ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 240/P/2002

din 23 ianuarie 2004 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.L., pentru

săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.

pen.

Prin actul de sesizare a

instanței s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 22 aprilie

2002, inculpatul Ș.L. a condus autoturismul, proprietatea C.D., deplasându-se

dinspre Baia Mare spre Baia Sprie.

În jurul orelor 21,10,

ajungând la intrarea în Baia Sprie, pe str. Gutinului, inculpatul a pierdut

controlul autoturismului care, după ce s-a izbit de două ori la nivelul

pneurilor de bordura din dreapta, având în vedere sensul său de deplasare, a

părăsit carosabilul pătrunzând pe zona verde și pe trotuar. Pe acest traseu,

autoturismul l-a lovit pe minorul în vrâstă de 5 ani, Z.D.C., care se afla pe

trotuar în fața blocului, victima decedând la fața locului. După ce a lovit

minorul și s-a izbit de un stâlp de lemn plantat la limita dintre trotuar și

spațiul verde din fața blocului și un arbust, autoturismul a reintrat pe

carosabil, pe care l-a traversat pe un traseu oblic față de axul longitudinal

al drumului public, oprindu-se într-un morman de pământ, după ce l-a escaladat

în parte.

La fața locului s-a deplasat

o echipă formată dintr-un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Maramureș, trei ofițeri și un subofițer de la I.P.J. Maramureș, care au

efectuat cercetările inițiale necesare stabilirii împrejurărilor în care s-a

produs evenimentul rutier și cauzele acestuia.

În actul de trimitere în

judecată s-a mai reținut că din procesul verbal și fotografiile

judiciar-operative efectuate cu ocazia cercetării la fața locului au rezultat

următoarele date esențiale :

- pe întreg traseul parcurs

de autoturism înainte de escaladarea bordurii din dreapta și după acest moment,

până la oprirea în mormanul de pământ, nu s-a găsit nici o urmă de frânare;

- din locul în care

autoturismul angajat în accident a intrat în coliziune cu bordura și până la

locul în care s-a oprit, acesta a parcurs cca. 70 m;

- accidentul s-a produs pe

un segment de drum public cuprins între un indicator de semnalizare trecere

pietoni și altul de semnalizare efectivă a trecerii de pietoni.

După accident s-a procedat

la verificarea tehnică a autoturismului, ocazie cu care s-a constatat că:

- ambele pneuri ale roților

din stânga erau depresurizate datorită unor spărturi existente pe flancurile

interioare ale anvelopelor;

- jențile acelorași roți

erau deformate;

- unul dintre cele 2

șuruburi de fixare a rotulei a roții din dreapta față era rupt.

În legătură cu accidentul

rutier în rechizitor s-a mai arătat că:

- analiza constatărilor

făcute la fața locului și a celor rezultate din verificarea tehnică a

autoturismului conduce la concluzia certă că rupturile anvelopelor,

depresurizarea pneurilor și deformarea jenților sunt consecința izbirii lor de

bordurile de beton existente între carosabil și zona verde înaltă de 15 cm și

cea dintre zona verde și trotuar înaltă de 7 cm;

- analiza probei de sânge

recoltată de la inculpat la ora 0,35 a evidențiat o alcoolemie de 0,40 gr. %

o

,

precizându-se că alcoolemia se afla în faza de resorbție a alcoolului, dar că

la momentul producerii accidentului inculpatul prezenta o alcoolemie de circa

0,70 gr. %

o

.

I.M.L. Mina Minovici București,

care a întocmit raportul medico-legal și care a stabilit nivelul alcoolemiei

din corpul inculpatului a făcut precizarea că nivelul acesteia nu putea fi

rezultatul consumului unor legume conservate în oțet, așa cum s-a apărat

acesta.

Prin Ordonanța nr. 158/P/2002

din 7 mai 2002, organul de urmărire penală mai întâi sesizat, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Maramureș, și-a declinat competența în favoarea Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, avându-se în vedere că aceasta

este competentă să efectueze urmărirea penală în conformitate cu prevederile art.

29 punctul 1 lit. a) și art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., inculpatul

având calitatea de deputat.

