ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3068/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3068/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cauzei penale

de față.

Prin Sentința penală nr. 211 din 16 martie

2009 a Tribunalului Iași, s-a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de inculpatul H.S. din infracțiunea de omor în infracțiunea

de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Inculpatul H.S. a

fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3

ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la

art. 76 lit. a) C. pen.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13

noiembrie 2008 la zi.

S-a luat act că

numiții V.I., V.A., V.D., V.G., V.S. și R.R. nu s-au constituit părți civile în

cauză.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

sentința instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, în ziua de

12 noiembrie 2008, orele 16:30, terminând programul de lucru la constituirea

unui podeț în satul Hărmăneasa, comuna Heleșteni, județul Iași, sat în care își

are domiciliul, inculpatul a mers împreună cu alți trei colegi de muncă la un

bar numit de localnici „H.” și au băut câte 100 ml. de rom.

De acolo H.S. și

C.C. și-au continuat drumul și s-au oprit amândoi la un alt bar - magazin al PF

P.B., unde au băut câte un pahar cu vin, în jurul orelor 19:00 au ajuns la un

al treilea bar - magazin, al PF G.M., ultimul local aflat în drumul lor spre

casă.

Aici s-au întâlnit cu

V.E., de numai 38 de ani și T.C., de 31 ani, care erau sub influența băuturilor

alcoolice și beau rom, așezați la una din cele trei mese, în local nemaifiind

alți clienți.

Vânzătoarea G.O. l-a

servit pe inculpat cu o bere, iar pe C.C. cu un sfert de vin, aceștia

așezându-se pe scaune la o altă masă.

Deoarece martorul C.C.

vorbea cu accent ardelenesc, fiind născut și trăind în acea zonă o lungă

perioadă de timp, V.E. a început să-și bată joc de limbajul acestuia în termeni

vulgari.

Inculpatul H.S. i-a

cerut să înceteze cu insultele, spunând că el a venit să bea o bere, nu să-i

asculte injuriile, iar atunci V.E. a început să-l înjure și pe acesta.

Terminând de băut

romul, V.E. și T.C. s-au ridicat în picioare, îndreptându-se spre ușa deschisă

a barului, pentru a ieși în curte.

Din prag, V.E. a

continuat să-l înjure pe inculpat, iar acesta enervându-se, s-a ridicat de la

scaunul său și a mers spre inculpat, îmbrâncindu-l afară din bar, după care s-a

întors la masa sa pentru a-și termina berea.

V.E. a mers la căruța

sa, trasă în fața barului, pe partea cealaltă a drumului comunal și a luat din

coșul căruței un par de 1,5 metri lungime, cu vârf ascuțit (în căruță avea

patru astfel de pari, folosiți pentru înălțatul coșului căruței la

transportarea cocenilor) și a început să strige la inculpat să iasă afară,

pentru a-i arăta el, înjurându-l în continuare.

Enervat de

înjurăturile primite și de amenințările cu bătaia primite de la V.E.,

inculpatul H.S. a ieșit în drum, mergând spre acesta fără a avea asupra sa

vreun corp contondent sau altă armă, deși prietenul său, C.C., a strigat la el

să nu iasă afară, pentru a nu se lăsa provocat de inculpat.

Ajungând în dreptul

căruței, inculpatul a fost lovit cu parul de către V.E. peste brațul stâng,

după care i-a smuls acestuia parul din mână și l-a lovit cu pumnul drept în

orbita stângă, apoi i-a aplicat câteva lovituri cu parul peste cap și corp. În

acest timp a fost auzit strigând „îmi dai în cap, băi!” către martorii

prezenți.

Inculpatul a încetat

să-l mai lovească și a aruncat parul în coșul căruței victimei și a plecat spre

locuința sa, situată la cca. 400 metri de locuința victimei.

V.E. s-a urcat în

căruță și a mers la locuința sa, situată la 100 metri de locul agresiunii, a

intrat prin spatele casei, trăgând căruța în curte, a deshămat calul și l-a dus

în șură, apoi a mers în bucătăria de vară, din spatele casei, unde s-a culcat

pe patul din încăpere.

V.I., tatăl victimei,

a ieșit din casă în jurul orelor 20:00 și a văzut căruța fiului său trasă în

curte, iar calul deshămat și dus în șură, dar nevăzându-l pe fiul său, a

considerat că acesta a plecat prin sat.

La orele 05:20, V.I.,

tatăl inculpatului, a mers să dea mâncare la animale și a auzit un horcăit care

venea din anexa gospodăriei, unde se culcase fiul său.

A deschis ușa și l-a

găsit pe V.E. în agonie, întins pe partea dreaptă, cu fața la perete, murdar de

sânge pe mâini și pe față, cu ochiul stâng umflat și vânăt, cizmele de cauciuc,

cu stropi de sânge pe ele, fiind așezate lângă pat.

V.I. a strigat la

fiica sa, R.R., aceasta apelând dispeceratul 112.

