ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2940/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1652 din 15

decembrie 1958, Tribunalul Popular al Raionului 23 August București, a

condamnat pe inculpații B.I. și B.E. la câte 25 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2, art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947 și

pe inculpatul B.G. la 10 ani închisoare, corecțională pentru delictul de

tăinuire, prevăzut de art. 283 C. pen., anterior raportat la art. 2, art. 5 și

art. 14 din Legea nr. 284/1947.

Totodată, conform art. 25 pct. 6 C.

pen., anterior, s-a dispus confiscarea în folosul statului a averii tuturor

inculpaților, menținându-se măsura confiscării aurului și monedelor corp

delict.

S-a reținut că inculpații B.I. și B.E.

au deținut, contrar dispozițiilor legale, până la 18 noiembrie 1958, 39 bucăți

de aur în lingouri, având greutatea de 6,328 kg și un număr de 698 monede de

aur.

S-a mai reținut că inculpatul B.G.

i-a ajutat și a contribuit la ascunderea unor monede, deși știa că acestea

trebuie predate.

Tribunalul Capitalei, prin decizia

penală nr. 65 din 16 ianuarie 1959, a respins recursurile declarate de

inculpați.

Procurorul general a declarat recurs

în anulare, invocând greșita aplicare a pedepsei complementare a confiscării

averii, în raport cu prevederile art. 21 C. pen., anterior.

Recursul în anulare este, în parte,

fondat.

Din examinarea considerentelor

sentinței penale nr. 1652/1958 al Tribunalului Popular al Raionului 23 august

București și deciziei penale nr. 65 din 16 ianuarie 1959 a Tribunalului

Capitalei, rezultă că, într-adevăr, măsura de siguranță a confiscării speciale

a fost greșit dispusă cu privire la 7 bucăți monezi de aur (ducați mari

austrieci, găuriți, poziția 40 din inventar), 4 bucăți monezi aur numismatice,

mici, cu verigi, din care două împrejmuite cu câte un inel, precum și un număr

de 9 fragmente din aur (menționate în expertiza tehnică nr. 5640, efectuată de

B.N.R.).

Privitor la aceste bijuterii și

obiecte din aur, enumerate și descrise mai sus, s-a dispus, greșit măsura de

siguranță a confiscării speciale, deoarece ele făceau parte din categoria celor

exceptate de la obligația legală de cedare, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr.

284/1947.

În concluzie, aceste bijuterii și

obiecte din aur nu puteau face obiectul măsurii de siguranță a confiscării

speciale, motiv pentru care, sub acest aspect, recursul în anulare este fondat

și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și înlăturării

măsurii greșit dispuse.

În rest, sub celelalte aspecte, pe

baza datelor conținute în hotărârile atacate (dosarul penal al cauzei nefiind

prezentat de procurorul general) nu se pot identifica temeiuri certe și

convingătoare, care să justifice solicitarea din recursul în anulare, de a se

înlătura pedeapsa complementară a confiscării averii.

Așa fiind, urmează ca recursul în

anulare să fie admis, numai în parte, sub aspectele menționate și să fie

menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 1652 din 15 decembrie 1958 a Tribunalului

Popular al Raionului 23 August București și deciziei penale nr. 65 din 16

ianuarie 1959 a Tribunalului Capitalei, privind pe inculpații B.I., B.E. și B.G.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale privind 7 buc.

monezi de aur (ducați mari austrieci, găuriți, poziția 40 din inventar), 4 buc.

monezi aur numismatice, mici cu verigi, din care două împrejmuite cu câte un

inel, poziția 41 din inventar, precum și un număr de 9 fragmente din aur

(menționate în expertiza tehnică nr. 5640 efectuată de B.N.R.), măsură pe care

o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iunie 2003.