ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Prin rechizitoriu nr. 680/P/1997

din 27 decembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului V.F.E. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Pentru a

dispune trimiterea în judecată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a

reținut, în fapt următoarele:

La data de 14

iulie 1997, Poliția orașului Adjud a fost sesizată de către numitul D.V., din

Adjud, cartier B., că în timp ce se întorcea, în jurul orei 20,00, cu o căruță

cu iarbă pe care o cosise în cursul zilei, din Lunca Șiretului, zona sondelor

de petrol, a găsit căzut la sol pe minorul D.P., ce era decedat.

Cu ocazia

cercetării locului faptei, cât și din actele premergătoare efectuate în cauză a

reieșit că, în jurul orelor 19,30 - 19,45, minorul în cauză se deplasa cu o

căruță proprietate, tractată de un cal sur, spre valea Șiretului, unde tatăl

său - D.M. - avea o cultură de floarea soarelui.

Din

declarațiile martorilor oculari T.V., C.D. și P.P. a reieșit că, la data de 14

iulie 1997, ora 19,30, a circulat în zonă numai inculpatul V.F.E. cu o D.B. de

culoare roșie, cu număr de înmatriculare, iar în urma sa a circulat cu căruța

minorul D.P. După circa 10 minute, D.B. s-a întors, iar martorii D.V. și V.G. au

depistat pe minorul D.P., ce era decedat.

Potrivit

concluziilor expertizei medico - legale, moartea lui D.P. a fost violentă. Ea

s-a datorat insuficienței cardiace acute de tip hipodiastolic consecutivă unei

plăgi înțepate, penetrante, cardiopericardică. Morfologia și topografia leziunilor

pledează pentru producerea lor cu un corp înțepător, cu o lățime maximă de 4-5

mm. și lungimea de cel puțin 10 cm., corpul înțepător a penetrat din fața

victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus

anteroposterior. La autopsie, cu excepția plăgii înțepate cardio-pericardice,

nu s-au constatat alte leziuni de violență mecanică.

În urma

audierii, inculpatul V.F.E. a precizat că în dimineața zilei de 14 iulie 1997,

după ce a adus pe tatăl său V.G. cu autoturismul proprietate marca D.B. de

culoare roșie până la domiciliul lui D.V. din cartierul B., s-a deplasat în

județul Suceava pentru a-și aproviziona secția de croitorie cu niște materiale

textile.

La

întoarcerea din orașul Suceava, aproximativ în jurul orei 19,30, s-a deplasat

din nou în cartierul B., pentru a-l lua pe tatăl său din locul unde cosise

iarbă în ziua respectivă.

Deoarece nu

l-a găsit în locul respectiv, s-a reîntors în cartierul B. și, când mai avea

puțin până la drumul dalat cu plăci de beton, s-a intersectat cu minorul D.P.,

care circula cu căruța spre Lunca Șiretului.

Această

recunoaștere a inculpatului nu corespunde în totalitate adevărului, întrucât în

momentul intersectării cu căruța victimei D.P., aceasta avea roata stângă față

căzută și încerca să o monteze la loc, însă, probabil nu găsea piulița de

fixare, care căzuse în urma căruței la circa 80 - 100 m distantă.

Aici a avut

loc o altercație între victimă și inculpatul V.F.E., când acesta, cu o

șurubelniță de circa 4-6 mm. diametru, cu o lungime de peste 25 cm. și cu mâner

din P.V.C. de culoare roșie, i-a aplicat minorului o lovitură cu mare

intensitate în zona toracică stângă, lovitură care a penetrat cordul, producând

moartea instantanee a acestuia.

Inițial, în

urma primelor investigații efectuate în cauză, au fost emise două ipoteze și

anume: că prin căderea roții stânga față de la căruță, victima s-ar fi

autoaccidentat, iar în cea de-a doua ipoteză, că autor al omorului nu poate fi

decât inculpatul V.F.E., singura persoană care a circulat la ora respectivă cu

autoturismul proprietate prin Lunca Șiretului și s-a intersectat, având un

incident cu minorul D.P., ce blocase cu căruța calea sa de acces.

Prin

suplimentul de expertiză medico - legală efectuat în cauză pe 17 decembrie 2001,

Serviciul Medico - Legal Județean Vrancea a concluzionat că, din punct de

vedere medico-legal, ipoteza unei autoaccidentări prin căderea victimei într-un

corp metalic ascuțit (în momentul desprinderii roții de la căruță) nu poate fi

susținută, că în acest sens pledează absența altor leziuni traumatice (gen

escoriații, echimoze, etc.) pe părțile proeminente ale corpului, care să

sugereze căderea, cât și poziția presupusului corp vulnerant (sârmă cu o

lungime de 10-15 cm. și cu o grosime de 5-6 mm.), aflat în spatele victimei pe

podina căruței.

Mai mult,

victima a fost găsită decedată la un interval scurt de timp, circa 7-10 min. de

către martorii D.V. și tatăl inculpatului - V.G., perioadă care corespunde cu

deplasarea inculpatului în zona respectivă.

S-a avut în

vedere că inculpatul a negat și existența unei șurubelnițe cu o lungime de 20 -

25 cm. și o grosime de 4-6 mm., cu mâner din PVC de culoare roșie, șurubelniță

care a fost ridicată de la domiciliu.

Cauza a

parcurs mai multe cicluri de judecată.

prin sentința penală nr. 349 din 02 decembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

inculpatul V.F.E. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.

de art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a reținut

că numai împrejurarea că inculpatul a fost văzut de martorul C.D. că s-a

intersectat cu o căruță, aproape de momentul constatării decesului victimei, nu

poate constitui suport probatoriu pentru reținerea vinovăției inculpatului,

atâta timp cât, așa cum rezultă și din declarația martorului T.V., pe drumul

respectiv trec multe mașini, oamenii trec la pescuit, alții merg la lemne.

penală nr. 525 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și s-a desființat sentința

penală nr. 349 din 02 decembrie 2002 a Tribunalului Vrancea.

În rejudecare,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de

omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) C. pen. și, în

această încadrare juridică, inculpatul V.F.E. a fost condamnat la o pedeapsă de

15 ani închisoare.

