ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 932/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din

23 februarie 2004, Tribunalul Brăila l-a condamnat pe inculpatul P.T., în baza art.

31 alin. (2) cu referire la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A constatat acoperit

prejudiciul în sumă de 4.530.187 lei.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că inculpatul P.T. a îndeplinit funcția de ajutor șef post la Postul de poliție

din comuna Frecăței, fiind în subordinea agentului șef adjunct L.E. și locuia

în comuna Frecăței, în gazdă la familia D.M.T.

În seara de 1 septembrie

2003 sus numitul inculpat i-a solicitat gazdei sale, D.M.T. să-l însoțească în

patrulare pe raza comunei, folosind în acest scop o căruță trasă de un cal,

aflată în folosința martorului.

Cei doi au ajuns la Ferma

Frecăței aparținând SC T.B., în jurul orelor 23,00, de unde, împreună cu câțiva

agenți de poliție, au plecat cu motivarea verificării unor informații.

După aproximativ o oră

inculpatul cu căruțașul D.M.T. s-au întors la fermă, fără agenții de pază, unde

erau de serviciu paznicii C.C., P.V. și S.C., iar pe pistă se aflau recoltate

circa 30 tone floarea soarelui.

Luând legătura cu martorul C.C.,

inculpatul i-a solicitat să încarce căruța cu floarea soarelui, convingându-l

cu promisiunea că a doua zi va discuta cu reprezentanții fermei pentru a plăti

produsul agricol.

De urmare, căruța a fost

încărcată, paznicii punând deasupra încă 10 saci plini cu floarea soarelui.

Martorul D.M.T. i-a spus

polițistului inculpat că nu vrea să aibă necazuri întrucât abia s-a liberat

condiționat din executarea unei pedepse, însă acesta l-a asigurat că nu

răspunde el.

În momentul în care vroia să

plece cu căruța inculpatul a auzit zgomotul produs de alt vehicul hipo, astfel

că a ascuns propriul atelaj, așa cum era încărcat, după câteva combine,

rămânând la acesta D.M.T.

Inculpatul a ieșit în

întâmpinarea atelajului sosit și a constatat că în acesta se afla șeful de post

L.E. și martorul C.D.

Informându-se dacă sunt

probleme, șeful de post a observat, în deplasarea prin fermă, căruța încărcată

cu floarea soarelui la care se afla D.M.T. și întrebându-l pe acesta despre

situație, i s-a răspuns că produsul aparține inculpatului P.T.

Prezent la discuție,

inculpatul a recunoscut că floarea soarelui îi aparține și răspunde pentru ea.

După plecarea șefului de

post, a părăsit ferma și inculpatul cu atelajul condus de D.M.T., ajungând la

domiciliul acestuia din urmă, de unde, a doua zi, cei doi au dus floarea

soarelui la Baza de recepție din comuna Ostrov, județul Tulcea, predând-o în

cantitate de 560 kg.

Floarea soarelui a fost

predată pe numele martorului D.M.T., care apoi i-a remis contravaloarea

încasată de la bază, inculpatului.

Tot la data de 2 septembrie

2003 șeful de post L.E. a raportat evenimentul la I.P.J. Brăila, fiind demarate

cercetările.

Situația de fapt astfel

reținută a rezultat în cursul urmăririi penale din declarațiile concordante ale

paznicilor fermei, ale martorului D.M.T., documentele de predare a produsului

agricol la bază, coroborate cu declarațiile, inclusiv cea scrisă personal, ale

inculpatului, care, la data de 9 septembrie 2003 a și achitat părții civile

suma de 4.530.187 lei, contravaloarea produsului.

În cursul cercetării

judecătorești toți martorii precum și inculpatul au revenit asupra acestor

declarații, susținând versiunea potrivit căreia floarea soarelui i-a fost dată

de numitul D.M., în contul unei datorii față de tatăl său și cu aceasta a venit

la Ferma Frecăței, în control, fiind descoperită căruța de către șeful de post.

Instanța a înlăturat

declarațiile martorilor, date în cursul judecății, apreciind că cele din cursul

urmăririi penale se coroborează cu alte mijloace de probă și exprimă adevărul.

De altfel, față de paznicii

Fermei Frecăței și martorul D.M.T. procurorul s-a sesizat din oficiu pentru

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă cu ocazia audierii lor în

instanță, fiind ulterior trimiși în judecată pentru această infracțiune.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, susținându-și nevinovăția prin prezentarea

împrejurărilor deținerii produsului agricol așa cum a arătat și în fața

instanței de fond și solicitând în principal, achitarea iar, în subsidiar,

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 249

din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului, ca

nefondat, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen.,

respectiv eroarea gravă de fapt săvârșită de instanțe prin condamnarea sa

pentru o faptă pe care nu a comis-o și, respectiv, greșita individualizare a

pedepsei sub aspectul modalității de executare, fiind aplicabile prevederile art.

