ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3068/2009

Asupra cauzei penale de față. Prin Sentința penală nr. 211 din 16 martie 2009 a Tribunalului Iași, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul H.S. din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Inculpatul H.S. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C. pen. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2008 la zi. S-a luat act că numiții V.I., V.A., V.D., V.G., V.S. și R.R. nu s-au constituit părți civile în cauză. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele: În fapt, în ziua de 12 noiembrie 2008, orele 16:30, terminând programul de lucru la constituirea unui podeț în satul Hărmăneasa, comuna Heleșteni, județul Iași, sat în care își are domiciliul, inculpatul a mers împreună cu alți trei colegi de muncă la un bar numit de localnici „H.” și au băut câte 100 ml.

de rom. De acolo H.S. și C.C. și-au continuat drumul și s-au oprit amândoi la un alt bar - magazin al PF P.B., unde au băut câte un pahar cu vin, în jurul orelor 19:00 au ajuns la un al treilea bar - magazin, al PF G.M., ultimul local aflat în drumul lor spre casă. Aici s-au întâlnit cu V.E., de numai 38 de ani și T.C., de 31 ani, care erau sub influența băuturilor alcoolice și beau rom, așezați la una din cele trei mese, în local nemaifiind alți clienți. Vânzătoarea G.O. l-a servit pe inculpat cu o bere, iar pe C.C. cu un sfert de vin, aceștia așezându-se pe scaune la o altă masă. Deoarece martorul C.C. vorbea cu accent ardelenesc, fiind născut și trăind în acea zonă o lungă perioadă de timp, V.E.

a început să-și bată joc de limbajul acestuia în termeni vulgari. Inculpatul H.S. i-a cerut să înceteze cu insultele, spunând că el a venit să bea o bere, nu să-i asculte injuriile, iar atunci V.E. a început să-l înjure și pe acesta. Terminând de băut romul, V.E. și T.C. s-au ridicat în picioare, îndreptându-se spre ușa deschisă a barului, pentru a ieși în curte. Din prag, V.E. a continuat să-l înjure pe inculpat, iar acesta enervându-se, s-a ridicat de la scaunul său și a mers spre inculpat, îmbrâncindu-l afară din bar, după care s-a întors la masa sa pentru a-și termina berea. V.E. a mers la căruța sa, trasă în fața barului, pe partea cealaltă a drumului comunal și a luat din coșul căruței un par de 1,5 metri lungime, cu vârf ascuțit (în căruță avea patru astfel de pari, folosiți pentru înălțatul coșului căruței la transportarea cocenilor) și a început să strige la inculpat să iasă afară, pentru a-i arăta el, înjurându-l în continuare.

Enervat de înjurăturile primite și de amenințările cu bătaia primite de la V.E., inculpatul H.S. a ieșit în drum, mergând spre acesta fără a avea asupra sa vreun corp contondent sau altă armă, deși prietenul său, C.C., a strigat la el să nu iasă afară, pentru a nu se lăsa provocat de inculpat. Ajungând în dreptul căruței, inculpatul a fost lovit cu parul de către V.E. peste brațul stâng, după care i-a smuls acestuia parul din mână și l-a lovit cu pumnul drept în orbita stângă, apoi i-a aplicat câteva lovituri cu parul peste cap și corp. În acest timp a fost auzit strigând „îmi dai în cap, băi!” către martorii prezenți. Inculpatul a încetat să-l mai lovească și a aruncat parul în coșul căruței victimei și a plecat spre locuința sa, situată la cca.

400 metri de locuința victimei. V.E. s-a urcat în căruță și a mers la locuința sa, situată la 100 metri de locul agresiunii, a intrat prin spatele casei, trăgând căruța în curte, a deshămat calul și l-a dus în șură, apoi a mers în bucătăria de vară, din spatele casei, unde s-a culcat pe patul din încăpere. V.I., tatăl victimei, a ieșit din casă în jurul orelor 20:00 și a văzut căruța fiului său trasă în curte, iar calul deshămat și dus în șură, dar nevăzându-l pe fiul său, a considerat că acesta a plecat prin sat. La orele 05:20, V.I., tatăl inculpatului, a mers să dea mâncare la animale și a auzit un horcăit care venea din anexa gospodăriei, unde se culcase fiul său. A deschis ușa și l-a găsit pe V.E.

