ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6869/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6869/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 464 din 4 mai 1962, Tribunalul Popular al Raionului Galați a condamnat inculpații: - M.ȘT. la un an și 6 luni închisoare corecțională; - I.A. la 6 luni închisoare corecțională și; - M.E. la 4 luni închisoare corecțională; Toți pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art. 268 28 lit. a) C. pen. anterior. În baza art. 80 C. pen. anterior, a confiscat 82 monede din aur de la inculpatul M.Șt. și câte două monede de aur de la inculpatele I.A. și M.E. Conform art. 25 pct. 6 din același cod, a dispus confiscarea parțială a averii inculpatului M.Șt., conform procesului verbal din 31 martie 1962 și suma de 17.000 lei consemnată la C.E.C.
cu recipisa nr. 477 din 6 aprilie 1962. S-a reținut că inculpații menționați au deținut, contrar dispozițiilor legale, 82 și respectiv câte 2 monezi de aur. Tribunalul Regional Galați, prin decizia penală nr. 1045 din 23 iunie 1962, a respins recursurile declarate de procuror și de către inculpați împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen. S-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea legii, fapta reținută în sarcina inculpaților nefiind prevăzută de legea penală.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate, achitarea inculpaților și înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării, precum și a pedepsei complementare a confiscării parțiale a averii. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 268 28 lit. a) C. pen. anterior, nerespectarea obligațiilor legale privind predarea, cedarea sau declararea mijloacelor de plată străine, a metalelor prețioase ori efectuarea de operații cu acestea, în alte condiții decât cele prevăzute prin lege, se pedepsea cu închisoare corecțională de la un la 6 ani. Însă, dispoziția incriminatoare menționată, adoptată evident împotriva unor categorii sociale, era în contradicție atât cu Constituția României, în vigoare la data adoptării și aplicării acelui act normativ, cât și cu D.U.D.O.
Astfel, art. 15 și 17 din Constituția României din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944, se statua că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea averilor și că proprietatea este garantată, nimeni neputând fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică. Pe de altă parte, prin art. 8 și 9 din Constituția României din 1948 s-a prevăzut protejarea specială a proprietății particulare, agonisite prin muncă și economisire, precum și exproprierea exclusiv pentru cauză de utilitate publică și după o justă despăgubire. Totodată, prin art. 12 din Constituția din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și gospodăriei auxiliare, asupra obiectelor de uz personal, cât și dreptul de moștenire asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege.
În fine, dreptul la proprietatea personală și interdicția lipsirii arbitrare de proprietatea sa au fost consfințite prin art. 17 din D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948. Așadar, în raport de textele menționate, astfel cum acestea au evoluat în timp, dispozițiile art. 268 28 lit. a) C. pen. anterior, erau neconstituționale atât la data adoptării, cât și la data condamnării inculpaților. Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că monezile menționate au fost dobândite prin moștenire, cu referire la 24 monezi deținute de inculpatul M.Șt., iar celelalte au fost achiziționate din veniturile realizate din muncă și deținute în scop de tezaurizare. În fine, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 284/1947, preluate din textul menționat C. pen.
anterior, persoanele fizice erau obligate să cedeze aurul sub orice formă, precum și medaliile jubiliare emise în baza Decretului – Lege nr. 656/1944. Nu făceau obiectul acestei obligații aurul sub formele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 638/1946, salbele confecționate din ducați austrieci, mahmudele și icușari, precum și colecțiile numismatice recunoscute de B.N. Totodată, conform art. 6 lit. d) din Decretul nr. 210/1960, în vigoare la date judecării cauzei, era îngăduit oricărei persoane să dețină, printre altele, mahmudele și icușari. Or, din actele dosarului rezultă că inculpatul M.Șt. a dobândit prin moștenire 24 monede de aur, mahmudele și un icușar, exceptate de la obligația predării către stat, potrivit normelor legale menționate și care, deci, puteau fi deținute legal.
În concluzie, dispoziția penală reținută ca temei al condamnării inculpaților, neconstituțională fiind, nu era aptă a produce efectele pentru care a fost educată, cu referire la celelalte monezi de aur. Drept urmare, fapta de a nu preda monezile de aur exceptate de la această obligație, precum și de a ceda celelalte monezi nu poate fi considerată infracțiune, lipsindu-i o trăsătură esențială, respectiv cea a prevederii în legea penală. Așa fiind, hotărârile criticate se constată a fi supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., corespunzător temeiului scris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 din același cod, invocat de procurorul general. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d), cu referire la art. 414 1 alin. (1) C. proc.
pen., Curtea va admite recursul în anulare și va casa hotărârile atacate. Rejudecând, va achita inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 268 28 lit. a) C. pen. anterior, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Totodată, conform dispozitivului, va înlătura măsura de siguranță a confiscării și pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 464 din 4 mai 1962 a Tribunalului Popular al Raionului Galați și a deciziei penale nr. 1045 din 23 iunie 1962 a Tribunalului Regional Galați, privind pe inculpații M.Șt., I.A. și M.E. Casează hotărârile atacate. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 268 28 lit. a) C. pen. anterior. Înlătură măsura de siguranță a confiscării a 82 monede din aur, precum și a pedepsei complementare a confiscării parțiale a averii, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.Șt.
Înlătură măsura de siguranță a confiscării a 2 monede din aur în ce privește pe inculpata I.A., precum și a 2 monede din aur în ce privește pe inculpata M.E., și a pedepsei complementare a confiscării averii parțiale a inculpatelor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.