În cauză a fost efectuată o

expertiză criminalistică auto care în urma analizării tuturor aspectelor

apreciate a avea legătură cu cauza, a concluzionat că în situația dată, pentru

conducătorul autoturismului, nu a existat nici o posibilitate tehnică să revină

asupra controlului vehicolului după ruperea imprevizibilă a șurubului, pentru

a-l readuce pe carosabil și a evita pătrunderea lui pe trotuar, punct de vedere

neîmpărtășit de organul de urmărire penală care a concluzionat că analiza

datelor existente în cauză evidențiază că susținerile inculpatului referitoare

la dinamica accidentului și cauza alcoolemiei sunt necorespunzătoare adevărului

și că acesta este vinovat de uciderea victimei a cărei vinovăție nu poate fi

pusă în discuție.

După sesizare, Înalta Curte

de Casație și Justiție, competentă să judece cauza a procedat la cercetarea

judecătorească, respectiv interogarea inculpatului, audierea martorilor propuși

de către organul de urmărire penală, ajungându-se la faza propunerii de probe

în apărare de către inculpat, care a cerut efectuarea unei expertize tehnice

criminalistică auto, efectuată și în cursul urmăririi penale, dar pe care a

considerat-o ca fiind neconcludentă având în vedere faptul că a fost efectuată

de către laboratorul de criminalistică de pe lângă Ministerul de Justiție, fără

a se respecta prevederile legale și anume înștiințarea sa despre efectuarea

acesteia pentru a-și putea susține cauza și a numi un expert care să-i

reprezinte interesele, solicitând refacerea acesteia de către un expert

tehnic-auto din cadrul unui laborator independent, probă care a fost acceptată

de către instanță.

S-a luat act că inculpatul

nu a mai solicitat alte probe în apărare și că în ce privește latura civilă a

cauzei, între el și părinții victimei a intervenit o tranzacție, înțelegând în

acest fel să stingă acțiunea civilă alăturată procesului penal de față.

Pe parcursul desfășurării

cercetării judecătorești, respectiv la data de 28 noiembrie 2004, în România au

avut loc alegeri parlamentare.

În urma scrutinului de la

acea dată, inculpatul Ș.L. și-a pierdut calitatea de parlamentar, nemaifiind

ales în nici una din camere.

Având în vedere pierderea

calității de parlamentar, instanța din oficiu, a ridicat excepția de

necompetență, întrucât în cauză nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 29 C.

proc. pen., în raport cu care Înalta Curte de Casație și Justiție, judecă în

primă instanță, între altele, și infracțiunile săvârșite de senatori și

deputați (art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.).

Excepția de necompetență a

fost pusă în discuția părților în ședința de judecată din data de 12 ianuarie

2004, punctele de vedere ale procurorului și părților fiind consemnate în

încheierea de la acea dată.

Asupra excepției de

necompetență de față:

Potrivit art. 40 alin. (1) C.

proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea

inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după

săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

- fapta are legătură cu

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului:

- s-a dat o hotărâre în

primă instanță.

După cum este de observat,

în cazul în care, pe parcursul procesului penal, persoana trimisă în judecată

și-a pierdut calitatea care a determinat competența de judecată în favoarea

altei instanțe decât cea obișnuită, continuarea judecății de către instanța

legal sesizată are loc numai în cazul în care exista una din cele două situații

expres și limitativ arătate și anume: a) fapta să aibă legătură cu

atribuțiunile de serviciu ale făptuitorului; și b) s-a dat o hotărâre în primă

instanță.

Întrucât din actele și

lucrările de la dosar, rezultă că fapta pentru care inculpatul Ș.L. a fost

trimis în judecată, ucidere din culpă, nu a avut nici o legătură cu atribuțiile

de serviciu ale acestuia și cum nu s-a pronunțat nici o hotărâre de condamnare,

cauza aflându-se în faza judecății în fond (primă instanță), urmează a se

constata că Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai este competentă să

judece pe inculpat și în temeiul art. 42, raportat la art. 40 C. proc. pen., să

trimită dosarul instanței competente să judece infracțiunea imputată

inculpatului Ș.L., care este Judecătoria Baia Mare, instanța în raza căreia de

activitate a fost comisă fapta dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 42, cu referire

la art. 40 C. proc. pen., trimite cauza penală, privind pe inculpatul Ș.L.

pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.

(2) C. pen., spre competentă soluționare la Judecătoria Baia Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2005.