ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 707/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1249 din 24 octombrie 2000 Tribunalul Prahova a admis acțiunea reclamantei R.N.P., D.S. Ploiești, și a obligat pârâta S.C. M.I.E. SRL la plata sumei de 89.544.689 lei contravaloare produse livrate precum și cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta criticile vizând încălcarea dreptului la apărare, instanța de fond procedând la judecarea pricinii fără a lua în considerare solicitarea societății de acordare a unui termen în vederea angajării unui apărător. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 534 din 18 aprilie 2001, a anulat apelul ca netimbrat, având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1990.

Cu petiția înregistrată la data de 11 mai 2001 pârâta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că deși reprezentantul societății a făcut cunoscut că este în imposibilitate de prezentare pentru termenul din 11 aprilie 2001 s-a trecut la judecarea cauzei cu aplicarea sancțiunii de anulare a apelului promovat. Recursul este nefondat. Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 „dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii”. Din economia textului citat rezultă că aspectul timbrajului se analizează înaintea oricăror cereri și excepții invocate, fiind stabilit în principiu momentul obligației plății taxei de timbru respectiv anterior înregistrării sau până la primul termen de judecată. În speță, instanța de apel a pus în vedere pârâtei achitarea taxei de timbru fiindu-i comunicat și cuantumul acesteia. Sub acest aspect, s-a procedat greșit la amânarea pronunțării pentru achitarea taxei de timbru, dându-se părților cuvântul pe fondul apelului. Având în vedere că la data soluționării cauzei reprezentantul recurentei a fost prezent, nu se poate imputa instanței încălcarea sau aplicarea greșită a legii, situație în care având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc.

civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. M.I.E. SRL București împotriva deciziei nr. 534 din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.