Pentru a

dispune condamnarea inculpatului, Curtea de Apel Galați a reținut că în ziua de

14 iulie 1997, victima D.P. se deplasa cu căruța pe drumul ce leagă localitatea

Burcioaia de punctul Plopii Canadieni. Intrând pe o porțiune de drum lutos, cu

denivelări, piulița ce asigura roata stângă față s-a deșurubat, aceasta căzând

cu tot cu butuc. În aceste împrejurări, victima a oprit atelajul în mijlocul

drumului, încercând să remedieze defecțiunea. Din urmă a fost ajuns de

autoturismul condus de inculpatul V.F.E., care a părăsit drumul de țară,

circulând pe marginea acestuia, nemaiavând loc pentru a-și continua deplasarea.

Inculpatul,

enervat că victima i-a blocat drumul, a oprit autoturismul și i-a adus

reproșuri, poate chiar a amenințat-o. Victima, un minor de 17 ani, de etnie

rromă, orgolioasă și considerând că inculpatul se află în mașină și nu i se

poate întâmpla nimic, având timp să se retragă dacă ar fi observat că acesta

intenționează să coboare din mașină, s-a apropiat de portiera față, vrând să

demonstreze că nu îi este frică, moment în care V.F.E., pe geamul lăsat în jos,

cu o șurubelniță îi aplică o lovitură în piept între arcurile costale,

străpungându-i inima.

În momentele

următoare, inculpatul părăsește locul faptei, întorcând mașina și deplasându-se

pe terenul acoperit cu iarbă, ceea ce explică lipsa pneurilor autovehiculului

său pe drumul lutos, iar victima, părăsind-o puterile, se deplasează, de fapt

se clatină pe picioare și cade cu capul dincolo de drum, în iarbă, iar

picioarele îi rămân în mijlocul drumului.

penală nr. 3255 din 14 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

admis recursul declarat de inculpatul V.F.E., s-a casat Decizia penală nr. 525

din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați și s-a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Vrancea.

Înalta Curte

de Casație și Justiție a reținut că, la o analiză amănunțită și atentă a

probelor, rezultă ca fiind dovedite doar simpla întâlnire a victimei cu

inculpatul, decesul și cauza morții victimei, folosirea unui autoturism D.

roșie, urmărirea victimei de-a lungul zilei de către un autoturism D. roșie,

însă cu geamuri fumurii, traficul auto intens de pe drumul unde a fost găsit

cadavrul (drum pe care în momentul în care martorul a privit I-a văzut

întâmplător pe inculpat), că instrumentul vulnerant ascuțit înțepător folosit

putea fi o șurubelniță, ca aceea pe care inculpatul o avea pentru reglarea

mașinii de cusut (sau orice alt obiect ascuțit sau șurubelniță), caracterul

serios și liniștit al inculpatului, comportarea neschimbată a inculpatului după

eveniment.

S-a reținut

că asamblarea acestor aspecte nu conduce la o situație din care să se poată

extrage vinovăția inculpatului, deci probele sunt insuficiente și că, pentru

eliminarea oricărui dubiu, trebuie verificate și alte aspecte.

II. 1. În al

doilea ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 237 din 23 mai 2005 a

Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.F.E. pentru săvârșirea

infracțiuni de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art.

174 alin. (1) C. pen.

Pentru a

dispune achitarea inculpatului, instanța de fond a reținut că nu sunt probe din

care să rezulte vinovăția inculpatului, din următoarele considerente:

- martorul P.P.

nu l-a văzut pe inculpat în data de 14 iulie 1997, ci a doua zi, după ce aflase

că poliția caută o mașină roșie și din acest motiv și-a notat numărul;

- martorul T.V.

a declarat că a văzut o D.B. roșie trecând spre Lunca Șiretului și după 30

minute întorcându-se pe același traseu, dar urmele diferite de pneuri relevate

de planșele fotografice, nu pot concluziona, în mod cert că inculpatul a fost

singura persoană care a circulat între orele 19,30 - 20,00 în zonă;

- martorul C.D.,

singurul martor ocular, a declarat că a văzut momentul în care victima și

inculpatul s-au regăsit pe drumul ce duce din cartierul Burcioaia spre Lunca

Șiretului și a afirmat constant că cei doi s-au intersectat, fără ca vreunul

dintre ei să staționeze, continuându-și drumul. Așa fiind, nu se poate reține

ipoteza organului de urmărire, în sensul că în momentul intersectării victima

avea roata din fată stânga căzută și încerca să o monteze și că, în aceste

împrejurări, a avut loc o altercație;

- varianta

lovirii victimei din mașină în timpul mersului este exclusă, dată fiind poziția

victimei cu picioarele pe podină și nu lateral, situație în care lovitura

aplicată cu rapiditate se putea aplica de la stânga spre dreapta și nu de la

dreapta spre stânga, așa cum s-a stabilit în raportul de constatare medico -

legală;

- conform

raportului de constatare medico - legală, corpul înțepător avea lățimea maximă

de 4 - 5 mm., iar corpul delict ridicat de la inculpat are lățimea maximă de 4

- 6 mm.;

- examenul

ADN nu a pus în evidență profile ADN care să permită stabilirea identității

urmelor biologice prezente pe prosop, pe tricou și centura de siguranță

ridicată din autoturismul inculpatului;

- din

declarațiile martorilor N.R., D.M., S.A., M.M., M.M. și M.G. rezultă că, în

ziua de 14 iulie 1997, victima a fost urmărită de o D.B. de culoare roșu

închis, cu geamuri fumurii și că lângă șofer se afla o tânără blondă, iar D. condusă

de inculpat avea culoarea roșu deschis și geamuri normale, iar prietena

inculpatului, la acea vreme, S.C. avea părul șaten și nu blond;

- cu factura din

14 iulie 1997 și declarațiile martorilor S.C., T.T., C.A.N. și B.M., inculpatul

a făcut dovada că în ziua de 14 iulie 1997 a fost plecat la Suceava.

penală nr. 74/ A din 03 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a desființat

sentința penală nr. 237 din 23 mai 2005 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut

că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și că pentru aflarea

adevărului nu a administrat probele recomandate de Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia penală nr. 3255 din 14 iunie 2004.

