Inițial, în urma primelor investigații efectuate în cauză, au fost emise două ipoteze și anume: că prin căderea roții stânga față de la căruță, victima s-ar fi autoaccidentat, iar în cea de-a doua ipoteză, că autor al omorului nu poate fi decât inculpatul V.F.E., singura persoană care a circulat la ora respectivă cu autoturismul proprietate prin Lunca Șiretului și s-a intersectat, având un incident cu minorul D.P., ce blocase cu căruța calea sa de acces.

Prin suplimentul de expertiză medico - legală efectuat în cauză pe 17 decembrie 2001, Serviciul Medico - Legal Județean Vrancea a concluzionat că, din punct de vedere medico-legal, ipoteza unei autoaccidentări prin căderea victimei într-un corp metalic ascuțit (în momentul desprinderii roții de la căruță) nu poate fi susținută, că în acest sens pledează absența altor leziuni traumatice (gen escoriații, echimoze, etc.) pe părțile proeminente ale corpului, care să sugereze căderea, cât și poziția presupusului corp vulnerant (sârmă cu o lungime de 10-15 cm. și cu o grosime de 5-6 mm.), aflat în spatele victimei pe podina căruței. Mai mult, victima a fost găsită decedată la un interval scurt de timp, circa 7-10 min. de către martorii D.V.

și tatăl inculpatului - V.G., perioadă care corespunde cu deplasarea inculpatului în zona respectivă. S-a avut în vedere că inculpatul a negat și existența unei șurubelnițe cu o lungime de 20 - 25 cm. și o grosime de 4-6 mm., cu mâner din PVC de culoare roșie, șurubelniță care a fost ridicată de la domiciliu. Cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată. 2. Inițial, prin sentința penală nr. 349 din 02 decembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul V.F.E. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. S-a reținut că numai împrejurarea că inculpatul a fost văzut de martorul C.D.

că s-a intersectat cu o căruță, aproape de momentul constatării decesului victimei, nu poate constitui suport probatoriu pentru reținerea vinovăției inculpatului, atâta timp cât, așa cum rezultă și din declarația martorului T.V., pe drumul respectiv trec multe mașini, oamenii trec la pescuit, alții merg la lemne. 3. Prin Decizia penală nr. 525 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și s-a desființat sentința penală nr. 349 din 02 decembrie 2002 a Tribunalului Vrancea. În rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) C. pen.

și, în această încadrare juridică, inculpatul V.F.E. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare. Pentru a dispune condamnarea inculpatului, Curtea de Apel Galați a reținut că în ziua de 14 iulie 1997, victima D.P. se deplasa cu căruța pe drumul ce leagă localitatea Burcioaia de punctul Plopii Canadieni. Intrând pe o porțiune de drum lutos, cu denivelări, piulița ce asigura roata stângă față s-a deșurubat, aceasta căzând cu tot cu butuc. În aceste împrejurări, victima a oprit atelajul în mijlocul drumului, încercând să remedieze defecțiunea. Din urmă a fost ajuns de autoturismul condus de inculpatul V.F.E., care a părăsit drumul de țară, circulând pe marginea acestuia, nemaiavând loc pentru a-și continua deplasarea.

Inculpatul, enervat că victima i-a blocat drumul, a oprit autoturismul și i-a adus reproșuri, poate chiar a amenințat-o. Victima, un minor de 17 ani, de etnie rromă, orgolioasă și considerând că inculpatul se află în mașină și nu i se poate întâmpla nimic, având timp să se retragă dacă ar fi observat că acesta intenționează să coboare din mașină, s-a apropiat de portiera față, vrând să demonstreze că nu îi este frică, moment în care V.F.E., pe geamul lăsat în jos, cu o șurubelniță îi aplică o lovitură în piept între arcurile costale, străpungându-i inima. În momentele următoare, inculpatul părăsește locul faptei, întorcând mașina și deplasându-se pe terenul acoperit cu iarbă, ceea ce explică lipsa pneurilor autovehiculului său pe drumul lutos, iar victima, părăsind-o puterile, se deplasează, de fapt se clatină pe picioare și cade cu capul dincolo de drum, în iarbă, iar picioarele îi rămân în mijlocul drumului.

4. Prin Decizia penală nr. 3255 din 14 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de inculpatul V.F.E., s-a casat Decizia penală nr. 525 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Vrancea.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, la o analiză amănunțită și atentă a probelor, rezultă ca fiind dovedite doar simpla întâlnire a victimei cu inculpatul, decesul și cauza morții victimei, folosirea unui autoturism D. roșie, urmărirea victimei de-a lungul zilei de către un autoturism D. roșie, însă cu geamuri fumurii, traficul auto intens de pe drumul unde a fost găsit cadavrul (drum pe care în momentul în care martorul a privit I-a văzut întâmplător pe inculpat), că instrumentul vulnerant ascuțit înțepător folosit putea fi o șurubelniță, ca aceea pe care inculpatul o avea pentru reglarea mașinii de cusut (sau orice alt obiect ascuțit sau șurubelniță), caracterul serios și liniștit al inculpatului, comportarea neschimbată a inculpatului după eveniment.