în agonie, întins pe partea dreaptă, cu fața la perete, murdar de sânge pe mâini și pe față, cu ochiul stâng umflat și vânăt, cizmele de cauciuc, cu stropi de sânge pe ele, fiind așezate lângă pat. V.I. a strigat la fiica sa, R.R., aceasta apelând dispeceratul 112. La sosirea ambulanței, personalul sanitar a constatat că V.E. decedase între timp, nemaifiind necesare manevrele de resuscitare. Cu ocazia deplasării procurorului și a polițiștilor din cadrul Serviciului de Investigații Criminale a I.P.J. Iași la data de 13 noiembrie 2008 a fost efectuată cercetarea locului faptei și conducerea în teren cu inculpatul H.S., care a indicat locurile unde a băut cu prietenul său și locul comiterii agresiunii.

S-a dispus transportarea cadavrului la I.M.L. Iași și efectuarea necropsiei acestuia, au fost audiați martorii T.C., C.C., V.I., P.B., C.I., P.M., B.G., G.O.M. Inculpatul H.S. a recunoscut fapta comisă, arătând însă că a fost provocat de victimă, fiind insultat permanent și lovit mai întâi de către acesta. Din concluziile raportului de necropsie medico-legală din 04 decembrie 2008 ale medicului legist din cadrul I.M.L. Iași, rezultă că moartea lui V.E. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutivă, unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, hematom extradural, contuzie cerebrală și pontină, produse prin lovire activă cu corpuri contondente, iar între leziunile de violență și deces există legătură directă de cauzalitate.

De asemenea, s-a constatat că în momentul decesului victima prezenta o alcoolemie de 1,35 grame la mie și o alcoolurie de 2,75 grame la mie, ceea ce corespunde unei stări avansate de ebrietate. Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu: - procesul-verbal de sesizare a procurorului criminalist; - procesul-verbal de cercetare la fața locului; - planșa foto întocmită cu ocazia efectuării cercetării locului faptei; - planșa foto întocmită cu ocazia conducerii în teren cu inculpatul H.S.; - procesul-verbal de conducere în teren; - procesul-verbal de examinare a urmelor de violență pe corpul inculpatului; - procesul-verbal întocmit cu ocazia luării declarației olografe de la inculpat; - declarația inculpatului dată cu această ocazie; - concluziile provizorii ale mediului legist din 14 noiembrie 2008; - adresa din 12 decembrie 2008 a Serviciului de Ambulanță Iași; - adresa către I.M.L.

Iași; - raportul de constatare medico-legală din 04 decembrie 2008; - planșa foto întocmită cu ocazia efectuării necropsiei; - cazierul judiciar al inculpatului; - declarațiile martorilor G.O.M., P.M., V.I., T.C., C.C., C.I., P.B., B.G.; - declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești din care rezultă că recunoaște săvârșirea faptei, având o poziție procesuală - sinceră și corectă, cu mențiunea că invocă în apărare împrejurarea că nu a avut intenția să suprime viața părții vătămate, ci doar să îl lovească. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, din infracțiune prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

în infracțiune prev. de art. 183 C. pen., apreciindu-se că în raport de zonele vizate, de raporturile dintre infractor și victimă de numărul și intensitatea loviturilor, cât și de atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, a rezultat că inculpatul trebuia să aibă reprezentarea rezultatului letal pe care l-a acceptat chiar dacă nu a acceptat săvârșirea lui. La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere disp. art. 72 C. pen., coborându-se pedeapsa sub minimul special, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că părinții, frații și surorile victimei nu s-au constituit părți civile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul încadrării juridice a faptei (în mod greșit i s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice) deoarece nu a avut intenția de a ucide, ci doar să se apere de agresivitatea victimei, care l-a lovit în două rânduri cu pari diferiți), cât și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, fiind prea severă în raport de circumstanțele reale și personale. Curtea de Apel Iași prin Decizia penală nr. 88 din 25 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul inculpatului. Astfel, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, fapta de omor calificat, săvârșită de inculpat fiind pe deplin dovedită.

