ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6568/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 103 din 12 mai 2004, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului B.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani a cărei executare are loc în condițiile art. 66 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 februarie 2004 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a ciomagului folosit la infracțiune. S-a luat act că Spitalul Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-au admis acțiunile părților civile G.P., C.A.S. Olt, Spitalul Județean Slatina și obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000.000 lei despăgubiri civile, din care 10.000.000 lei daune materiale iar restul, daune morale către partea civilă G.P. A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.102.472 lei despăgubiri către părțile civile C.A.S. Olt, Spitalul Județean Slatina, reprezentând cheltuieli pentru tratamentul medical avansate părții vătămate, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 286.850 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu către Baroul Olt.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul B.A. și partea vătămată G.P. locuiesc în comuna Fărcășele. Partea vătămată împreună cu martorul P.D. desfășoară activitatea de pază și supraveghere la pășunat a animalelor pe islazul comunal, fiind plătiți în funcție de numărul de zile prestate. În dimineața zilei de 1 septembrie 2003, în jurul orei 7,00, partea vătămată și martorul au strâns vitele cetățenilor din comună și s-au deplasat cu ele pentru a le pășuna pe islazul comunal și pe terenul aflat pe marginea canalului de aducțiune situat pe raza comunei Fărcășele. În dimineața aceleiași zile, inculpatul însoțit de martorii D.P., C.V. și de fiul său, B.M.T., s-au deplasat în târgul de săptămână ce se organizează în Caracal pentru a vinde o vacă.

Întrucât nu a reușit să vândă animalul inculpatul s-a reîntors, ajungând, în jurul orelor 10,30, în comuna Fărcășele, după care însoțit de fiul său s-a deplasat cu căruța pe marginea canalului de aducțiune, în căruță aflându-se și celelalte persoane cu care a fost la târg. Aici, inculpatul a observat că în apropierea stânei martorului D.P. se afla partea vătămată G.P. și martorul P.D. care pășunau vacile lângă acest canal. În momentul în care inculpatul a ajuns în dreptul părții vătămate și a martorului le-a reproșat acestora că fără aprobarea sa au introdus cireada de vaci pe terenul său cultivat cu lucernă și că i-a fost distrusă o parte din cultura agricolă, adresând totodată injurii martorului P.D.

În apărarea martorului a intervenit partea vătămată, care a explicat că distrugerea culturii nu se datorează animalelor, ci absenței plantelor de lucernă, cauza fiind doar seceta din cursul anului 2003, susținere confirmată cu procesul-verbal din 3 septembrie 2003 al comisiei agricole din cadrul Primăriei Fărcășele, județul Olt. În aceste condiții inculpatul a cerut fiului său B.T. să-i aducă din căruță ciomagul, cu care a lovit-o pe partea vătămată peste corp, doborând-o la pământ, după care l-a lovit cu pumnii și picioarele, lăsându-l în stare de inconștiență la sol. Apoi inculpatul a alergat după martorul P.D. pentru a-l lovi, însă acesta a fugit. Datorită leziunilor traumatice din agresiune s-a luat măsura transportării părții vătămate la Spitalul Caracal, ulterior la Spitalul Județean Slatina, unde viața i-a fost salvată, datorită tratamentului medical.

Din certificatul medico-legal și confirmat de comisia de control și avizare a I.M.L. Craiova, rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 1 – 3 septembrie 2003 la Spitalul Caracal, cu diagnosticul traumatism hemitorace stâng, fracturi costale multiple, hemopneumotorax stâng, iar în perioada 3 – 12 septembrie 2003, la Spitalul județean Slatina, cu diagnosticul traumatism hemitorace stâng și fracturarea coastelor VII, VIII, IX, X, hemopneumotorax stâng. S-a mai concluzionat faptul că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul B.A.