S-a reținut că asamblarea acestor aspecte nu conduce la o situație din care să se poată extrage vinovăția inculpatului, deci probele sunt insuficiente și că, pentru eliminarea oricărui dubiu, trebuie verificate și alte aspecte. II. 1. În al doilea ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 237 din 23 mai 2005 a Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.F.E. pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. Pentru a dispune achitarea inculpatului, instanța de fond a reținut că nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului, din următoarele considerente: - martorul P.P.

nu l-a văzut pe inculpat în data de 14 iulie 1997, ci a doua zi, după ce aflase că poliția caută o mașină roșie și din acest motiv și-a notat numărul; - martorul T.V. a declarat că a văzut o D.B. roșie trecând spre Lunca Șiretului și după 30 minute întorcându-se pe același traseu, dar urmele diferite de pneuri relevate de planșele fotografice, nu pot concluziona, în mod cert că inculpatul a fost singura persoană care a circulat între orele 19,30 - 20,00 în zonă; - martorul C.D., singurul martor ocular, a declarat că a văzut momentul în care victima și inculpatul s-au regăsit pe drumul ce duce din cartierul Burcioaia spre Lunca Șiretului și a afirmat constant că cei doi s-au intersectat, fără ca vreunul dintre ei să staționeze, continuându-și drumul.

Așa fiind, nu se poate reține ipoteza organului de urmărire, în sensul că în momentul intersectării victima avea roata din fată stânga căzută și încerca să o monteze și că, în aceste împrejurări, a avut loc o altercație; - varianta lovirii victimei din mașină în timpul mersului este exclusă, dată fiind poziția victimei cu picioarele pe podină și nu lateral, situație în care lovitura aplicată cu rapiditate se putea aplica de la stânga spre dreapta și nu de la dreapta spre stânga, așa cum s-a stabilit în raportul de constatare medico - legală; - conform raportului de constatare medico - legală, corpul înțepător avea lățimea maximă de 4 - 5 mm., iar corpul delict ridicat de la inculpat are lățimea maximă de 4 - 6 mm.; - examenul ADN nu a pus în evidență profile ADN care să permită stabilirea identității urmelor biologice prezente pe prosop, pe tricou și centura de siguranță ridicată din autoturismul inculpatului; - din declarațiile martorilor N.R., D.M., S.A., M.M., M.M.

și M.G. rezultă că, în ziua de 14 iulie 1997, victima a fost urmărită de o D.B. de culoare roșu închis, cu geamuri fumurii și că lângă șofer se afla o tânără blondă, iar D. condusă de inculpat avea culoarea roșu deschis și geamuri normale, iar prietena inculpatului, la acea vreme, S.C. avea părul șaten și nu blond; - cu factura din 14 iulie 1997 și declarațiile martorilor S.C., T.T., C.A.N. și B.M., inculpatul a făcut dovada că în ziua de 14 iulie 1997 a fost plecat la Suceava. 2. Prin Decizia penală nr. 74/ A din 03 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a desființat sentința penală nr. 237 din 23 mai 2005 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și că pentru aflarea adevărului nu a administrat probele recomandate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 3255 din 14 iunie 2004. III. 1,2. Prin sentința penală nr. 209 din 29 mai 2006 a Tribunalului Vrancea, hotărâre menținută prin Decizia penală nr. 10/ A din 02 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.F.E. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

3. Prin Decizia penală nr. 5790 din 04 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a casat Decizia penală nr. 10/ A din 02 februarie 2007 a Curții de Apel Galați și sentința penală nr. 209 din 29 mai 2006 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea. Prin decizia de casare s-a dispus ca pentru aflarea adevărului să fie efectuate următoarele: - audierea martorei S.C. pentru lămurirea contradicțiilor dintre declarațiile martorilor S.C., D.V., V.G., M.M., M.M. și M.G.; - să se solicite relații de la unitatea sanitară cu privire la controlul efectuat de martora S.C.; - să se facă verificări privind grupa de sânge a inculpatului și a victimei.

IV.1. Prin sentința penală nr. 238 din 03 iulie 2009 a Tribunalului Vrancea, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., și, în această încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul V.F.E. la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 19 iulie 1997 până la data de 13 octombrie 1997. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile către succesorii părții vătămate D.M.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt următoarele: Inculpatul V.F.E. locuia împreună cu părinții săi (martorii V.G. și V.D.), iar în perioada comiterii faptei, respectiv în anul 1997, era administratorul unei societăți comerciale care desfășura activități de croitorie în comuna Ruginești, jud. Vrancea. În cursul lunii iulie 1997, tatăl inculpatului - martorul V.G., s-a deplasat constant la cosit iarbă împreună cu martorul D.V. care locuiește în Burcioaia - cartier mărginaș al orașului Adjud, aflat la aproximativ 6 km. de comuna Ruginești. În acest context, martorul era adus de fiul său cu autoturismul personal marca D.B.

de culoare roșie închis, până la Burcioaia, de unde se deplasa cu căruța împreună cu martorul D.V., pe un drum de țară, spre Lunca Șiretului la locul pentru cosit. Inculpatul cunoștea locul unde tatăl său merge la coasă, fiind însoțit în acea perioadă de martorul D.V. - aspecte dovedite și necontestate în declarațiile administrate. La data de 14 iulie 1997, inculpatul l-a dus pe tatăl său la domiciliul martorului D.V., urmând să se întoarcă seara pentru a-l duce acasă în comuna Ruginești. Aproape de locul de coasă al martorilor se afla o cultură de floarea soarelui păzită de martorul D.M. - tatăl victimei D.P. La aceeași dată, în jurul orelor 13,00, victima a plecat cu căruța spre piața din orașul Adjud, urmând să se întoarcă la tatăl său cu alimente și cu un bidon cu apă.

