ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 240/P/2002 din 23 ianuarie 2004 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.L., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: În seara zilei de 22 aprilie 2002, inculpatul Ș.L. a condus autoturismul, proprietatea C.D., deplasându-se dinspre Baia Mare spre Baia Sprie. În jurul orelor 21,10, ajungând la intrarea în Baia Sprie, pe str. Gutinului, inculpatul a pierdut controlul autoturismului care, după ce s-a izbit de două ori la nivelul pneurilor de bordura din dreapta, având în vedere sensul său de deplasare, a părăsit carosabilul pătrunzând pe zona verde și pe trotuar.
Pe acest traseu, autoturismul l-a lovit pe minorul în vrâstă de 5 ani, Z.D.C., care se afla pe trotuar în fața blocului, victima decedând la fața locului. După ce a lovit minorul și s-a izbit de un stâlp de lemn plantat la limita dintre trotuar și spațiul verde din fața blocului și un arbust, autoturismul a reintrat pe carosabil, pe care l-a traversat pe un traseu oblic față de axul longitudinal al drumului public, oprindu-se într-un morman de pământ, după ce l-a escaladat în parte. La fața locului s-a deplasat o echipă formată dintr-un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, trei ofițeri și un subofițer de la I.P.J. Maramureș, care au efectuat cercetările inițiale necesare stabilirii împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier și cauzele acestuia.
În actul de trimitere în judecată s-a mai reținut că din procesul verbal și fotografiile judiciar-operative efectuate cu ocazia cercetării la fața locului au rezultat următoarele date esențiale : - pe întreg traseul parcurs de autoturism înainte de escaladarea bordurii din dreapta și după acest moment, până la oprirea în mormanul de pământ, nu s-a găsit nici o urmă de frânare; - din locul în care autoturismul angajat în accident a intrat în coliziune cu bordura și până la locul în care s-a oprit, acesta a parcurs cca. 70 m; - accidentul s-a produs pe un segment de drum public cuprins între un indicator de semnalizare trecere pietoni și altul de semnalizare efectivă a trecerii de pietoni.
După accident s-a procedat la verificarea tehnică a autoturismului, ocazie cu care s-a constatat că: - ambele pneuri ale roților din stânga erau depresurizate datorită unor spărturi existente pe flancurile interioare ale anvelopelor; - jențile acelorași roți erau deformate; - unul dintre cele 2 șuruburi de fixare a rotulei a roții din dreapta față era rupt. În legătură cu accidentul rutier în rechizitor s-a mai arătat că: - analiza constatărilor făcute la fața locului și a celor rezultate din verificarea tehnică a autoturismului conduce la concluzia certă că rupturile anvelopelor, depresurizarea pneurilor și deformarea jenților sunt consecința izbirii lor de bordurile de beton existente între carosabil și zona verde înaltă de 15 cm și cea dintre zona verde și trotuar înaltă de 7 cm; - analiza probei de sânge recoltată de la inculpat la ora 0,35 a evidențiat o alcoolemie de 0,40 gr.
% o , precizându-se că alcoolemia se afla în faza de resorbție a alcoolului, dar că la momentul producerii accidentului inculpatul prezenta o alcoolemie de circa 0,70 gr. % o . I.M.L. Mina Minovici București, care a întocmit raportul medico-legal și care a stabilit nivelul alcoolemiei din corpul inculpatului a făcut precizarea că nivelul acesteia nu putea fi rezultatul consumului unor legume conservate în oțet, așa cum s-a apărat acesta. Prin Ordonanța nr. 158/P/2002 din 7 mai 2002, organul de urmărire penală mai întâi sesizat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, avându-se în vedere că aceasta este competentă să efectueze urmărirea penală în conformitate cu prevederile art. 29 punctul 1 lit. a) și art. 209 alin. (3) și (4) C. proc.