S-a considerat că prin modul în care inculpatul a acționat, prin obiectul folosit, prin zona vizată, cât și leziunile produse au demonstrat poziția subiectivă a inculpatului la intenția de a ucide și nu doar de a vătăma integritatea corporală. Totodată s-a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind justificată reindividualizarea acesteia. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.S., întemeindu-și calea de atac pe disp. art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., criticând hotărârea atât sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei săvârșite, cât și al cuantumului pedepsei aplicate.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul H.S. este fondat sub aspectul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. pentru următoarele considerente: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte, consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficientă dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului H.S., care în seara de 12 noiembrie 2008 pe drum public comunal, în urma unei altercații cu numitul V.E., provocat fiind de partea vătămată (care l-a înjurat, l-a amenințat cu bătaia apoi l-a lovit cu un par peste mână) a lovit victima cu pumnul peste față, și apoi cu parul smuls de la victimă în zona capului și a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la decesul victimei V.E. în dimineața zilei de 13 noiembrie 2008, între traumatism și deces, existând legătură de cauzalitate directă. Din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești (raport de necropsie, declarație martori, declarație inculpat) cât și în apel, au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpat.

Analizând hotărârea prin prisma art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. (faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică) invocat de către recurentul inculpat, Înalta Curte constată că sub acest motiv, hotărârea este legală și temeinică. Cele două instanțe (de fond și de prim control judiciar) au stabilit în mod corect existența faptelor și poziția subiectivă a inculpatului în raport cu fapta comisă, rezultată din probele strânse de organele de cercetare penală și verificate în cadrul cercetării judecătorești, precum și din probele administrate nemijlocit de instanța de judecată în baza rolului său activ și în vederea stabilirii complete a adevărului în cauza dedusă judecății.

Astfel, în raport de obiectul vulnerant folosit (par) apt de a produce moartea, de numărul loviturilor și de intensitatea acestora, resimțite în mod conștient de victimă, care i-a reproșat inculpatului în timp ce o lovea acest aspect („m-ai lovit la cap”), de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de zona vizată (capul - martorii audiați în cauză au confirmat faptul că inculpatul a aplicat victimei lovituri în zona capului), rezultă faptul că acesta nu avea cum să nu își dea seama de posibilul rezultat al faptei sale, respectiv, decesul victimei, astfel încât, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Întrucât concluziile raportului de autopsie medico-legală au evidențiat legătura directă de cauzalitate dintre leziunile constatate și rezultatul produs, nu poate fi primită apărarea inculpatului că a acționat cu preterintenție.

Împrejurarea că victima încă trăia atunci când inculpatul a plecat de la locul faptei, nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice, mai mult denotă că aceasta a fost abandonată în stare de neputință, inculpatul acceptând implicit posibilitatea că aceasta putea să decedeze. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Astfel, Înalta Curte constată că în cauză la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului.

Se reține că în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările anterioare concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat sau mai scăzut de pericol social al faptei. Pentru a-și îndeplinii funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinea acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită (într-o stare de puternică tulburare cauzată de conduita părții vătămate), precum și circumstanțele personale ale inculpatului - este căsătorit, având copii în întreținere, se bucură de o bună apreciere în familie și societate, a recunoscut săvârșirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, Înalta Curte apreciază că reeducarea inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum de 6 ani, acest cuantum fiind în deplin acord cu disp. art. 1 C. pen. Această pedeapsă apare ca fiind justă și proporțională, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generale, înscrise și în Codul penal român, în art. 52 alin. (1) C. pen.

potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”. Față de cele reținute, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul H.S. și în consecință, va casa decizia penală atacată, și în parte sentința penală, va reduce pedeapsa de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția de la 16 martie 2008 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va achita din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul H.S. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în totalitate Decizia penală nr. 88 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și, în parte, Sentința penală nr. 211 din 16 martie 2009 a Tribunalului Iași, secția penală și rejudecând reduce pedeapsa aplicată inculpatului H.S. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 211 din 16 martie 2009 a Tribunalului Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2008 la 1 octombrie 2009. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va achita din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009. Procesat de GGC - NN