Acesta a revenit în localitatea Burcioaia, fiind văzut și descris de către martorii M.G., M.M. și M.M. De asemenea, din susținerile acestora coroborate cu declarația tatălui victimei, precum și a martorilor T.V. și C.D., rezultă că în jurul orelor 19,00 victima se îndrepta cu căruța către Lunca Șiretului. Revenind la inculpatul V.F.E., din depozițiile martorilor, ca și din susținerile făcute cu prilejul audierii rezultă că, după ce l-a dus pe tatăl său la domiciliul lui D.V., s-a deplasat la Suceava pentru a achiziționa materiale textile pentru atelierul său de croitorie, întorcându-se în Adjud în jurul orelor 19,00. Din orașul Adjud, inculpatul și-a continuat drumul către cartierul Burcioaia pentru a-l lua pe tatăl său, conform înțelegerii cu acesta.

Acest moment al întoarcerii sale în cartierul Burcioaia a fost localizat și dovedit prin susținerile martorilor M.M. și M.M., dar și al propriilor mărturii: „dar inițial, înainte de a ajunge la locul de coasă am trecut pe la Dodu, care locuiește imediat de intrarea în Burcioaia". În acest interval de timp, inculpatul s-a deplasat având în mașină valurile de material textil cumpărate de la Suceava. În continuare, inculpatul s-a îndreptat către Lunca Șiretului pentru a-l căuta pe tatăl său. Conform propriilor susțineri, coroborate și cu declarațiile martorilor D.V. și V.G., inculpatul a ajuns la locul de coasă unde nu a găsit pe nimeni întrucât între timp martorii își schimbaseră locul de coasă.

La întoarcerea de la locul de coasă, s-a intersectat cu victima cu căruța, moment recunoscut de inculpat și susținut și de martorul C.D. Certitudinea intervalului de timp în care se plasează momentul întâlnirii inculpatului cu victima rezultă din punct de vedere probatoriu atât din declarația inculpatului cât și a martorilor oculari C.D. și T.V., fiind situat între orele 20,10 - 20,20, apelul telefonic la Poliția Adjud fiind recepționat la ora 20,45 (fila 22 dosar urmărire penală; proces verbal de consemnare a actelor premergătoare).

Așa cum rezultă din depozițiile date de martorul ocular C.D., depoziții date în faza de urmărire penală și cu prilejul primei judecăți, victima se deplasa dinspre Burcioaia spre Lunca Șiretului depășindu-l pe martor și „fiind în căruța care mergea cu calul la trap". Precizează acestui martor că „după circa 500 m căruța s-a intersectat cu o mașină de culoare roșie, fiecare pe partea ei dreaptă." (fila 35 dosar urmărire penală) și că „nu s-au oprit deloc". Mai arată că atunci când a ajuns la intersecția cu drumul ce duce către sonda 525 s-a întâlnit cu mașina care se intersectase cu căruța și a văzut că aceasta avea culoarea roșie. Instanța, în raport de această declarație, coroborată cu celelalte probe materiale științifice administrate în cauză, a reținut că atunci când a fost găsită de inculpat, victima căuta, încerca să remedieze o defecțiune intervenită ca urmare a desprinderii roții de la căruță și care rămăsese în mijlocul drumului (căruța).

În acest context a ajuns inculpatul - care probabil nemulțumit de această situație, a purtat o discuție neprincipială cu victima, soldată pe acest fond cu o lovire prin cadrul geamului portierei în zona pieptului cu o șurubelniță. În mod evident, fapta de agresiune exercitată de inculpat s-a derulat într-un interval scurt de timp, o marjă de apreciere de aproximativ două minute, maxim cinci rezultând din contextul probatoriu fundamentat și din experimentul judiciar efectuat în cauză. Cert este că, după agresiunea exercitată, inculpatul și-a continuat deplasarea, fiind văzut de același martor ocular C.D.

Față de depoziția acestui martor, dată imediat după comiterea faptei, respectiv la data de 17 iulie 1997 (fila 35 dosar urmărire penală), instanța a apreciat că ea relevă cu obiectivitate faptele petrecute înlăturând acel risc al estompării, uitării, fenomen ce intervine în procesul de audiere al martorilor la un interval de timp mare, de câțiva ani de la momentul relatării evenimentului. Ori, ceea ce confirmă în mod constant și precis că inculpatul s-a aflat în preajma victimei, în câmpul infracțional, este susținerea acestui martor care, din punct de vedere probatoriu, se completează cu alte relatări. Ceea ce însă în mod greșit a evidențiat și interpretat martorul au fost elementele ce țin de zgomot, sunete și chiar obstrucții asupra cărora revine în declarațiile date ulterior.

Din experimentul judiciar efectuat, din schițele și fotografiile aflate la dosarul cauzei, efectuate cu prilejul cercetării penale, s-a constatat că ceea ce a perceput în mod direct la o distanță de aproximativ 500 metri și corespunde realității obiective înconjurătoare este momentul întâlnirii victimei cu agresorul. Ceea ce însă s-a petrecut între cei doi la o distanță de până în 500 metri într-un interval scurt de circa două minute - maxim trei, nu poate fi descris cu certitudine, fiind imposibil din punct de vedere obiectiv la o asemenea distanță să focalizeze mișcări, atitudini ale subiecților percepuți. Instanța de fond a reținut că logica faptelor descrise de martorul C.D. trebuie analizată prin prisma capacității sale de a percepe faptele, schimbări în realitatea obiectivă (zgomote, sunete) pe un segment de timp și loc, dat fiind că acestea se derulau în câmp, pe timp de vară, seara, locul fiind înconjurat de vegetație (pomi, tufișuri).