pen., inculpatul având calitatea de deputat. În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică auto care în urma analizării tuturor aspectelor apreciate a avea legătură cu cauza, a concluzionat că în situația dată, pentru conducătorul autoturismului, nu a existat nici o posibilitate tehnică să revină asupra controlului vehicolului după ruperea imprevizibilă a șurubului, pentru a-l readuce pe carosabil și a evita pătrunderea lui pe trotuar, punct de vedere neîmpărtășit de organul de urmărire penală care a concluzionat că analiza datelor existente în cauză evidențiază că susținerile inculpatului referitoare la dinamica accidentului și cauza alcoolemiei sunt necorespunzătoare adevărului și că acesta este vinovat de uciderea victimei a cărei vinovăție nu poate fi pusă în discuție.
După sesizare, Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să judece cauza a procedat la cercetarea judecătorească, respectiv interogarea inculpatului, audierea martorilor propuși de către organul de urmărire penală, ajungându-se la faza propunerii de probe în apărare de către inculpat, care a cerut efectuarea unei expertize tehnice criminalistică auto, efectuată și în cursul urmăririi penale, dar pe care a considerat-o ca fiind neconcludentă având în vedere faptul că a fost efectuată de către laboratorul de criminalistică de pe lângă Ministerul de Justiție, fără a se respecta prevederile legale și anume înștiințarea sa despre efectuarea acesteia pentru a-și putea susține cauza și a numi un expert care să-i reprezinte interesele, solicitând refacerea acesteia de către un expert tehnic-auto din cadrul unui laborator independent, probă care a fost acceptată de către instanță.
S-a luat act că inculpatul nu a mai solicitat alte probe în apărare și că în ce privește latura civilă a cauzei, între el și părinții victimei a intervenit o tranzacție, înțelegând în acest fel să stingă acțiunea civilă alăturată procesului penal de față. Pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești, respectiv la data de 28 noiembrie 2004, în România au avut loc alegeri parlamentare. În urma scrutinului de la acea dată, inculpatul Ș.L. și-a pierdut calitatea de parlamentar, nemaifiind ales în nici una din camere. Având în vedere pierderea calității de parlamentar, instanța din oficiu, a ridicat excepția de necompetență, întrucât în cauză nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 29 C. proc.
pen., în raport cu care Înalta Curte de Casație și Justiție, judecă în primă instanță, între altele, și infracțiunile săvârșite de senatori și deputați (art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.). Excepția de necompetență a fost pusă în discuția părților în ședința de judecată din data de 12 ianuarie 2004, punctele de vedere ale procurorului și părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată. Asupra excepției de necompetență de față: Potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: - fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului: - s-a dat o hotărâre în primă instanță.
După cum este de observat, în cazul în care, pe parcursul procesului penal, persoana trimisă în judecată și-a pierdut calitatea care a determinat competența de judecată în favoarea altei instanțe decât cea obișnuită, continuarea judecății de către instanța legal sesizată are loc numai în cazul în care exista una din cele două situații expres și limitativ arătate și anume: a) fapta să aibă legătură cu atribuțiunile de serviciu ale făptuitorului; și b) s-a dat o hotărâre în primă instanță. Întrucât din actele și lucrările de la dosar, rezultă că fapta pentru care inculpatul Ș.L. a fost trimis în judecată, ucidere din culpă, nu a avut nici o legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia și cum nu s-a pronunțat nici o hotărâre de condamnare, cauza aflându-se în faza judecății în fond (primă instanță), urmează a se constata că Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai este competentă să judece pe inculpat și în temeiul art. 42, raportat la art. 40 C. proc.
pen., să trimită dosarul instanței competente să judece infracțiunea imputată inculpatului Ș.L., care este Judecătoria Baia Mare, instanța în raza căreia de activitate a fost comisă fapta dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 42, cu referire la art. 40 C. proc. pen., trimite cauza penală, privind pe inculpatul Ș.L. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., spre competentă soluționare la Judecătoria Baia Mare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.