La sosirea

ambulanței, personalul sanitar a constatat că V.E. decedase între timp,

nemaifiind necesare manevrele de resuscitare.

Cu ocazia deplasării

procurorului și a polițiștilor din cadrul Serviciului de Investigații Criminale

a I.P.J. Iași la data de 13 noiembrie 2008 a fost efectuată cercetarea locului

faptei și conducerea în teren cu inculpatul H.S., care a indicat locurile unde

a băut cu prietenul său și locul comiterii agresiunii.

S-a dispus

transportarea cadavrului la I.M.L. Iași și efectuarea necropsiei acestuia, au

fost audiați martorii T.C., C.C., V.I., P.B., C.I., P.M., B.G., G.O.M.

Inculpatul H.S. a

recunoscut fapta comisă, arătând însă că a fost provocat de victimă, fiind

insultat permanent și lovit mai întâi de către acesta.

Din concluziile

raportului de necropsie medico-legală din 04 decembrie 2008 ale medicului

legist din cadrul I.M.L. Iași, rezultă că moartea lui V.E. a fost violentă și

s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutivă, unui traumatism

cranio-cerebral cu fracturi craniene, hematom extradural, contuzie cerebrală și

pontină, produse prin lovire activă cu corpuri contondente, iar între leziunile

de violență și deces există legătură directă de cauzalitate.

De asemenea, s-a

constatat că în momentul decesului victima prezenta o alcoolemie de 1,35 grame la

mie și o alcoolurie de 2,75 grame la mie, ceea ce corespunde unei stări

avansate de ebrietate.

Situația de fapt așa

cum a fost reținută de instanță este dovedită de întreg ansamblul probator

administrat în cauză, respectiv cu:

- procesul-verbal de

sesizare a procurorului criminalist;

- procesul-verbal de

cercetare la fața locului;

- planșa foto

întocmită cu ocazia efectuării cercetării locului faptei;

- planșa foto

întocmită cu ocazia conducerii în teren cu inculpatul H.S.;

- procesul-verbal de

conducere în teren;

- procesul-verbal de

examinare a urmelor de violență pe corpul inculpatului;

- procesul-verbal

întocmit cu ocazia luării declarației olografe de la inculpat;

- declarația

inculpatului dată cu această ocazie;

- concluziile

provizorii ale mediului legist din 14 noiembrie 2008;

- adresa din 12

decembrie 2008 a Serviciului de Ambulanță Iași;

- adresa către I.M.L.

Iași;

- raportul de

constatare medico-legală din 04 decembrie 2008;

- planșa foto

întocmită cu ocazia efectuării necropsiei;

- cazierul judiciar

al inculpatului;

- declarațiile

martorilor G.O.M., P.M., V.I., T.C., C.C., C.I., P.B., B.G.;

- declarațiile date

de inculpat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești din

care rezultă că recunoaște săvârșirea faptei, având o poziție procesuală -

sinceră și corectă, cu mențiunea că invocă în apărare împrejurarea că nu a avut

intenția să suprime viața părții vătămate, ci doar să îl lovească.

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, din infracțiune

prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiune prev. de art. 183 C.

pen., apreciindu-se că în raport de zonele vizate, de raporturile dintre

infractor și victimă de numărul și intensitatea loviturilor, cât și de

atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, a rezultat că inculpatul

trebuia să aibă reprezentarea rezultatului letal pe care l-a acceptat chiar

dacă nu a acceptat săvârșirea lui.

La individualizarea

judiciară a pedepsei s-au avut în vedere disp. art. 72 C. pen., coborându-se

pedeapsa sub minimul special, ca efect al reținerii circumstanței atenuante

prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei s-a constatat că părinții, frații și surorile victimei

nu s-au constituit părți civile.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel inculpatul H.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, atât sub aspectul încadrării juridice a faptei (în mod greșit i

s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice) deoarece nu a avut

intenția de a ucide, ci doar să se apere de agresivitatea victimei, care l-a

lovit în două rânduri cu pari diferiți), cât și sub aspectul cuantumului

pedepsei aplicate, fiind prea severă în raport de circumstanțele reale și

personale.

Curtea de Apel Iași

prin Decizia penală nr. 88 din 25 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Astfel, instanța de

control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în

raport de probele administrate în cauză, fapta de omor calificat, săvârșită de

inculpat fiind pe deplin dovedită.

S-a considerat că

prin modul în care inculpatul a acționat, prin obiectul folosit, prin zona

vizată, cât și leziunile produse au demonstrat poziția subiectivă a

inculpatului la intenția de a ucide și nu doar de a vătăma integritatea

corporală.

Totodată s-a reținut

că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea

criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind justificată reindividualizarea

acesteia.

Împotriva acestei din

urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.S.,

întemeindu-și calea de atac pe disp. art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., criticând hotărârea atât sub aspectul greșitei încadrări juridice a

faptei săvârșite, cât și al cuantumului pedepsei aplicate.