Un alt element ce evidențiază cronologia faptelor descrise mai sus sunt relatările celor doi martori care descriu un fapt demn de luat în seamă și anume că martorul C. a fost întrebat de D.V. și V.G. dacă nu a văzut și o mașină roșie în afară de un cal sur cu căruța. Acest dialog este relatat de martorul C.D. că ar fi avut loc la aproximativ 10 minute după ce a intrat în vagon și a mâncat. Cei doi l-au informat că au găsit cadavrul unui tânăr după care au mers la locul unde acesta se afla într-o poziție culcată „cu mâinile întinse pe lângă el ca și cum ar fi dormit". În raport de aceste probatorii directe, susținute și de celelalte mijloace de probă administrate în cauză (fotografii, procese verbale de cercetare la fața locului, de reconstituire a faptelor), instanța a apreciat că nu există nici un dubiu care să-l excludă pe inculpat din contextul descris și reținut mai sus.

Faptul că ulterior acesta și-a continuat deplasarea ajungând la Burcioaia, unde a văzut că tatăl său nu venise, apoi a mers la Ruginești unde a descărcat valurile de material la atelier (fapt confirmat de martorii B.M. și C.A.), sunt aspecte colaterale faptei de omor și care, pe parcursul judecăților desfășurate, au căpătat conotații în măsură să antreneze împrejurări de natură să nuanțeze fapta în sine. Revenind însă la contextul faptei de omucidere, analizată și prin prisma depozițiilor inculpatului, prima instanță a reținut că inculpatul a precizat un aspect care ar fi trebuit observat și de către martorul C.D., dacă faptul descris ar fi fost real; este vorba de susținerea inculpatului cum că ar fi ocolit căruța ieșind în afara drumului.

Or, acest aspect nu a fost remarcat de martorul ocular. Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești martorul C.D. a revenit asupra unor declarații date, aspectele reținute de instanță sunt relatate și menținute constant în depozițiile date imediat declanșării anchetei judiciare. Împrejurarea relatată de inculpat cum că ar fi ocolit căruța, confirmă faptul că victima se afla oprită în mijlocul drumului datorită incidentului avut la căruță și care blocase accesul pe acel segment de drum. Manevra de ocolire a vehiculului care fusese tractat de cal, efectuată pe o distanță mică de către inculpat, creează același moment al intersectării descris de către martorul ocular C.D. Cert este că pe acel segment de drum, la momentul întâlnirii celor doi în condițiile arătate, nu puteau trece unul pe lângă celălalt (mașina pe lângă căruța oprită) fără a se exercita o manevră de ocolire.

La fel de cert este și faptul că acel segment de drum permite accesul spre locul unde se îndreptase (respectiv se întorcea) atât victima cât și inculpatul (vezi experiment judiciar, depozițiile martorilor N.R.L., C.M. - și care au văzut victima plecând spre Lunca Șiretului). De asemenea, procesul verbal de cercetare la fața locului (activitate desfășurată de organele de anchetă a doua zi) atestă faptul că pe traseul urmat de victimă a fost găsită o piuliță care fixa la osia căruței roata stângă față, la o distanță de 100 metru față de piuliță a fost găsită roata care s-a desprins de la căruță, iar la 4 metri de roată a fost găsit cadavrul victimei. Analizând în contextul reținut mai sus evenimentul petrecut pe segmentul de drum ce circumstanțiază perimetrul săvârșirii faptei, se desprinde în mod logic concluzia că, după căderea piuliței, atelajul și-a mai continuat drumul circa 100 metru, după care a căzut roata.

După urma imprimată în sol de osie s-a stabilit că atelajul a rămas în mijlocul drumului făcând dificilă deplasarea în sens opus pentru orice mijloc de transport (proces verbal de cercetare la fața locului - fila 1,2, planșe foto dosar urmărire penală). Analizând planșele foto, depozițiile martorilor și procesul verbal de efectuare a experimentului judiciar, s-a constatat că drumul este îngust, iar în condițiile în care căruța staționa în mijlocul acestuia (fapt dovedit de începutul urmei de adâncime lăsată de osie), iar imediat în stânga ei pe drum se afla roata căzută, deplasarea oricărui alt mijloc de transport în orice sens de deplasare nu se putea face decât prin ieșirea din cadrul drumului.

Pe fondul acesta, s-a produs incidentul dintre victimă și inculpat soldat cu agresarea victimei, cadavrul fiind găsit la 4 metri de poziția roții. Căruța a fost găsită ulterior de către martorii D.V. și V.G. la o distanță de 300 metri (către Lunca Șiretului), fiind tractată în această stare de calul rămas nesupravegheat spre vegetația de pe marginea drumului (fapt dovedit de urma imprimată în sol de osia căruței). Examinarea medico-legală a cadavrului a pus în evidență faptul că plaga înțepată toracică, cu traiect oblic-ascendent, de la dreapta la stânga a putut fi produsă cu un corp înțepător de lățime maximă de 4-5 mm. și lungime de cel puțin 10 cm., probabil o șurubelniță.

Din depozițiile martorilor, susținerile inculpatului, procesul verbal întocmit cu prilejul examinării criminalistice a autoturismului (efectuată la data de 19 iulie 1997) rezultă faptul că inculpatul, la momentul întâlnirii sale cu victima, avea asupra sa ustensile apte să producă prin folosirea lor leziuni care să genereze moartea. Din expertiza medico-legală efectuată cu prilejul primei judecăți (fila 158 - Dosar nr. 19/P/2002 al Tribunalului Vrancea) rezultă că moartea numitului D.P. a fost violentă, fiind datorată insuficienței cardiace acute hipodiastolice, consecutivă unei plăgi înțepate, penetrantă pericardic și cardiac. S-a concluzionat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător cu lățimea maximă de 4-5 mm.