III. 1,2. Prin

sentința penală nr. 209 din 29 mai 2006 a Tribunalului Vrancea, hotărâre

menținută prin Decizia penală nr. 10/ A din 02 februarie 2007 a Curții de Apel

Galați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.F.E. pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen.

penală nr. 5790 din 04 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a

casat Decizia penală nr. 10/ A din 02 februarie 2007 a Curții de Apel Galați și

sentința penală nr. 209 din 29 mai 2006 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.

Prin decizia

de casare s-a dispus ca pentru aflarea adevărului să fie efectuate următoarele:

- audierea

martorei S.C. pentru lămurirea contradicțiilor dintre declarațiile martorilor S.C.,

D.V., V.G., M.M., M.M. și M.G.;

- să se

solicite relații de la unitatea sanitară cu privire la controlul efectuat de

martora S.C.;

- să se facă

verificări privind grupa de sânge a inculpatului și a victimei.

IV.1. Prin sentința

penală nr. 238 din 03 iulie 2009 a Tribunalului Vrancea, s-a schimbat

încadrarea juridică din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C.

pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen., și, în această încadrare juridică, a fost

condamnat inculpatul V.F.E. la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit.

b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 19

iulie 1997 până la data de 13 octombrie 1997.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile

către succesorii părții vătămate D.M.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

Inculpatul V.F.E.

locuia împreună cu părinții săi (martorii V.G. și V.D.), iar în perioada

comiterii faptei, respectiv în anul 1997, era administratorul unei societăți

comerciale care desfășura activități de croitorie în comuna Ruginești, jud.

Vrancea.

În cursul

lunii iulie 1997, tatăl inculpatului - martorul V.G., s-a deplasat constant la

cosit iarbă împreună cu martorul D.V. care locuiește în Burcioaia - cartier

mărginaș al orașului Adjud, aflat la aproximativ 6 km. de comuna Ruginești. În acest

context, martorul era adus de fiul său cu autoturismul personal marca D.B. de

culoare roșie închis, până la Burcioaia, de unde se deplasa cu căruța împreună

cu martorul D.V., pe un drum de țară, spre Lunca Șiretului la locul pentru

cosit. Inculpatul cunoștea locul unde tatăl său merge la coasă, fiind însoțit

în acea perioadă de martorul D.V. - aspecte dovedite și necontestate în

declarațiile administrate.

La data de 14

iulie 1997, inculpatul l-a dus pe tatăl său la domiciliul martorului D.V.,

urmând să se întoarcă seara pentru a-l duce acasă în comuna Ruginești. Aproape

de locul de coasă al martorilor se afla o cultură de floarea soarelui păzită de

martorul D.M. - tatăl victimei D.P.

La aceeași

dată, în jurul orelor 13,00, victima a plecat cu căruța spre piața din orașul

Adjud, urmând să se întoarcă la tatăl său cu alimente și cu un bidon cu apă.

Acesta a revenit în localitatea Burcioaia, fiind văzut și descris de către

martorii M.G., M.M. și M.M. De asemenea, din susținerile acestora coroborate cu

declarația tatălui victimei, precum și a martorilor T.V. și C.D., rezultă că în

jurul orelor 19,00 victima se îndrepta cu căruța către Lunca Șiretului.

Revenind la

inculpatul V.F.E., din depozițiile martorilor, ca și din susținerile făcute cu

prilejul audierii rezultă că, după ce l-a dus pe tatăl său la domiciliul lui D.V.,

s-a deplasat la Suceava pentru a achiziționa materiale textile pentru atelierul

său de croitorie, întorcându-se în Adjud în jurul orelor 19,00. Din orașul

Adjud, inculpatul și-a continuat drumul către cartierul Burcioaia pentru a-l

lua pe tatăl său, conform înțelegerii cu acesta. Acest moment al întoarcerii

sale în cartierul Burcioaia a fost localizat și dovedit prin susținerile

martorilor M.M. și M.M., dar și al propriilor mărturii: „dar inițial, înainte

de a ajunge la locul de coasă am trecut pe la Dodu, care locuiește imediat de

intrarea în Burcioaia". În acest interval de timp, inculpatul s-a deplasat

având în mașină valurile de material textil cumpărate de la Suceava. În continuare,

inculpatul s-a îndreptat către Lunca Șiretului pentru a-l căuta pe tatăl său.

Conform

propriilor susțineri, coroborate și cu declarațiile martorilor D.V. și V.G.,

inculpatul a ajuns la locul de coasă unde nu a găsit pe nimeni întrucât între

timp martorii își schimbaseră locul de coasă. La întoarcerea de la locul de

coasă, s-a intersectat cu victima cu căruța, moment recunoscut de inculpat și

susținut și de martorul C.D. Certitudinea intervalului de timp în care se

plasează momentul întâlnirii inculpatului cu victima rezultă din punct de

vedere probatoriu atât din declarația inculpatului cât și a martorilor oculari

C.D. și T.V., fiind situat între orele 20,10 - 20,20, apelul telefonic la

Poliția Adjud fiind recepționat la ora 20,45 (fila 22 dosar urmărire penală;

proces verbal de consemnare a actelor premergătoare).

Așa cum

rezultă din depozițiile date de martorul ocular C.D., depoziții date în faza de

urmărire penală și cu prilejul primei judecăți, victima se deplasa dinspre

Burcioaia spre Lunca Șiretului depășindu-l pe martor și „fiind în căruța care

mergea cu calul la trap". Precizează acestui martor că „după circa 500 m

căruța s-a intersectat cu o mașină de culoare roșie, fiecare pe partea ei

dreaptă." (fila 35 dosar urmărire penală) și că „nu s-au oprit

deloc". Mai arată că atunci când a ajuns la intersecția cu drumul ce duce

către sonda 525 s-a întâlnit cu mașina care se intersectase cu căruța și a

văzut că aceasta avea culoarea roșie.

Instanța, în

raport de această declarație, coroborată cu celelalte probe materiale

științifice administrate în cauză, a reținut că atunci când a fost găsită de

inculpat, victima căuta, încerca să remedieze o defecțiune intervenită ca

urmare a desprinderii roții de la căruță și care rămăsese în mijlocul drumului

(căruța). În acest context a ajuns inculpatul - care probabil nemulțumit de

această situație, a purtat o discuție neprincipială cu victima, soldată pe

acest fond cu o lovire prin cadrul geamului portierei în zona pieptului cu o

șurubelniță. În mod evident, fapta de agresiune exercitată de inculpat s-a

derulat într-un interval scurt de timp, o marjă de apreciere de aproximativ

două minute, maxim cinci rezultând din contextul probatoriu fundamentat și din

experimentul judiciar efectuat în cauză.

