ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6568/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6568/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 103
din 12 mai 2004, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului B.A. la
pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de
omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
S-a aplicat inculpatului
pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani a cărei executare are loc în
condițiile art. 66 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71
și art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 februarie 2004 la zi.
În baza art. 350 alin. (1)
C. proc. pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a
inculpatului, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea
specială a ciomagului folosit la infracțiune.
S-a luat act că Spitalul
Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-au admis acțiunile
părților civile G.P., C.A.S. Olt, Spitalul Județean Slatina și obligarea
inculpatului la plata sumei de 20.000.000 lei despăgubiri civile, din care
10.000.000 lei daune materiale iar restul, daune morale către partea civilă
G.P.
A mai fost obligat
inculpatul la plata sumei de 6.102.472 lei despăgubiri către părțile civile
C.A.S. Olt, Spitalul Județean Slatina, reprezentând cheltuieli pentru
tratamentul medical avansate părții vătămate, cu obligarea inculpatului la
plata sumei de 286.850 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și
3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu
avocat oficiu către Baroul Olt.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul B.A. și partea
vătămată G.P. locuiesc în comuna Fărcășele.
Partea vătămată împreună cu
martorul P.D. desfășoară activitatea de pază și supraveghere la pășunat a
animalelor pe islazul comunal, fiind plătiți în funcție de numărul de zile
prestate.
În dimineața zilei de 1
septembrie 2003, în jurul orei 7,00, partea vătămată și martorul au strâns
vitele cetățenilor din comună și s-au deplasat cu ele pentru a le pășuna pe
islazul comunal și pe terenul aflat pe marginea canalului de aducțiune situat
pe raza comunei Fărcășele.
În dimineața aceleiași zile,
inculpatul însoțit de martorii D.P., C.V. și de fiul său, B.M.T., s-au deplasat
în târgul de săptămână ce se organizează în Caracal pentru a vinde o vacă.
Întrucât nu a reușit să
vândă animalul inculpatul s-a reîntors, ajungând, în jurul orelor 10,30, în
comuna Fărcășele, după care însoțit de fiul său s-a deplasat cu căruța pe
marginea canalului de aducțiune, în căruță aflându-se și celelalte persoane cu
care a fost la târg.
Aici, inculpatul a observat
că în apropierea stânei martorului D.P. se afla partea vătămată G.P. și
martorul P.D. care pășunau vacile lângă acest canal.
În momentul în care
inculpatul a ajuns în dreptul părții vătămate și a martorului le-a reproșat
acestora că fără aprobarea sa au introdus cireada de vaci pe terenul său
cultivat cu lucernă și că i-a fost distrusă o parte din cultura agricolă,
adresând totodată injurii martorului P.D.
În apărarea martorului a
intervenit partea vătămată, care a explicat că distrugerea culturii nu se
datorează animalelor, ci absenței plantelor de lucernă, cauza fiind doar seceta
din cursul anului 2003, susținere confirmată cu procesul-verbal din 3
septembrie 2003 al comisiei agricole din cadrul Primăriei Fărcășele, județul
Olt.
În aceste condiții
inculpatul a cerut fiului său B.T. să-i aducă din căruță ciomagul, cu care a
lovit-o pe partea vătămată peste corp, doborând-o la pământ, după care l-a
lovit cu pumnii și picioarele, lăsându-l în stare de inconștiență la sol. Apoi
inculpatul a alergat după martorul P.D. pentru a-l lovi, însă acesta a fugit.
Datorită leziunilor
traumatice din agresiune s-a luat măsura transportării părții vătămate la
Spitalul Caracal, ulterior la Spitalul Județean Slatina, unde viața i-a fost
salvată, datorită tratamentului medical.
Din certificatul
medico-legal și confirmat de comisia de control și avizare a I.M.L. Craiova,
rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 1 – 3 septembrie 2003
la Spitalul Caracal, cu diagnosticul traumatism hemitorace stâng, fracturi
costale multiple, hemopneumotorax stâng, iar în perioada 3 – 12 septembrie
2003, la Spitalul județean Slatina, cu diagnosticul traumatism hemitorace stâng
și fracturarea coastelor VII, VIII, IX, X, hemopneumotorax stâng. S-a mai
concluzionat faptul că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul B.A.
Critica parchetului a vizat
greșita încadrare juridică a faptei, în sensul că fapta comisă de inculpat a
fost săvârșită în public, întrunind elementele constitutive ale tentativei la
infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și
art. 175 lit. i) C. pen., fiind determinată de prezența a trei persoane la
locul faptei, respectiv a martorilor P.D., D.P. și C.Șt.
S-a solicitat admiterea
apelului și schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la
infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în
tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la
art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul, în apelul său a
solicitat admiterea lui, desființarea sentinței atacată și în principal, reținerea
dispozițiilor art. 44 C. pen., deoarece a comis fapta în legitimă apărare. În
subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea
de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.
Prin decizia penală nr. 374
din 30 august 2004, Curtea de Apel Craiova a fost respins, ca nefondat, apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
A fost admis apelul declarat
de inculpatul B.A. împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost desființată sentința
atacată.