și lungimea de cel puțin 10 cm. Corpul înțepător a penetrat din fața victimei cu un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga de jos în sus și antero-posterior. Or, acest corp înțepător, raportat la celelalte circumstanțe de fapt, este identificat a fi o șurubelniță întrucât plaga produsă (și în cauza de față nu a determinat zdrentuirea pielii) este tipică pentru acest instrument vulnerant. Existența unor asemenea obiecte în posesia inculpatului a fost dovedită prin faptul că, la momentul examinării autoturismului, a fost găsită în interior o șurubelniță (care nu a fost ridicată cu prilejul cercetărilor), iar din depozițiile martorilor și investigațiile efectuate a rezultat în mod concret că acesta folosea și purta în mașină șurubelnițe întrebuințate la atelierul de croitorie pe care îl administra.

Audiat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând în mod constant că nu este autorul omorului. De altfel, reaudiat în ședința publică din 5 septembrie 2008, a arătat că acuzarea formulată împotriva sa, raportat la elementele de fapt, este datorată unei coincidențe nefericite și anume, aceea de a trece în preajma locului unde a fost identificată victima. Prima instanță a reținut că apărările sale fundamentate pe aspecte ce țin de inexistența unor probe certe în dovedirea vinovăției nu pot fi reținute. Este adevărat că în speța de față circumstanțele comiterii infracțiunii de omor nu se raliază unui tipic obișnuit sau aparent obișnuit din punct de vedere probatoriu și care de regulă este întâlnit în cazuistica omuciderilor.

S-a încercat chiar acreditarea faptului că în ziua crimei victima ar fi fost urmărită de un alt autoturism din aceeași gamă, dar cu geamuri fumurii (aceste susțineri însă nu au putut fi dovedite cu prilejul judecării cauzei). S-a apreciat că în cauză sunt dovedite din punct de vedere probatoriu aspecte ce țin atât de faptă cât și de făptuitor. În cadrul cercetării judecătorești desfășurate pe parcursul a patru cicluri procesuale, instanțele au verificat probe pe care s-a întemeiat învinuirea pentru a determina măsura în care acestea servesc atingerii scopului procesului penal - acela al aflării adevărului. În raport de situația de fapt reținută, din punct de vedere probatoriu este dovedit faptul întâlnirii victimei cu inculpatul pe segmentul de drum ce conturează clar locul comiterii faptei, în intervalul de timp aferent derulării și săvârșirii faptei.

Chiar dacă în cauză s-a demonstrat că drumul pe care s-au întâlnit era „extrem de circulat" (conform susținerilor martorului T.), relevantă nu este această împrejurare din punct de vedere probatoriu și în măsură să genereze dubii. Instanța de fond a considerat ca esențială și certă în dovedirea vinovăției inculpatului, constatarea potrivit căreia, în intervalul de timp aferent producerii crimei, nici o altă persoană în afară de cea a inculpatului nu a fost semnalată în câmpul infracțional. În mod atipic, infracțiunea s-a consumat într-un interval scurt de câteva minute, concluziile actelor medicale efectuate arătând fără nici un dubiu mecanismul producerii leziunilor ce au generat moartea victimei.

Ipoteza unei autoaccidentări prin căderea victimei într-un corp metalic ascuțit (în momentul ruperii roții căruței de la căruță) nu poate fi reținută, din punct de vedere medical fiind exclusă. Așadar, plaga produsă cu o șurubelniță, ruptura tricoului, corespunde ca localizare plăgii înțepate constatate pe corpul victimei din punct de vedere medico-legal. împrejurarea existenței unor alte persoane în câmpul infracțional aferent intervalului de timp cuprins între orele 20,00-20,15, care să se întâlnească cu victima și să aibă asupra lor obiecte de natura celui reținut în speță (șurubelniță), este exclusă. Analizând pe larg situația de fapt reținută, prima instanță a ajuns la concluzia că inculpatul este autorul faptei deduse judecății.

Faptul că din punct de vedere probatoriu nu s-au identificat urme de sânge ale victimei în imediata apropiere (mașină, obiecte aflate în interiorul acesteia) nu exclude o realitate faptică (agresiunea exercitată de inculpat asupra victimei). Morfologia și topografia leziunii pledează pentru producerea ei cu un corp înțepător care a penetrat din față victima după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga și care nu a fost apt să genereze hemoragii externe. La autopsie, cu excepția plăgii înțepate cardio-pericardice nu s-au semnalat alte leziuni de violență mecanice. Prin urmare, mecanismul producerii leziunii letale corespunde întru-totul pozițiilor ce le aveau inculpatul și victima în momentul săvârșirii omorului (inculpatul aflat pe scaunul mașinii din stânga se folosește de șurubelniță și scoțând mâna pe geamul lăsat în jos lovește victima aflată în picioare lângă portiera mașinii).