Critica parchetului a vizat greșita încadrare juridică a faptei, în sensul că fapta comisă de inculpat a fost săvârșită în public, întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., fiind determinată de prezența a trei persoane la locul faptei, respectiv a martorilor P.D., D.P. și C.Șt. S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Inculpatul, în apelul său a solicitat admiterea lui, desființarea sentinței atacată și în principal, reținerea dispozițiilor art. 44 C. pen., deoarece a comis fapta în legitimă apărare.

În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. Prin decizia penală nr. 374 din 30 august 2004, Curtea de Apel Craiova a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt. A fost admis apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiași sentințe penale. A fost desființată sentința atacată. S-a dispus aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. și a fost condamnat inculpatul B.A., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., la 2 ani închisoare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.A.

În recursul său, parchetul a criticat hotărârile, în sensul că faptei săvârșită de inculpatul B.A. i-a fost dată o greșită încadrare juridică în tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în loc de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

În recursul său inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru infracțiunea reținută în sarcina lui, cu referire la art. 44 C. pen., deoarece a comis fapta în legitimă apărare. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. și aplicarea unei pedepse în limitele legale prevăzute de acest text de lege. Examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin prisma motivelor de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., se constată că este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din analiza actelor și lucrările dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, conform materialului probator administrat în cauză și au dat o corectă încadrare a faptei în textul de lege incriminator, iar instanța de fond a aplicat o pedeapsă corect individualizată. În ce privește critica formulată de parchet, în sensul greșitei încadrări juridice dată faptei în tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 în loc de tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., se constată că nu este întemeiat.

Potrivit art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă printre altele, într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Raportând cauzei acest text de lege se reține că locul în care a fost comisă fapta nu poate fi apreciată ca fiind accesibil publicului, în condițiile în care martorii P.D., D.P. și C.Șt. se aflau la o distanță mare de locul conflictului, astfel că fapta nu întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., astfel cum s-a susținut în motivul de recurs invocat de parchet, ci pe cele ale tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cum în mod corect au reținut instanțele.

În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet referitor la greșita reținere în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., se constată că este fondat și urmează să fie admis. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând cauzei acest text de lege se reține că instanța de apel a acordat eficiență deosebită datelor ce caracterizează persoana inculpatului și au minimalizat celelalte criterii de individualizare ale pedepsei, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei și anume, inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu un ciomag în zone vitale ale corpului doborând-o la pământ, după care a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, lăsând-o în stare de inconștiență, leziunile produse punându-i viața în primejdie. Așa fiind, se constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și anume 5 ani închisoare, este în măsură să asigure realizarea scopului său preventiv și educativ astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., în cauză neexistând motive pentru reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, conform art. 74 și art. 76 C. pen.

În ce privește motivele de recurs invocate de inculpat se constată că nu sunt fondate și urmează să fie respinse ca atare. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul nu a comis fapta în stare de legitimă apărare, deoarece nu a acționat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust care să fi pus în pericol grav persoana sa sau a altuia, întrucât nu a fost atacat în nici un fel de partea vătămată. Așadar, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 44 C. pen., pentru a se putea reține că inculpatul a comis fapta în legitimă apărare, urmând ca cererea formulată de acesta în sensul de a se face aplicarea textului de lege menționat, să fie respinsă ca nefondată.

De asemenea, se constată că nu există motive nici pentru schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., având în vedere obiectul folosit de inculpat la lovirea victimei, zonele anatomice vitale vizate, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate pentru vindecare, urmările produse și care au pus în primejdie viața părții vătămate, fapta comisă de inculpat întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, cum în mod corect au reținut instanțele. În consecință, se constată că recursul declarat de inculpatul B.A. este nefondat și urmează să fie respins. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie admis. Se va casa decizia atacată și se menține sentința penală nr. 103 din 12 mai 2004 a Tribunalului Olt. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul B.A. să fie respins ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2004 la 8 decembrie 2004. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 374 din 30 august 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.A. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 103 din 12 mai 2004 a Tribunalului Olt. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 374 din 30 august 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2004 la 8 decembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2004.