Cert este că,

după agresiunea exercitată, inculpatul și-a continuat deplasarea, fiind văzut

de același martor ocular C.D.

Față de

depoziția acestui martor, dată imediat după comiterea faptei, respectiv la data

de 17 iulie 1997 (fila 35 dosar urmărire penală), instanța a apreciat că ea

relevă cu obiectivitate faptele petrecute înlăturând acel risc al estompării,

uitării, fenomen ce intervine în procesul de audiere al martorilor la un

interval de timp mare, de câțiva ani de la momentul relatării evenimentului.

Ori, ceea ce

confirmă în mod constant și precis că inculpatul s-a aflat în preajma victimei,

în câmpul infracțional, este susținerea acestui martor care, din punct de

vedere probatoriu, se completează cu alte relatări. Ceea ce însă în mod greșit

a evidențiat și interpretat martorul au fost elementele ce țin de zgomot,

sunete și chiar obstrucții asupra cărora revine în declarațiile date ulterior.

Din

experimentul judiciar efectuat, din schițele și fotografiile aflate la dosarul

cauzei, efectuate cu prilejul cercetării penale, s-a constatat că ceea ce a

perceput în mod direct la o distanță de aproximativ 500 metri și corespunde

realității obiective înconjurătoare este momentul întâlnirii victimei cu

agresorul. Ceea ce însă s-a petrecut între cei doi la o distanță de până în 500

metri într-un interval scurt de circa două minute - maxim trei, nu poate fi

descris cu certitudine, fiind imposibil din punct de vedere obiectiv la o

asemenea distanță să focalizeze mișcări, atitudini ale subiecților percepuți.

Instanța de

fond a reținut că logica faptelor descrise de martorul C.D. trebuie analizată

prin prisma capacității sale de a percepe faptele, schimbări în realitatea

obiectivă (zgomote, sunete) pe un segment de timp și loc, dat fiind că acestea

se derulau în câmp, pe timp de vară, seara, locul fiind înconjurat de vegetație

(pomi, tufișuri).

Un alt

element ce evidențiază cronologia faptelor descrise mai sus sunt relatările

celor doi martori care descriu un fapt demn de luat în seamă și anume că

martorul C. a fost întrebat de D.V. și V.G. dacă nu a văzut și o mașină roșie

în afară de un cal sur cu căruța. Acest dialog este relatat de martorul C.D. că

ar fi avut loc la aproximativ 10 minute după ce a intrat în vagon și a mâncat.

Cei doi l-au informat că au găsit cadavrul unui tânăr după care au mers la

locul unde acesta se afla într-o poziție culcată „cu mâinile întinse pe lângă

el ca și cum ar fi dormit".

În raport de

aceste probatorii directe, susținute și de celelalte mijloace de probă

administrate în cauză (fotografii, procese verbale de cercetare la fața

locului, de reconstituire a faptelor), instanța a apreciat că nu există nici un

dubiu care să-l excludă pe inculpat din contextul descris și reținut mai sus.

Faptul că

ulterior acesta și-a continuat deplasarea ajungând la Burcioaia, unde a văzut

că tatăl său nu venise, apoi a mers la Ruginești unde a descărcat valurile de

material la atelier (fapt confirmat de martorii B.M. și C.A.), sunt aspecte

colaterale faptei de omor și care, pe parcursul judecăților desfășurate, au

căpătat conotații în măsură să antreneze împrejurări de natură să nuanțeze

fapta în sine.

Revenind însă

la contextul faptei de omucidere, analizată și prin prisma depozițiilor

inculpatului, prima instanță a reținut că inculpatul a precizat un aspect care

ar fi trebuit observat și de către martorul C.D., dacă faptul descris ar fi

fost real; este vorba de susținerea inculpatului cum că ar fi ocolit căruța

ieșind în afara drumului. Or, acest aspect nu a fost remarcat de martorul

ocular. Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești martorul C.D. a revenit

asupra unor declarații date, aspectele reținute de instanță sunt relatate și

menținute constant în depozițiile date imediat declanșării anchetei judiciare.

Împrejurarea relatată

de inculpat cum că ar fi ocolit căruța, confirmă faptul că victima se afla

oprită în mijlocul drumului datorită incidentului avut la căruță și care

blocase accesul pe acel segment de drum. Manevra de ocolire a vehiculului care

fusese tractat de cal, efectuată pe o distanță mică de către inculpat, creează

același moment al intersectării descris de către martorul ocular C.D. Cert este

că pe acel segment de drum, la momentul întâlnirii celor doi în condițiile

arătate, nu puteau trece unul pe lângă celălalt (mașina pe lângă căruța oprită)

fără a se exercita o manevră de ocolire. La fel de cert este și faptul că acel

segment de drum permite accesul spre locul unde se îndreptase (respectiv se

întorcea) atât victima cât și inculpatul (vezi experiment judiciar, depozițiile

martorilor N.R.L., C.M. - și care au văzut victima plecând spre Lunca

Șiretului).

De asemenea,

procesul verbal de cercetare la fața locului (activitate desfășurată de

organele de anchetă a doua zi) atestă faptul că pe traseul urmat de victimă a

fost găsită o piuliță care fixa la osia căruței roata stângă față, la o

distanță de 100 metru față de piuliță a fost găsită roata care s-a desprins de

la căruță, iar la 4 metri de roată a fost găsit cadavrul victimei.

Analizând în

contextul reținut mai sus evenimentul petrecut pe segmentul de drum ce circumstanțiază

perimetrul săvârșirii faptei, se desprinde în mod logic concluzia că, după

căderea piuliței, atelajul și-a mai continuat drumul circa 100 metru, după care

a căzut roata. După urma imprimată în sol de osie s-a stabilit că atelajul a

rămas în mijlocul drumului făcând dificilă deplasarea în sens opus pentru orice

mijloc de transport (proces verbal de cercetare la fața locului - fila 1,2,

planșe foto dosar urmărire penală).