S-a reținut ca fiind relevantă declarația martorului B.F. care, în anul 1998, a devenit concubinul martorei S.C. și care a relatat că, discutând cu martoră despre incidentul în legătură cu care este chemată la poliție, aceasta i-a spus că inculpatul l-a omorât pe tânărul respectiv cu o șurubelniță, că este violent și că îi este frică de el. Reaudiați în cursul cercetării judecătorești prin intermediul comisiei rogatorii efectuate, ambii martori au declarat că își mențin depozițiile date în fața organului judiciar român, la întrebările adresate aducând răspunsuri în măsură să completeze aspecte avute în vedere pe parcursul judecății desfășurate. În mod constant, s-a insistat pe aspectul prezenței martorei S.C.

la data crimei în mașina inculpatului. Fără a detalia aspecte, instanța a reținut că prezența unei persoane de sex feminin a fost semnalată în mașina inculpatului, dar după ce acesta a revenit la domiciliul martorului D.V. pentru a-l lua pe tatăl său. S-a reținut că prezintă importanță din punct de vedere probatoriu afirmațiile martorilor M.M. și M.G., care certifică o împrejurare vizând rugămintea adresată de rudele inculpatului de a nu relata la poliție ceea ce au văzut. 2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.F.E., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 385 18 C. proc.

pen. - privind limitele rejudecării, dispoziții care prevăd că instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului. Sub acest aspect, a invocat că prin Decizia penală nr. 3255 din 14 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa, ca autor la faptei și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu îndrumări să se mai efectueze alte probe. De asemenea, prin Decizia penală nr. 5790 din 04 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că nu sunt probe din care să rezulte că el este autorul infracțiunii, că între probele administrate există multe contradicții și că pentru aflarea adevărului se impune efectuarea de reaudieri și confruntări între martori, cât și administrarea unor probe suplimentare.

Toate probele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost administrate, însă acestea nu au adus nimic nou și nu au schimbat cu nimic situația de fapt reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3255 din 14 iunie 2004, decizie prin care s-a stabilit că nu sunt probe de vinovăție, astfel că singura soluție pe care instanța de fond o putea pronunța era aceea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică, reprezintă la modul evident o gravă eroare de fapt și este rezultatul unor supoziții, în cauză neexistând nicio probă care să confirme vinovăția sa și nu există nicio persoană care să fi văzut modul în care s-a săvârșit omorul.

Practic, instanța de fond a preluat aceeași situație de fapt din Decizia nr. 525/ A din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, fără să observe că prin Decizia penală nr. 3255 din 14 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această decizie a fost casată, retinându-se că asamblarea acestor aspecte nu conduce la o situație din care să rezulte vinovăția inculpatului, deci probele sunt insuficiente. Inculpatul a susținut că din probele administrate în cauză, situația de fapt este următoarea: În seara de 14 noiembrie 1993, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la locuința martorului D.V. pentru a-l lua pe tatăl său. A constatat că acesta nu este, a bănuit că tatăl său este încă la locul unde cosea împreună cu D.V.

și s-a deplasat pe un drum de țară din satul Burcioaia spre Lunca Șiretului, loc în care de obicei cei doi coseau. Deoarece cei doi și-au schimbat locul, nu i-a găsit și, în aceste condiții, s-a întors. Pe drumul de întoarcere s-a intersectat cu căruța în care se afla victima, dar fiecare și-a văzut de drumul lui. După circa 45 minute de la momentul intersectării a fost găsită victima de către tatăl său și martorul D.V. Deoarece organele de urmărire penală nu au reușit să-l găsească pe adevăratul făptuitor, l-au bănuit pe el, pentru simplu motiv că a fost văzut circulând cu autoturismul prin zona respectivă. Cea mai importantă probă a dosarului și care infirmă în totalitate susținerile acuzării este declarația martorului C.D.

Din declarațiile acestui martor rezultă că, în timp ce conducea mașina, s-a intersectat cu căruța victimei care circula la trap, fiecare pe partea lui dreaptă și atât căruța cât și mașina nu s-au oprit pe loc. Martorul a arătat că nu a auzit nici un zgomot, altercație sau discuție. Nu există nici o probă care să infirme declarațiile martorului C.D. sau care să confirme situația de fapt reținută de instanța de fond. Reținerea că martorul C.D.

nu ar fi putut observa cu exactitate că cele două vehicule s-au intersectat nu corespunde realității, deoarece în declarația dată de martor la parchet la data de 20 iulie 1997 acesta a precizat că se afla la o distanță de circa 250 metri față de locul unde căruța și mașina s-au intersectat, astfel că susținerea instanței că ar fi existat un interval de timp de 2-5 minute în care ar fi existat un conflict între victimă și inculpat, conflict neperceput de martor, nu corespunde realității, nu are suport probator, fiind doar o supoziție. Declarațiile martorului C.D., în sensul că s-a aflat la 250 metri de locul în care autoturismul și căruța s-au intersectat, se coroborează și cu procesul verbal de cercetare din 23 iulie 1997, încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Cu această ocazie, martorul C.D. a fost pus de organul de urmărire penală să parcurgă traseul din ziua de 14 iulie 1997, efectuându-se măsurători în timp și spațiu ale mersului martorului și ale distanțelor dintre el și locul faptei. Nu există nici o probă din care să rezulte că, în momentul intersectării, căruța era oprită și victima încerca să remedieze o defecțiune. Neîntemeiată este și susținerea că el ar fi fost singura persoană care a mers pe drumul pe care a circulat victima, care nu este reală, deoarece martorul T.V. a declarat că drumul era foarte circulat, iar planșele foto au indicat prezența mai multor urme de pneuri, altele decât cele de la mașina lui. Din planșele foto rezultă că locul unde s-a săvârșit fapta este o câmpie întinsă presărată cu pâlcuri de arbori și vegetație care ar fi putut masca prezența altor persoane în zonă.