81 C. pen.

Verificând hotărârea

criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul

inculpatului P.T. este fondat pentru cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 și 14 C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat, instanța

de fond a reținut situația de fapt și, de urmare, existența infracțiunii și

vinovăția inculpatului pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul

urmăririi penale, apreciind că acestea se coroborează și cu alte probe, cum ar

fi susținerile șefului de post L.E., în contextul lipsei unor motive credibile

care să explice revenirile inculpatului și ale paznicilor în instanță, astfel

că a înlăturat declarațiile acestora, date în fața instanței.

Aprecierea probelor în cauză

a fost făcută legal și judicios, în raport de prevederile art. 63 C. proc. pen.,

de către instanțe.

În timpul cercetării

disciplinare, realizate de Inspectoratul de Poliție al județului Brăila,

prealabilă cercetării penale, inculpatul P.T. nu a evocat nici un moment o altă

sursă a provenienței produsului agricol decât cea de la Ferma Frecăței, așa cum

rezultă din raportul comisiei de cercetare din 4 septembrie 2003.

Asemenea, prin declarațiile

date în cursul urmăririi penale la data de 9 septembrie 2003, între care una

scrisă personal, inculpatul a confirmat determinarea paznicilor menționatei

ferme să-i încarce căruța cu floarea soarelui, motivând că ar fi urmat ca a

doua zi să ia legătura cu conducerea pentru a achita produsul, susținere

concordantă cu cele ce rezultă din declarațiile paznicilor și ale căruțașului D.M.T.,

date tot în cursul urmăririi penale.

Nu există nici un motiv

legal de înlăturare a acestor declarații, cu atât mai mult dacă se are în

vedere calitatea inculpatului, aceea de lucrător de poliție, absolvent al

Școlii de Agenți de Poliție – Câmpina în anul 1999, an în care a devenit și

student la Academia de Poliție și, deci, cunoscător și implicat în activități

de cercetare penală.

Faptul că martorul D.M. a

confirmat că i-a dat inculpatului o căruță cu floarea soarelui nu schimbă

datele cauzei întrucât aceasta, dacă a avut loc, s-a realizat în jurul orelor

20,00, ori inculpatul a venit în fermă, în jurul orelor 23,00, interval orar în

care putea transporta produsul luat de la martor la domiciliul gazdei

inculpatului, D.M.T., fiind vorba de aceeași comună.

Temeinicia concluziei

instanței cu privire la existența faptei rezultă însă și din alte mijloace de

probă.

Astfel, așa cum se

consemnează prin procesul-verbal din 8 septembrie 2003, organul de poliție, cu

participarea martorilor D.M.T., C.C. și S.C., toți implicați în sustragere, a

realizat un experiment judiciar, martorii încărcând aceeași căruță cu floarea

soarelui, stabilindu-se că mijlocul hipo putea prelua fizic cantitatea

constatat ca predată la baza de recepție.

Acest experiment a fost

realizat în prezența martorilor B.A. și S.T., din ale căror declarații rezultă

că nu s-a făcut vreo obiecțiune de către participanți.

Față de cele ce preced, se

constată că este neîntemeiată critica din recursul inculpatului referitoare la

eroarea gravă, în care s-au aflat instanțele atunci când au reținut existența

faptei imputate și vinovăția sa.

Recursul inculpatului P.T.

este, însă, fondat pentru greșita individualizare a pedepsei sub aspectul

modalității de executare.

Se apreciază că, în raport

de valoarea redusă a prejudiciului cauzat, respectiv în sumă de 2.798.000 lei,

de atitudinea inculpatului imediat după săvârșirea faptei, constând în

recuperarea acestuia, achitând chiar o sumă mai mare, la nivelul celei pretinse

de partea civilă, comportarea sinceră în prima fază a procesului penal, vârsta

acestuia, 24 ani, lipsa antecedentelor penale, funcțiile pedepsei, de

constrângere și reeducare precum și scopul acestora, de prevenire a săvârșirii

de noi infracțiuni, pot fi realizate chiar și fără executarea sancțiunii.

În consecință, casând

hotărârile pronunțate în cauză, Curtea va înlătura aplicațiunea dispozițiilor art.

71 și art. 64 C. pen. și în baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe termenul de încercare

de 4 ani, aplicat conform art. 82 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.T., împotriva deciziei penale nr. 249/ A din 29 aprilie 2004 a

Curții de Apel Galați.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 85 din 23 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, numai cu

privire la individualizarea pedepsei aplicate.

Înlătură dispozițiile art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 81 C. pen.,

suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în cauză,

pe un termen de încercare de 4 ani.

Face aplicarea art. 359 C.

proc. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 februarie 2005.