Analizând

planșele foto, depozițiile martorilor și procesul verbal de efectuare a

experimentului judiciar, s-a constatat că drumul este îngust, iar în condițiile

în care căruța staționa în mijlocul acestuia (fapt dovedit de începutul urmei

de adâncime lăsată de osie), iar imediat în stânga ei pe drum se afla roata

căzută, deplasarea oricărui alt mijloc de transport în orice sens de deplasare

nu se putea face decât prin ieșirea din cadrul drumului. Pe fondul acesta, s-a

produs incidentul dintre victimă și inculpat soldat cu agresarea victimei,

cadavrul fiind găsit la 4 metri de poziția roții. Căruța a fost găsită ulterior

de către martorii D.V. și V.G. la o distanță de 300 metri (către Lunca

Șiretului), fiind tractată în această stare de calul rămas nesupravegheat spre

vegetația de pe marginea drumului (fapt dovedit de urma imprimată în sol de

osia căruței).

Examinarea

medico-legală a cadavrului a pus în evidență faptul că plaga înțepată toracică,

cu traiect oblic-ascendent, de la dreapta la stânga a putut fi produsă cu un

corp înțepător de lățime maximă de 4-5 mm. și lungime de cel puțin 10 cm.,

probabil o șurubelniță.

Din

depozițiile martorilor, susținerile inculpatului, procesul verbal întocmit cu

prilejul examinării criminalistice a autoturismului (efectuată la data de 19

iulie 1997) rezultă faptul că inculpatul, la momentul întâlnirii sale cu

victima, avea asupra sa ustensile apte să producă prin folosirea lor leziuni

care să genereze moartea.

Din expertiza

medico-legală efectuată cu prilejul primei judecăți (fila 158 - Dosar nr. 19/P/2002

al Tribunalului Vrancea) rezultă că moartea numitului D.P. a fost violentă,

fiind datorată insuficienței cardiace acute hipodiastolice, consecutivă unei

plăgi înțepate, penetrantă pericardic și cardiac. S-a concluzionat că leziunile

s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător cu lățimea maximă de 4-5

mm. și lungimea de cel puțin 10 cm. Corpul înțepător a penetrat din fața

victimei cu un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga de jos în sus și

antero-posterior. Or, acest corp înțepător, raportat la celelalte circumstanțe

de fapt, este identificat a fi o șurubelniță întrucât plaga produsă (și în

cauza de față nu a determinat zdrentuirea pielii) este tipică pentru acest

instrument vulnerant.

Existența

unor asemenea obiecte în posesia inculpatului a fost dovedită prin faptul că,

la momentul examinării autoturismului, a fost găsită în interior o șurubelniță

(care nu a fost ridicată cu prilejul cercetărilor), iar din depozițiile

martorilor și investigațiile efectuate a rezultat în mod concret că acesta

folosea și purta în mașină șurubelnițe întrebuințate la atelierul de croitorie

pe care îl administra.

Audiat pe

parcursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei, susținând în mod constant că nu este autorul omorului. De

altfel, reaudiat în ședința publică din 5 septembrie 2008, a arătat că acuzarea

formulată împotriva sa, raportat la elementele de fapt, este datorată unei

coincidențe nefericite și anume, aceea de a trece în preajma locului unde a

fost identificată victima.

Prima

instanță a reținut că apărările sale fundamentate pe aspecte ce țin de

inexistența unor probe certe în dovedirea vinovăției nu pot fi reținute. Este

adevărat că în speța de față circumstanțele comiterii infracțiunii de omor nu

se raliază unui tipic obișnuit sau aparent obișnuit din punct de vedere

probatoriu și care de regulă este întâlnit în cazuistica omuciderilor.

S-a încercat

chiar acreditarea faptului că în ziua crimei victima ar fi fost urmărită de un

alt autoturism din aceeași gamă, dar cu geamuri fumurii (aceste susțineri însă

nu au putut fi dovedite cu prilejul judecării cauzei).

S-a apreciat

că în cauză sunt dovedite din punct de vedere probatoriu aspecte ce țin atât de

faptă cât și de făptuitor.

În cadrul

cercetării judecătorești desfășurate pe parcursul a patru cicluri procesuale,

instanțele au verificat probe pe care s-a întemeiat învinuirea pentru a

determina măsura în care acestea servesc atingerii scopului procesului penal -

acela al aflării adevărului.

În raport de

situația de fapt reținută, din punct de vedere probatoriu este dovedit faptul

întâlnirii victimei cu inculpatul pe segmentul de drum ce conturează clar locul

comiterii faptei, în intervalul de timp aferent derulării și săvârșirii faptei.

Chiar dacă în cauză s-a demonstrat că drumul pe care s-au întâlnit era „extrem

de circulat" (conform susținerilor martorului T.), relevantă nu este

această împrejurare din punct de vedere probatoriu și în măsură să genereze

dubii.

Instanța de

fond a considerat ca esențială și certă în dovedirea vinovăției inculpatului,

constatarea potrivit căreia, în intervalul de timp aferent producerii crimei,

nici o altă persoană în afară de cea a inculpatului nu a fost semnalată în

câmpul infracțional.

În mod

atipic, infracțiunea s-a consumat într-un interval scurt de câteva minute,

concluziile actelor medicale efectuate arătând fără nici un dubiu mecanismul

producerii leziunilor ce au generat moartea victimei. Ipoteza unei

autoaccidentări prin căderea victimei într-un corp metalic ascuțit (în momentul

ruperii roții căruței de la căruță) nu poate fi reținută, din punct de vedere

medical fiind exclusă.

Așadar, plaga

produsă cu o șurubelniță, ruptura tricoului, corespunde ca localizare plăgii

înțepate constatate pe corpul victimei din punct de vedere medico-legal.

împrejurarea existenței unor alte persoane în câmpul infracțional aferent

intervalului de timp cuprins între orele 20,00-20,15, care să se întâlnească cu

victima și să aibă asupra lor obiecte de natura celui reținut în speță

(șurubelniță), este exclusă.

Analizând pe

larg situația de fapt reținută, prima instanță a ajuns la concluzia că

inculpatul este autorul faptei deduse judecății.

Faptul că din

punct de vedere probatoriu nu s-au identificat urme de sânge ale victimei în

imediata apropiere (mașină, obiecte aflate în interiorul acesteia) nu exclude o

realitate faptică (agresiunea exercitată de inculpat asupra victimei).