În cauză nu s-a observat că în zona respectivă se putea ajunge și pe alte căi de acces, din puncte cardinale opuse satului Burcioaia. Susținerea că victima a fost lovită din mașină cu o șurubelniță este infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din expertiza medico-legală rezultă că lovitura a fost aplicată din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus și antero - posterior. Experimentul judiciar efectuat în cursul judecății a arătat că ar fi putut exista o lovire a victimei de către cineva care se afla în mașină, dacă victima se apropia de mașină, sau dacă cele două vehicule se apropiau, dar în aceeași direcție de mers, la o distanță de 20-25 metri, dar, în această variantă, victima ar fi trebuit să fie găsită pe partea dreaptă a direcției sale de deplasare și nu pe partea dreaptă a direcției pe care se deplasa autoturismul.

Prin Decizia penală nr. 42/ A din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de minori și de familie a admis apelul declarat de inculpatul V.F.E. împotriva sentinței penale nr. 238 din 03 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2111/91/2008 pe care a desființat-o și, în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 19 iulie 1997 - 13 octombrie 1997. Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc.

pen. nu a acordat despăgubiri civile părții civile D.M. (moștenitori D.M., D.G., D.M., D.N., D.C., D.A., D.D., D.I. și D.S.). Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 1 C. proc. pen., procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință că pentru a se dispune trimiterea în judecată și, cu atât mai mult, condamnarea unei persoane, se impune ca în cauză să existe probe certe și credibile, administrate cu respectarea condițiilor impuse de C. proc.

pen., din care să rezulte cu certitudine că inculpatul a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care este cercetat. Din analiza atentă și amănunțită a probelor administrate în cauză, instanța de apel a reținut ca fiind dovedite doar următoarele: În cursul lunii iulie 1997, martorul V.G. - tatăl inculpatului V.F.E. - l-a ajutat pe martorul D.V. la cositul fânului. Inculpatul îl ducea pe tatăl său dimineața la locuința martorului D.V., cu autoturismul proprietate personală, și îl lua seara. În data de 14 iulie 1997, așa cum a procedat atât în zilele precedente, cât și în zilele următoare, inculpatul l-a dus pe tatăl său la locuința martorului D.V. apoi, după ce și-a rezolvat o serie de probleme, în jurul orelor 10,30 - 11,00, a plecat, cu autoturismul proprietate personală, la Suceava pentru a aduce marfă pentru societatea (atelier de croitorie) pe care o administra.

Faptul că în ziua respectivă inculpatul a fost plecat la Suceava pentru a aduce mărfuri a fost dovedit cu factura din 14 iulie 1997 și martorii C.A.N., S.C., T.T. și B.M. Se întoarce în jurul orelor 19, 30 - 19,45, se deplasează la locuința martorului D.V., constată că nu este căruța, bănuiește că cei doi sunt încă la coasă și se deplasează pe drumul de țară dinspre satul Burcioaia spre Lunca Șiretului. Ajunge în locul unde știa că cei doi coseau de obicei, dar nu-i găsește, deoarece aceștia și-au schimbat locul. Faptul că locul de coasă a fost schimbat este confirmat de martorii V.G. și D.V. Pe drumul de întoarcere, se intersectează cu căruța în care se afla victima D.P., fiecare vehicul circulând pe partea sa dreaptă, fără să se oprească.

Își continuă drumul, se deplasează la atelier, unde descarcă marfa, trece pe acasă și constată că tatăl său nu a ajuns și, în aceste condiții se deplasează la locuința martorului D.V., pentru a-l lua. În jurul orei 20,35, cadavrul victimei D.P. este găsit de către martorii D.V. și V.G., poliția fiind sesizată telefonic la data ora 20,45. Potrivit raportului de expertiză medico - legală, moartea numitului D.P. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiace acute, de tip hipodiastolic, consecutivă unei plăgi înțepate, penetrante cardiac pericardică. Morfologia și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor cu corp înțepător cu lățimea maximă de 4-5 mm. și lungimea de cel puțin 10 cm., corpul înțepător a penetrat din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus și antero - posterior.

În cauză nu există nicio probă din care să rezulte cu certitudine că inculpatul V.F.E. este autorul infracțiunii. Situația de fapt reținută de instanța de fond, în sensul că în momentul în care inculpatul s-a întâlnit cu victima, aceasta „căuta, încerca să remedieze o defecțiune intervenită ca urmare a desprinderii roții de la căruță și care rămăsese în mijlocul drumului (căruța). În acest context a ajuns inculpatul - care probabil nemulțumit de această situație, a purtat o discuție neprincipială cu victima, soldată pe acest fond cu o lovire prin cadrul geamului portierei în zona pieptului cu o șurubelniță" este o supoziție, nefiind susținută de probele administrate în cauză. Trimiterea în judecată a inculpatului V.F.E.

s-a întemeiat, în principal, pe declarațiile martorilor C.D., T.V. și P.P., martori care au susținut că, în data de 14 iulie 1997, la ora 19,30, a circulat în zonă inculpatul V.F.E. cu o D.B., de culoare roșie. O analiză atentă și amănunțită a acestor probe, cât și a celorlalte probe administrate în cauză dovedește că acestea nu susțin situația de fapt reținută prin rechizitoriu și nici situația de fapt reținută de instanța de fond, ba, dimpotrivă, sunt de natură să formeze instanței convingerea că nu inculpatul este autorul infracțiunii. Astfel, martorul C.D., la data de 17 iulie 1997, a declarat că „în data de 14 iulie 1997, în jurul orei 21,00, în timp ce se deplasa de la sonda 515 spre sonda 525, pe drum a fost ajuns din urmă de o căruță, căruță în care se afla un tânăr brunet, care ținea picioarele pe podină.

