ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 474/2005

Asupra recursului în anulare

de față;

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul Popular al Raionului

V.I.L. București, prin sentința penală nr. 2155 din 5 septembrie 1959, condamnă

pe inculpații:

închisoare corecțională, pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale

prețioase, prevăzută de art. 2, art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947;

închisoare, pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale prețioase,

prevăzută de art. 2, art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947;

De la inculpați au fost

confiscate 17 monede aur (M.G.S.) și respectiv 2 monede (M.Șt.M.).

De asemenea, averea mobilă a

inculpaților a fost confiscată parțial, conform proceselor verbale de la dosar.

S-a reținut că inculpații au

deținut ilegal monedele de aur.

Tribunalul Capitalei –

Colegiul V, prin decizia penală nr. 963 din 3 octombrie 1959, a admis recursul

declarat de B.S.R.P.R., în sensul obligării inculpatului M.G.S. la 166.507,50

lei despăgubiri civile.

Totodată, a respins

recursurile inculpaților.

La 23 septembrie 2004, în

baza art. 409 și art. 410 C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anularea

sus-menționatei hotărâri, cu motivarea că fapta inculpaților nu este prevăzută

de legea penală.

Recursul în anulare este

întemeiat.

Prevederile art. 1 și 2 din

Legea nr. 284/1947 erau în contradicție cu Constituția României, în vigoare

atunci, cât și cu D.U.D.O.

Astfel, potrivit

Constituției României din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr.

1849/1944 (art. 15 și art. 17), prin nici o lege nu se poate dispune

confiscarea averilor, iar proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi

expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică.

De asemenea, prin

Constituția din 1949 (art. 8 și art. 9) s-a stipulat că „proprietatea

particulară, agonisită prin muncă și economisire, se bucură de o protecție

specială”, iar exproprierile pentru caz de utilitate publică pot fi făcute pe

baza unei legi și cu o justă despăgubire.

Constituția din 1952 (art.

12) prevedea că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și

economiilor din muncă, cât și dreptul de moștenire sunt ocrotite de lege.

D.U.D.O. (art. 17),

proclamată la 10 decembrie 1948 statua că orice persoană are dreptul la

proprietate și că nimeni nu va fi lipsit, în mod arbitrar, de proprietatea sa.

Ca atare, Legea nr. 284/1947

era menită să lipsească pe cetățeanul român de proprietatea sa, în mod abuziv,

fiind, astfel, neconstituțională în raport cu însăși legea fundamentală în

vigoare atunci.

Mai mult, și pedeapsa

complimentară a confiscării averii inculpaților era menită să aducă atingere

dreptului de proprietate.

De altfel, potrivit Legii

nr. 284/1947 [(art. 2 lit. a)], a Decretului Lege nr. 656/1944 și a Legii nr.

638/1946 (art. 6), persoanele fizice puteau să dețină, în mod legal, printre

altele, salbe confecționate din ducați austrieci, precum și ducați cu toartă

găuriți.

Or, de la inculpați au fost

ridicate și 7 monede de aur ducați mari austrieci găuriți.

Așa fiind, în baza art. 414

1

C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, hotărârile atacate vor fi

casate, iar inculpații vor fi achitați de orice penalitate, conform art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din același cod, cu

consecința înlăturării pedepsei complimentare a confiscării parțiale a averii

și a măsurii de siguranță a confiscării speciale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2155 din 5

septembrie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului V.I.L. București și

deciziei penale nr. 963 din 3 octombrie 1959 a Tribunalului Capitalei R.P.R.

Colegiul V privind pe inculpații M.G.S. și M.Șt.M.

Casează ambele hotărâri

atacate.

Achită pe inculpați, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea de „deținere ilegală de metale prețioase”, prevăzută de

art. 2, art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947.

Înlătură pedeapsa

complementară a confiscării parțiale a averii și măsura de siguranță a

confiscării speciale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.