Morfologia și

topografia leziunii pledează pentru producerea ei cu un corp înțepător care a

penetrat din față victima după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga

și care nu a fost apt să genereze hemoragii externe. La autopsie, cu excepția

plăgii înțepate cardio-pericardice nu s-au semnalat alte leziuni de violență

mecanice. Prin urmare, mecanismul producerii leziunii letale corespunde

întru-totul pozițiilor ce le aveau inculpatul și victima în momentul săvârșirii

omorului (inculpatul aflat pe scaunul mașinii din stânga se folosește de

șurubelniță și scoțând mâna pe geamul lăsat în jos lovește victima aflată în

picioare lângă portiera mașinii).

S-a reținut

ca fiind relevantă declarația martorului B.F. care, în anul 1998, a devenit

concubinul martorei S.C. și care a relatat că, discutând cu martoră despre

incidentul în legătură cu care este chemată la poliție, aceasta i-a spus că

inculpatul l-a omorât pe tânărul respectiv cu o șurubelniță, că este violent și

că îi este frică de el.

Reaudiați în

cursul cercetării judecătorești prin intermediul comisiei rogatorii efectuate,

ambii martori au declarat că își mențin depozițiile date în fața organului

judiciar român, la întrebările adresate aducând răspunsuri în măsură să

completeze aspecte avute în vedere pe parcursul judecății desfășurate.

În mod

constant, s-a insistat pe aspectul prezenței martorei S.C. la data crimei în

mașina inculpatului.

Fără a

detalia aspecte, instanța a reținut că prezența unei persoane de sex feminin a

fost semnalată în mașina inculpatului, dar după ce acesta a revenit la

domiciliul martorului D.V. pentru a-l lua pe tatăl său.

S-a reținut

că prezintă importanță din punct de vedere probatoriu afirmațiile martorilor M.M.

și M.G., care certifică o împrejurare vizând rugămintea adresată de rudele

inculpatului de a nu relata la poliție ceea ce au văzut.

sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.F.E., criticând-o pe motive

de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

apelului a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 385

18

C. proc.

pen. - privind limitele rejudecării, dispoziții care prevăd că instanța de

rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în

care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului.

Sub acest

aspect, a invocat că prin Decizia penală nr. 3255 din 14 iunie 2004 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție s-a reținut că din probele administrate în cauză nu

rezultă vinovăția sa, ca autor la faptei și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, cu îndrumări să se mai efectueze alte probe.

De asemenea,

prin Decizia penală nr. 5790 din 04 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-a reținut că nu sunt probe din care să rezulte că el este autorul

infracțiunii, că între probele administrate există multe contradicții și că

pentru aflarea adevărului se impune efectuarea de reaudieri și confruntări

între martori, cât și administrarea unor probe suplimentare.

Toate probele

dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost administrate, însă

acestea nu au adus nimic nou și nu au schimbat cu nimic situația de fapt

reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3255 din 14

iunie 2004, decizie prin care s-a stabilit că nu sunt probe de vinovăție,

astfel că singura soluție pe care instanța de fond o putea pronunța era aceea

de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

A susținut că

hotărârea instanței de fond este netemeinică, reprezintă la modul evident o

gravă eroare de fapt și este rezultatul unor supoziții, în cauză neexistând

nicio probă care să confirme vinovăția sa și nu există nicio persoană care să

fi văzut modul în care s-a săvârșit omorul.

Practic,

instanța de fond a preluat aceeași situație de fapt din Decizia nr. 525/ A din 17

septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, fără să observe că prin Decizia penală

nr. 3255 din 14 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această

decizie a fost casată, retinându-se că asamblarea acestor aspecte nu conduce la

o situație din care să rezulte vinovăția inculpatului, deci probele sunt

insuficiente.

Inculpatul a

susținut că din probele administrate în cauză, situația de fapt este

următoarea:

În seara de

14 noiembrie 1993, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la

locuința martorului D.V. pentru a-l lua pe tatăl său. A constatat că acesta nu

este, a bănuit că tatăl său este încă la locul unde cosea împreună cu D.V. și

s-a deplasat pe un drum de țară din satul Burcioaia spre Lunca Șiretului, loc

în care de obicei cei doi coseau. Deoarece cei doi și-au schimbat locul, nu i-a

găsit și, în aceste condiții, s-a întors. Pe drumul de întoarcere s-a

intersectat cu căruța în care se afla victima, dar fiecare și-a văzut de drumul

lui. După circa 45 minute de la momentul intersectării a fost găsită victima de

către tatăl său și martorul D.V. Deoarece organele de urmărire penală nu au

reușit să-l găsească pe adevăratul făptuitor, l-au bănuit pe el, pentru simplu

motiv că a fost văzut circulând cu autoturismul prin zona respectivă.

Cea mai

importantă probă a dosarului și care infirmă în totalitate susținerile acuzării

este declarația martorului C.D. Din declarațiile acestui martor rezultă că, în

timp ce conducea mașina, s-a intersectat cu căruța victimei care circula la

trap, fiecare pe partea lui dreaptă și atât căruța cât și mașina nu s-au oprit

pe loc. Martorul a arătat că nu a auzit nici un zgomot, altercație sau

discuție. Nu există nici o probă care să infirme declarațiile martorului C.D. sau

care să confirme situația de fapt reținută de instanța de fond.

Reținerea că

martorul C.D. nu ar fi putut observa cu exactitate că cele două vehicule s-au

intersectat nu corespunde realității, deoarece în declarația dată de martor la

parchet la data de 20 iulie 1997 acesta a precizat că se afla la o distanță de

circa 250 metri față de locul unde căruța și mașina s-au intersectat, astfel că

susținerea instanței că ar fi existat un interval de timp de 2-5 minute în care

ar fi existat un conflict între victimă și inculpat, conflict neperceput de

martor, nu corespunde realității, nu are suport probator, fiind doar o

supoziție.

Declarațiile

martorului C.D., în sensul că s-a aflat la 250 metri de locul în care

autoturismul și căruța s-au intersectat, se coroborează și cu procesul verbal

de cercetare din 23 iulie 1997, încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea. Cu această ocazie, martorul C.D. a fost pus de organul de urmărire

penală să parcurgă traseul din ziua de 14 iulie 1997, efectuându-se măsurători

în timp și spațiu ale mersului martorului și ale distanțelor dintre el și locul

faptei.

