ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6869/2004

Asupra recursului în anulare

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 464

din 4 mai 1962, Tribunalul Popular al Raionului Galați a condamnat inculpații:

- M.ȘT. la un an și 6 luni

închisoare corecțională;

- I.A. la 6 luni închisoare

corecțională și;

- M.E. la 4 luni închisoare

corecțională;

Toți pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art. 268

28

lit.

a) C. pen. anterior.

În baza art. 80 C. pen.

anterior, a confiscat 82 monede din aur de la inculpatul M.Șt. și câte două

monede de aur de la inculpatele I.A. și M.E.

Conform art. 25 pct. 6 din

același cod, a dispus confiscarea parțială a averii inculpatului M.Șt., conform

procesului verbal din 31 martie 1962 și suma de 17.000 lei consemnată la C.E.C.

cu recipisa nr. 477 din 6 aprilie 1962.

S-a reținut că inculpații

menționați au deținut, contrar dispozițiilor legale, 82 și respectiv câte 2

monezi de aur.

Tribunalul Regional Galați,

prin decizia penală nr. 1045 din 23 iunie 1962, a respins recursurile declarate

de procuror și de către inculpați împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva celor două

hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe

art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen.

S-a susținut că hotărârile criticate

au fost pronunțate cu încălcarea legii, fapta reținută în sarcina inculpaților

nefiind prevăzută de legea penală.

În concluzie, procurorul

general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor

atacate, achitarea inculpaților și înlăturarea măsurii de siguranță a

confiscării, precum și a pedepsei complementare a confiscării parțiale a

averii.

Recursul în anulare este

fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 268

28

lit.

a)

C. pen. anterior, nerespectarea obligațiilor legale privind

predarea, cedarea sau declararea mijloacelor de plată străine, a metalelor

prețioase ori efectuarea de operații cu acestea, în alte condiții decât cele

prevăzute prin lege, se pedepsea cu închisoare corecțională de la un la 6 ani.

Însă, dispoziția

incriminatoare menționată, adoptată evident împotriva unor categorii sociale,

era în contradicție atât cu Constituția României, în vigoare la data adoptării

și aplicării acelui act normativ, cât și cu D.U.D.O.

Astfel, art. 15 și 17 din

Constituția României din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr.

1849/1944, se statua că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea

averilor și că proprietatea este garantată, nimeni neputând fi expropriat decât

pentru cauză de utilitate publică.

Pe de altă parte, prin art.

8 și 9 din Constituția României din 1948 s-a prevăzut protejarea specială a

proprietății particulare, agonisite prin muncă și economisire, precum și

exproprierea exclusiv pentru cauză de utilitate publică și după o justă

despăgubire.

Totodată, prin art. 12 din

Constituția din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra

veniturilor și economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și

gospodăriei auxiliare, asupra obiectelor de uz personal, cât și dreptul de

moștenire asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege.

În fine, dreptul la

proprietatea personală și interdicția lipsirii arbitrare de proprietatea sa au

fost consfințite prin art. 17 din D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948.

Așadar, în raport de textele

menționate, astfel cum acestea au evoluat în timp, dispozițiile art. 268

28

lit. a) C. pen. anterior, erau neconstituționale atât la data adoptării,

cât și la data condamnării inculpaților.

Pe de altă parte, din actele

dosarului rezultă că monezile menționate au fost dobândite prin moștenire, cu

referire la 24 monezi deținute de inculpatul M.Șt., iar celelalte au fost

achiziționate din veniturile realizate din muncă și deținute în scop de

tezaurizare.

În fine, potrivit art. 2

lit. a) din Legea nr. 284/1947, preluate din textul menționat C. pen. anterior,

persoanele fizice erau obligate să cedeze aurul sub orice formă, precum și

medaliile jubiliare emise în baza Decretului – Lege nr. 656/1944. Nu făceau

obiectul acestei obligații aurul sub formele prevăzute de art. 6 din Legea nr.

638/1946, salbele confecționate din ducați austrieci, mahmudele și icușari,

precum și colecțiile numismatice recunoscute de B.N.

Totodată, conform art. 6

lit. d) din Decretul nr. 210/1960, în vigoare la date judecării cauzei, era

îngăduit oricărei persoane să dețină, printre altele, mahmudele și icușari.

Or, din actele dosarului

rezultă că inculpatul M.Șt. a dobândit prin moștenire 24 monede de aur,

mahmudele și un icușar, exceptate de la obligația predării către stat, potrivit

normelor legale menționate și care, deci, puteau fi deținute legal.

În concluzie, dispoziția

penală reținută ca temei al condamnării inculpaților, neconstituțională fiind,

nu era aptă a produce efectele pentru care a fost educată, cu referire la

celelalte monezi de aur.

Drept urmare, fapta de a nu

preda monezile de aur exceptate de la această obligație, precum și de a ceda

celelalte monezi nu poate fi considerată infracțiune, lipsindu-i o trăsătură

esențială, respectiv cea a prevederii în legea penală.

Așa fiind, hotărârile

criticate se constată a fi supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., corespunzător temeiului scris în art. 410

alin. (1) partea I pct. 3 din același cod, invocat de procurorul general.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d), cu

referire la art. 414

1

alin. (1) C. proc. pen., Curtea va admite

recursul în anulare și va casa hotărârile atacate.

Rejudecând, va achita

inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 268

28

lit. a) C.

pen. anterior, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen.

Totodată, conform

dispozitivului, va înlătura măsura de siguranță a confiscării și pedeapsa

complementară a confiscării parțiale a averii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 464 din 4 mai 1962 a

Tribunalului Popular al Raionului Galați și a deciziei penale nr. 1045 din 23

iunie 1962 a Tribunalului Regional Galați, privind pe inculpații M.Șt., I.A. și

M.E.

Casează hotărârile atacate.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpați

pentru infracțiunea prevăzută de art. 268

28

lit. a) C. pen.

anterior.

Înlătură măsura de siguranță

a confiscării a 82 monede din aur, precum și a pedepsei complementare a

confiscării parțiale a averii, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.Șt.

Înlătură măsura de siguranță

a confiscării a 2 monede din aur în ce privește pe inculpata I.A., precum și a

2 monede din aur în ce privește pe inculpata M.E., și a pedepsei complementare

a confiscării averii parțiale a inculpatelor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2004.