S-a dispus aplicarea art. 74
și art. 76 lit. b) C. pen. și a fost condamnat inculpatul B.A., pentru
tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174
C. pen., la 2 ani închisoare.
Au fost menținute restul
dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul
B.A.
În recursul său, parchetul a
criticat hotărârile, în sensul că faptei săvârșită de inculpatul B.A. i-a fost
dată o greșită încadrare juridică în tentativă la infracțiunea de omor,
prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în loc de tentativă la
infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și
art. 175 lit. i) C. pen. și reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante,
prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. S-a solicitat admiterea recursului,
casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la
infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și
art. 175 lit. i) C. pen. și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 și art.
76 C. pen.
În recursul său inculpatul a
solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea
lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e)
C. proc. pen., pentru infracțiunea reținută în sarcina lui, cu referire la art.
44 C. pen., deoarece a comis fapta în legitimă apărare.
În subsidiar a solicitat
schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea de vătămare
corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. și aplicarea unei pedepse în
limitele legale prevăzute de acest text de lege.
Examinând recursul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin prisma motivelor de casare,
prevăzute de art. 385
9
pct. 17 și 14 C. proc. pen., se constată că
este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din analiza actelor și
lucrările dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de
fapt și vinovăția inculpatului, conform materialului probator administrat în
cauză și au dat o corectă încadrare a faptei în textul de lege incriminator,
iar instanța de fond a aplicat o pedeapsă corect individualizată.
În ce privește critica
formulată de parchet, în sensul greșitei încadrări juridice dată faptei în
tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 în loc de
tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art.
175 lit. i) C. pen., se constată că nu este întemeiat.
Potrivit art. 152 C. pen.,
fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă printre
altele, într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna
accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, în orice loc
accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane.
Raportând cauzei acest text
de lege se reține că locul în care a fost comisă fapta nu poate fi apreciată ca
fiind accesibil publicului, în condițiile în care martorii P.D., D.P. și C.Șt.
se aflau la o distanță mare de locul conflictului, astfel că fapta nu
întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor
calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.
pen., astfel cum s-a susținut în motivul de recurs invocat de parchet, ci pe
cele ale tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la
art. 174 C. pen., cum în mod corect au reținut instanțele.
În ce privește cel de-al
doilea motiv de recurs invocat de parchet referitor la greșita reținere în
favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., se constată
că este fondat și urmează să fie admis.
Potrivit art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții
generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text
de lege se reține că instanța de apel a acordat eficiență deosebită datelor ce
caracterizează persoana inculpatului și au minimalizat celelalte criterii de
individualizare ale pedepsei, respectiv gradul ridicat de pericol social al
faptei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei și anume, inculpatul i-a
aplicat părții vătămate lovituri cu un ciomag în zone vitale ale corpului
doborând-o la pământ, după care a continuat să o lovească cu pumnii și
picioarele, lăsând-o în stare de inconștiență, leziunile produse punându-i
viața în primejdie.
Așa fiind, se constată că
pedeapsa aplicată de instanța de fond și anume 5 ani închisoare, este în măsură
să asigure realizarea scopului său preventiv și educativ astfel cum este
prevăzut de art. 52 C. pen., în cauză neexistând motive pentru reținerea în
favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, conform art. 74 și art. 76
C. pen.
În ce privește motivele de
recurs invocate de inculpat se constată că nu sunt fondate și urmează să fie
respinse ca atare.
Din verificarea actelor și
lucrărilor dosarului se constată că inculpatul nu a comis fapta în stare de
legitimă apărare, deoarece nu a acționat pentru a înlătura un atac material,
direct, imediat și injust care să fi pus în pericol grav persoana sa sau a
altuia, întrucât nu a fost atacat în nici un fel de partea vătămată.
Așadar, în cauză nu sunt
întrunite cerințele prevăzute de art. 44 C. pen., pentru a se putea reține că
inculpatul a comis fapta în legitimă apărare, urmând ca cererea formulată de
acesta în sensul de a se face aplicarea textului de lege menționat, să fie
respinsă ca nefondată.
De asemenea, se constată că
nu există motive nici pentru schimbarea încadrării juridice a faptei în
infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., având
în vedere obiectul folosit de inculpat la lovirea victimei, zonele anatomice
vitale vizate, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate
pentru vindecare, urmările produse și care au pus în primejdie viața părții
vătămate, fapta comisă de inculpat întrunind elementele constitutive ale
tentativei la infracțiunea de omor, cum în mod corect au reținut instanțele.
În consecință, se constată
că recursul declarat de inculpatul B.A. este nefondat și urmează să fie
respins.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie admis.
Se va casa decizia atacată
și se menține sentința penală nr. 103 din 12 mai 2004 a Tribunalului Olt.
În baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul B.A.
să fie respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa
aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2004 la 8
decembrie 2004.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei
de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva
deciziei penale nr. 374 din 30 august 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe
inculpatul B.A.
Casează decizia atacată și
menține sentința penală nr. 103 din 12 mai 2004 a Tribunalului Olt.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 374 din 30
august 2004 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2004
la 8 decembrie 2004.
Obligă pe recurentul
inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 decembrie 2004.