Nu există

nici o probă din care să rezulte că, în momentul intersectării, căruța era

oprită și victima încerca să remedieze o defecțiune.

Neîntemeiată

este și susținerea că el ar fi fost singura persoană care a mers pe drumul pe

care a circulat victima, care nu este reală, deoarece martorul T.V. a declarat

că drumul era foarte circulat, iar planșele foto au indicat prezența mai multor

urme de pneuri, altele decât cele de la mașina lui.

Din planșele

foto rezultă că locul unde s-a săvârșit fapta este o câmpie întinsă presărată

cu pâlcuri de arbori și vegetație care ar fi putut masca prezența altor

persoane în zonă. În cauză nu s-a observat că în zona respectivă se putea

ajunge și pe alte căi de acces, din puncte cardinale opuse satului Burcioaia.

Susținerea că

victima a fost lovită din mașină cu o șurubelniță este infirmată de probele

administrate în cauză. Astfel, din expertiza medico-legală rezultă că lovitura

a fost aplicată din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta

la stânga, de jos în sus și antero - posterior. Experimentul judiciar efectuat

în cursul judecății a arătat că ar fi putut exista o lovire a victimei de către

cineva care se afla în mașină, dacă victima se apropia de mașină, sau dacă cele

două vehicule se apropiau, dar în aceeași direcție de mers, la o distanță de 20-25

metri, dar, în această variantă, victima ar fi trebuit să fie găsită pe partea

dreaptă a direcției sale de deplasare și nu pe partea dreaptă a direcției pe

care se deplasa autoturismul.

Prin Decizia penală

nr. 42/ A din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de minori și de

familie a admis apelul declarat de inculpatul V.F.E. împotriva sentinței penale

nr. 238 din 03 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2111/91/2008

pe care a desființat-o și, în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu

referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen.

A constatat

că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 19 iulie 1997

- 13 octombrie 1997.

Potrivit art.

346 alin. (3) C. proc. pen. nu a acordat despăgubiri civile părții civile D.M.

(moștenitori D.M., D.G., D.M., D.N., D.C., D.A., D.D., D.I. și D.S.).

Pentru a

decide în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art.

1 C. proc. pen., procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod

complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a

săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o

persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Din

dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință că pentru a se dispune

trimiterea în judecată și, cu atât mai mult, condamnarea unei persoane, se

impune ca în cauză să existe probe certe și credibile, administrate cu

respectarea condițiilor impuse de C. proc. pen., din care să rezulte cu

certitudine că inculpatul a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care este

cercetat.

Din analiza

atentă și amănunțită a probelor administrate în cauză, instanța de apel a

reținut ca fiind dovedite doar următoarele:

În cursul

lunii iulie 1997, martorul V.G. - tatăl inculpatului V.F.E. - l-a ajutat pe

martorul D.V. la cositul fânului. Inculpatul îl ducea pe tatăl său dimineața la

locuința martorului D.V., cu autoturismul proprietate personală, și îl lua

seara.

În data de 14

iulie 1997, așa cum a procedat atât în zilele precedente, cât și în zilele

următoare, inculpatul l-a dus pe tatăl său la locuința martorului D.V. apoi,

după ce și-a rezolvat o serie de probleme, în jurul orelor 10,30 - 11,00, a

plecat, cu autoturismul proprietate personală, la Suceava pentru a aduce marfă

pentru societatea (atelier de croitorie) pe care o administra.

Faptul că în

ziua respectivă inculpatul a fost plecat la Suceava pentru a aduce mărfuri a

fost dovedit cu factura din 14 iulie 1997 și martorii C.A.N., S.C., T.T. și B.M.

Se întoarce

în jurul orelor 19, 30 - 19,45, se deplasează la locuința martorului D.V.,

constată că nu este căruța, bănuiește că cei doi sunt încă la coasă și se

deplasează pe drumul de țară dinspre satul Burcioaia spre Lunca Șiretului.

Ajunge în locul unde știa că cei doi coseau de obicei, dar nu-i găsește,

deoarece aceștia și-au schimbat locul. Faptul că locul de coasă a fost schimbat

este confirmat de martorii V.G. și D.V.

Pe drumul de

întoarcere, se intersectează cu căruța în care se afla victima D.P., fiecare

vehicul circulând pe partea sa dreaptă, fără să se oprească. Își continuă

drumul, se deplasează la atelier, unde descarcă marfa, trece pe acasă și

constată că tatăl său nu a ajuns și, în aceste condiții se deplasează la

locuința martorului D.V., pentru a-l lua.

În jurul orei

20,35, cadavrul victimei D.P. este găsit de către martorii D.V. și V.G.,

poliția fiind sesizată telefonic la data ora 20,45.

Potrivit

raportului de expertiză medico - legală, moartea numitului D.P. a fost violentă

și s-a datorat insuficienței cardiace acute, de tip hipodiastolic, consecutivă

unei plăgi înțepate, penetrante cardiac pericardică.

Morfologia și

topografia leziunilor pledează pentru producerea lor cu corp înțepător cu

lățimea maximă de 4-5 mm. și lungimea de cel puțin 10 cm., corpul înțepător a

penetrat din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la

stânga, de jos în sus și antero - posterior.

În cauză nu

există nicio probă din care să rezulte cu certitudine că inculpatul V.F.E. este

autorul infracțiunii.

Situația de

fapt reținută de instanța de fond, în sensul că în momentul în care inculpatul

s-a întâlnit cu victima, aceasta „căuta, încerca să remedieze o defecțiune

intervenită ca urmare a desprinderii roții de la căruță și care rămăsese în

mijlocul drumului (căruța). În acest context a ajuns inculpatul - care probabil

nemulțumit de această situație, a purtat o discuție neprincipială cu victima,

soldată pe acest fond cu o lovire prin cadrul geamului portierei în zona

pieptului cu o șurubelniță" este o supoziție, nefiind susținută de probele

administrate în cauză.

Trimiterea în

judecată a inculpatului V.F.E. s-a întemeiat, în principal, pe declarațiile

martorilor C.D., T.V. și P.P., martori care au susținut că, în data de 14 iulie

1997, la ora 19,30, a circulat în zonă inculpatul V.F.E. cu o D.B., de culoare

roșie.