Concluziile

apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public,

precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul

declarat prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, în conformitate

cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că

recursul declarat de inculpatul H.S. este fondat sub aspectul cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. pentru următoarele

considerente:

Din analiza

coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod

corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul

ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C.

pen., în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte,

consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficientă

dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor, stabilind că fapta inculpatului H.S., care în seara de 12 noiembrie

2008 pe drum public comunal, în urma unei altercații cu numitul V.E., provocat

fiind de partea vătămată (care l-a înjurat, l-a amenințat cu bătaia apoi l-a

lovit cu un par peste mână) a lovit victima cu pumnul peste față, și apoi cu

parul smuls de la victimă în zona capului și a corpului, cauzându-i leziuni

care au dus la decesul victimei V.E. în dimineața zilei de 13 noiembrie 2008,

între traumatism și deces, existând legătură de cauzalitate directă.

Din mijloacele de

probă administrate atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării

judecătorești (raport de necropsie, declarație martori, declarație inculpat)

cât și în apel, au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de

inculpat.

Analizând hotărârea

prin prisma art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. (faptei i s-a dat o

greșită încadrare juridică) invocat de către recurentul inculpat, Înalta Curte

constată că sub acest motiv, hotărârea este legală și temeinică.

Cele două instanțe

(de fond și de prim control judiciar) au stabilit în mod corect existența

faptelor și poziția subiectivă a inculpatului în raport cu fapta comisă,

rezultată din probele strânse de organele de cercetare penală și verificate în

cadrul cercetării judecătorești, precum și din probele administrate nemijlocit

de instanța de judecată în baza rolului său activ și în vederea stabilirii

complete a adevărului în cauza dedusă judecății.

Astfel, în raport de

obiectul vulnerant folosit (par) apt de a produce moartea, de numărul

loviturilor și de intensitatea acestora, resimțite în mod conștient de victimă,

care i-a reproșat inculpatului în timp ce o lovea acest aspect („m-ai lovit la

cap”), de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de zona vizată (capul -

martorii audiați în cauză au confirmat faptul că inculpatul a aplicat victimei

lovituri în zona capului), rezultă faptul că acesta nu avea cum să nu își dea

seama de posibilul rezultat al faptei sale, respectiv, decesul victimei, astfel

încât, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea

producerii lui.

Întrucât concluziile

raportului de autopsie medico-legală au evidențiat legătura directă de

cauzalitate dintre leziunile constatate și rezultatul produs, nu poate fi

primită apărarea inculpatului că a acționat cu preterintenție.

Împrejurarea că

victima încă trăia atunci când inculpatul a plecat de la locul faptei, nu are

relevanță sub aspectul încadrării juridice, mai mult denotă că aceasta a fost

abandonată în stare de neputință, inculpatul acceptând implicit posibilitatea

că aceasta putea să decedeze.

Examinând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, Înalta Curte

constată că în cauză la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și

instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în

care fapta a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului.

Se reține că în

realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în

cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile

sau împrejurările anterioare concomitente sau subsecvente comiterii

infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat sau mai scăzut de pericol

social al faptei.

Pentru a-și

îndeplinii funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său

și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei,

atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă,

în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinea acestuia de a se

îndrepta sub influența sancțiunii.

Având în vedere

împrejurările în care fapta a fost săvârșită (într-o stare de puternică

tulburare cauzată de conduita părții vătămate), precum și circumstanțele

personale ale inculpatului - este căsătorit, având copii în întreținere, se

bucură de o bună apreciere în familie și societate, a recunoscut săvârșirea

faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, Înalta Curte apreciază că

reeducarea inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu

închisoarea într-un cuantum de 6 ani, acest cuantum fiind în deplin acord cu

disp. art. 1 C. pen.

Această pedeapsă

apare ca fiind justă și proporțională, fiind de natură să asigure atât

exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generale,

înscrise și în Codul penal român, în art. 52 alin. (1) C. pen. potrivit căruia

„scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Față de cele

reținute, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite

recursul declarat de inculpatul H.S. și în consecință, va casa decizia penală

atacată, și în parte sentința penală, va reduce pedeapsa de la 10 ani

închisoare la 6 ani închisoare.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Conform art. 88 C.

pen. va deduce prevenția de la 16 martie 2008 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 200 RON, se va achita din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul H.S. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 25 iunie 2009

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate

Decizia penală nr. 88 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori și, în parte, Sentința penală nr. 211 din 16 martie 2009

a Tribunalului Iași, secția penală și rejudecând reduce pedeapsa aplicată

inculpatului H.S. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare.

Menține celelalte

dispoziții ale Sentinței penale nr. 211 din 16 martie 2009 a Tribunalului Iași,

secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2008 la 1

octombrie 2009.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va achita din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 octombrie 2009.

Procesat

de GGC - NN