Această căruță mergea cu calul la trap, după circa 500 m s-a intersectat cu o mașină roșie, fiecare pe partea lui dreaptă, că atât căruța, cât și mașina nu s-au oprit deloc. Când am ajuns în intersecția cu drumul care duce la sonda 525 m-am întâlnit cu mașina care se intersectase cu căruța. Mi s-a părut că spatele ar fi ca la o D.B. și a mers către Burcioaia. După aceea am mers la baracă unde am încălzit mâncarea și am mâncat, am ieșit afară, după circa 10 minute a venit o căruță și D.V. i-a spus că acea persoană care a trecut cu căruța este mort". Martorul a precizat că în momentul în care căruța s-a intersectat cu mașina, niciuna nu a oprit. Același martor, într-o declarație nedatată, a declarat că la data de 14 iulie 1997, venea de unul singur dinspre punctul 15, ce se află în marginea satului Burcioaia, pentru a merge la vagonul unde locuiește, vagon amplasat lângă sonda 525. Din urmă a fost ajuns de un tânăr, cu o căruță cu roți de cauciuc și un cal sur.

Aceasta l-a depășit, mergând mai departe pe drum, înspre vagonul în care martorul locuiește. Arată martorul că a mers în continuare pe drum către vagon și că la un moment dat l-a văzut pe tânărul cu căruța, trecând pe partea lui dreaptă pe lângă un autoturism D., de culoare roșie, dar și acest autoturism circula regulamentar pe partea lui dreaptă. Precizează martorul că nu a auzit nici un zgomot sau altercații, discuții și că a intrat în vagonul unde locuia și și-a încălzit mâncarea. La data de 22 iulie 1997, același martor a declarat că distanța dintre cele două vagoane (distanța dintre sondele 515 și 525) este de aproximativ 300 - 400 metri. După ce a parcurs aproximativ 150 metri de la vagonul 515, pe lângă el a trecut o căruță trasă de un cal sur, în căruță fiind un căruțaș tânăr, calul mergând la trap ușor.

Și-a continuat drumul, căruța mergând în fața lui mai repede și când a ajuns în apropierea unei intersecții cu un drum țară de lut, pe care se înscrisese căruța, din acel loc a văzut că din fața căruței a apărut o D. de culoare roșie. Căruța tocmai trecuse de o denivelare mare a drumului, ca o văioagă. În acel moment se afla cam la 50 m de coliba sa și din acel loc a văzut și căruța și mașina, care s-au întâlnit, acel loc fiind la aproximativ 250 m de locul unde se afla el. Arată martorul că el a mers pe drumul de piatră, deci lateral cu celălalt drum de țară care se bifurcase în dreapta sa și că până să ajungă la colibă, pe drumul de țară a trecut D. roșie care se intersectase cu căruța trasă de calul sur.

Mașina s-a îndreptat spre satul Burcioaia, iar el a intrat în colibă și a pus fasolea la încălzit, după care a mâncat. Apoi a ieșit afară și în timp ce verifica manometrele și presiunea a apărut căruța în care se aflau martorii D.V. și V.G. Relevante în ceea ce-l privește pe martorul C.D. sunt aspectele consemnate în procesul - verbal din date de 23 iulie 1997, întocmit cu ocazia refacerii traseului parcurs de martor. Din acest proces-verbal rezultă că de la sonda 215 până la locul unde martorul a fost depășit de către căruța în care se afla victima, martorul a făcut aproximativ 350 pași, în timp de 2 minute și 50 de secunde. Locul indicat de martor se afla \a o distanță de aproximativ 150 m, după ce a trecut de podețul făcut din mai multe tuburi de calibru mare.

Din acest loc, martorul și-a continuat drumul, parcurgând, tot pe drumul acoperit cu pietriș, o distanță de 380 pași, în 3 minute, după care s-a oprit și a declarat că din acel loc a văzut când căruța care îl depășise s-a intersectat cu un autoturism D. de culoare roșie, care se întorcea dinspre plantația de plopi canadieni. Acest loc (locul în care cele două vehicule s-au intersectat) se află la aproximativ 70 de metri de o bifurcație, respectiv unde din drumul de piatră, în partea dreaptă se desprinde un drum de țară (lut galben), drumul din partea dreaptă ducând către plantația de plopi, fiind drumul pe care se aflau cele două vehicule care s-au intersectat. Din locul de unde martorul a văzut intersectarea celor două vehicule, acesta a mai parcurs 75 de pași, în intervalul de timp de 50 secunde, până a ajuns la intersecție.

în acest moment autoturismul de culoare roșie a trecut aproape de el, înscriindu-se de pe drumul lutos pe drumul de piatră ce duce în cartierul Burcioaia. Evident că pe durata celor 50 secunde în care martorul a parcurs cei 78 pași nu avea cum să aibă loc o altercație între inculpat și victimă, altercație care să nu fi fost sesizată de martor. De la această intersecție, martorul s-a îndreptat direct către baraca sondei 525, în linie dreaptă, parcurgând distanța de 140 m în timpul de 2 minute. Ajuns la baracă, martorul a declarat că a intrat înăuntru, unde a stat aproximativ 10 minute, pentru a servi o masă frugală, după care a ieșit din încăpere și a mers la manometrele aflate la 3-4 m, pentru a citi indicatorii.

În timp ce citea manometrele a fost strigat de martorul D.V. În faza de