O analiză

atentă și amănunțită a acestor probe, cât și a celorlalte probe administrate în

cauză dovedește că acestea nu susțin situația de fapt reținută prin

rechizitoriu și nici situația de fapt reținută de instanța de fond, ba,

dimpotrivă, sunt de natură să formeze instanței convingerea că nu inculpatul

este autorul infracțiunii.

Astfel,

martorul C.D., la data de 17 iulie 1997, a declarat că „în data de 14 iulie 1997,

în jurul orei 21,00, în timp ce se deplasa de la sonda 515 spre sonda 525, pe

drum a fost ajuns din urmă de o căruță, căruță în care se afla un tânăr brunet,

care ținea picioarele pe podină. Această căruță mergea cu calul la trap, după

circa 500 m s-a intersectat cu o mașină roșie, fiecare pe partea lui dreaptă,

că atât căruța, cât și mașina nu s-au oprit deloc. Când am ajuns în intersecția

cu drumul care duce la sonda 525 m-am întâlnit cu mașina care se intersectase

cu căruța. Mi s-a părut că spatele ar fi ca la o D.B. și a mers către

Burcioaia. După aceea am mers la baracă unde am încălzit mâncarea și am mâncat,

am ieșit afară, după circa 10 minute a venit o căruță și D.V. i-a spus că acea

persoană care a trecut cu căruța este mort".

Martorul a

precizat că în momentul în care căruța s-a intersectat cu mașina, niciuna nu a

oprit.

Același

martor, într-o declarație nedatată, a declarat că la data de 14 iulie 1997,

venea de unul singur dinspre punctul 15, ce se află în marginea satului

Burcioaia, pentru a merge la vagonul unde locuiește, vagon amplasat lângă sonda

cal sur. Aceasta l-a depășit, mergând mai departe pe drum, înspre vagonul în

care martorul locuiește.

Arată

martorul că a mers în continuare pe drum către vagon și că la un moment dat l-a

văzut pe tânărul cu căruța, trecând pe partea lui dreaptă pe lângă un

autoturism D., de culoare roșie, dar și acest autoturism circula regulamentar

pe partea lui dreaptă.

Precizează

martorul că nu a auzit nici un zgomot sau altercații, discuții și că a intrat

în vagonul unde locuia și și-a încălzit mâncarea.

La data de 22

iulie 1997, același martor a declarat că distanța dintre cele două vagoane

(distanța dintre sondele 515 și 525) este de aproximativ 300 - 400 metri. După

ce a parcurs aproximativ 150 metri de la vagonul 515, pe lângă el a trecut o

căruță trasă de un cal sur, în căruță fiind un căruțaș tânăr, calul mergând la

trap ușor. Și-a continuat drumul, căruța mergând în fața lui mai repede și când

a ajuns în apropierea unei intersecții cu un drum țară de lut, pe care se

înscrisese căruța, din acel loc a văzut că din fața căruței a apărut o D. de

culoare roșie. Căruța tocmai trecuse de o denivelare mare a drumului, ca o

văioagă. În acel moment se afla cam la 50 m de coliba sa și din acel loc a

văzut și căruța și mașina, care s-au întâlnit, acel loc fiind la aproximativ

250 m de locul unde se afla el.

Arată

martorul că el a mers pe drumul de piatră, deci lateral cu celălalt drum de

țară care se bifurcase în dreapta sa și că până să ajungă la colibă, pe drumul

de țară a trecut D. roșie care se intersectase cu căruța trasă de calul sur.

Mașina s-a

îndreptat spre satul Burcioaia, iar el a intrat în colibă și a pus fasolea la

încălzit, după care a mâncat. Apoi a ieșit afară și în timp ce verifica

manometrele și presiunea a apărut căruța în care se aflau martorii D.V. și V.G.

Relevante în

ceea ce-l privește pe martorul C.D. sunt aspectele consemnate în procesul -

verbal din date de 23 iulie 1997, întocmit cu ocazia refacerii traseului parcurs

de martor. Din acest proces-verbal rezultă că de la sonda 215 până la locul

unde martorul a fost depășit de către căruța în care se afla victima, martorul

a făcut aproximativ 350 pași, în timp de 2 minute și 50 de secunde. Locul indicat

de martor se afla \a o distanță de aproximativ 150 m, după ce a trecut de

podețul făcut din mai multe tuburi de calibru mare.

Din acest

loc, martorul și-a continuat drumul, parcurgând, tot pe drumul acoperit cu

pietriș, o distanță de 380 pași, în 3 minute, după care s-a oprit și a declarat

că din acel loc a văzut când căruța care îl depășise s-a intersectat cu un

autoturism D. de culoare roșie, care se întorcea dinspre plantația de plopi

canadieni. Acest loc (locul în care cele două vehicule s-au intersectat) se

află la aproximativ 70 de metri de o bifurcație, respectiv unde din drumul de

piatră, în partea dreaptă se desprinde un drum de țară (lut galben), drumul din

partea dreaptă ducând către plantația de plopi, fiind drumul pe care se aflau

cele două vehicule care s-au intersectat.

Din locul de

unde martorul a văzut intersectarea celor două vehicule, acesta a mai parcurs

75 de pași, în intervalul de timp de 50 secunde, până a ajuns la intersecție.

în acest moment autoturismul de culoare roșie a trecut aproape de el,

înscriindu-se de pe drumul lutos pe drumul de piatră ce duce în cartierul

Burcioaia. Evident că pe durata celor 50 secunde în care martorul a parcurs cei

78 pași nu avea cum să aibă loc o altercație între inculpat și victimă,

altercație care să nu fi fost sesizată de martor.

De la această

intersecție, martorul s-a îndreptat direct către baraca sondei 525, în linie

dreaptă, parcurgând distanța de 140 m în timpul de 2 minute. Ajuns la baracă,

martorul a declarat că a intrat înăuntru, unde a stat aproximativ 10 minute,

pentru a servi o masă frugală, după care a ieșit din încăpere și a mers la

manometrele aflate la 3-4 m, pentru a citi indicatorii. În timp ce citea

manometrele a fost strigat de martorul D.V.

În faza de