ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6510/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1458 din 6 octombrie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Galați s-a dispus

condamnarea inculpaților G.V., M.G., C.A. și C.G. la câte 5 ani închisoare

corecțională, pentru infracțiunea de deținere ilegală de monede din aur,

prevăzută de art. 2, 3 și 14 din Decretul nr. 284/1947.

Conform art. 80 C. pen.

anterior, a dispus confiscarea monedelor din aur ridicate de la cei 4

inculpați.

În baza art. 25 pct. 6 din

același cod, a dispus confiscarea totală a averii inculpaților.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, până la 10 septembrie 1959, inculpați G.V.,

M.G., C.A. și C.G., contrar dispozițiilor legale, au deținut mai multe monede

din aur.

Tribunalul regional Galați a

respins recursurile declarate de inculpați.

Împotriva celor două

hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, în temeiul art. 410 alin. (1), partea I pct. 3 C. proc. pen., a

declarat recurs în anulare, considerându-le ca fiind pronunțate cu încălcarea

legii.

Se reține astfel că,

dispozițiile Legii nr. 284/1947 suprimă dreptul de proprietate, fiind o lege

esențialmente neconstituționară. În atare condiții fapta inculpaților de a nu

preda, ceda ori declara aurul și alte valori nu poate fi considerată

infracțiune, lipsindu-i o trăsătură esențială, aceea de a fi prevăzută de legea

penală, impunându-se, pe cale de consecință, achitarea în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și

înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.

Recursul în anulare este

fondat pentru considerentele ce vor fi arătate.

Potrivit dispozițiilor art.

1 și 2 din Legea nr. 284/1947, persoanele fizice sau juridice având în

proprietate aur sub orice formă, valute efective, cecuri și ordine de plată,

disponibil în conturi și creanțe în valută străină în țară și străinătate erau

obligați ca în termen de 5 zile de la publicarea legii în M. Of. să le predea

B.N.R.

Aceeași obligație revenea și

celor care dobândeau astfel de valori, pe altă cale decât în baza unei

autorizații și după intrarea în vigoare a legii.

Nerespectarea dispozițiilor

invocate anterior era considerată infracțiune pedepsită de lege, art. 14, cu

închisoarea de la 5 la 25 ani.

De asemenea, potrivit art.

25 pct. 6 alin. (3) C. pen. anterior, în cazul infracțiunilor săvârșite în

dauna economiei naționale, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 284/1947, putea

fi aplicată pedeapsa complimentară a confiscării averii, urmând să se țină

seama de gradul de pericol social al faptei și de persoana infractorului.

Analizând dispozițiile

legale incriminatoare se constată că acestea erau, pe de o parte în

contradicție cu Constituția României în vigoare la data adoptării și aplicării

acestor acte normative, iar pe de altă parte erau în contradicție și cu

D.U.D.O.

Potrivit dispozițiilor

constituționale, art. 15, 17 din Constituția României din 1923, s-a statuat că

prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea averilor, iar proprietatea

este garantată.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 8 și 9 din Constituția adoptată în anul 1948 „proprietatea

particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de protecție

specială”, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică pot fi făcute pe

baza unei legi și cu o justă despăgubire.

Analizând dispozițiile art.

12 din Constituția din 1952 rezultă că dreptul de proprietate personală asupra

veniturilor și economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și

gospodăriei auxiliare, asupra obiectelor casnice de uz personal cât și dreptul

de moștenire asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege.

Dispozițiile cuprinse în

Constituție trebuiesc examinate prin prisma art. 17 din D.U.D.O. unde s-a

statuat că orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu va fi

lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

În atare condiții, se observă că

dispozițiile Legii nr. 284/1947 erau menite să lipsească pe cetățeanul român de

proprietatea sa în mod abuziv, fiind neconstituționale în raport de legea

fundamentală în vigoare atât la data incriminării faptei cât și la data

condamnării inculpaților.

În același sens, pedeapsa

complementară a confiscării averilor inculpaților era menită să aducă atingere

dreptului de proprietate.

În cauza supusă analizei,

inculpații din veniturile realizate prin muncă, au achiziționat în mod licit

monede din aur în scop de tezaurizare, pe care le-au ascuns.

Pentru considerentele

prezentate, urmează a constata că recursul în anulare declarat de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este

fondat, urmând a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză și în cadrul

rejudecării se va dispune achitarea inculpaților G.V., M.G., C.A., C.G. în

conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2, art. 3 și

art. 4 din Legea nr. 284/1947.

Se va înlătura măsura de

siguranță a confiscării monedelor din aur respectiv pedeapsa complementară a

confiscării totale a averilor inculpaților, măsuri dispuse în temeiul art. 80

și art. 25 pct. 6 C. pen. anterior.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1458 din 6

octombrie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Galați și deciziei penale

nr. 3675 din 13 noiembrie 1959 a Tribunalului Regional Galați, privind pe

inculpații G.V., M.G., C.A. și C.G.

Casează hotărârile atacate

și în rejudecare:

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpații

G.V., M.G., C.A. și C.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2, art. 3 și

art. 14 din Decretul nr. 284/1947.

Înlătură măsura de siguranță

a confiscării monedelor din aur, ridicate de la cei patru inculpați, dispusă în

baza art. 80 C. pen. anterior și înlătură pedeapsa complementară a confiscării

totale a averilor inculpaților, dispusă în baza art. 25 pct. 6 C. pen.

anterior.

Sumele de câte 600.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților M.G., C.A. și

C.G., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2004.