ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6423/2004

Asupra recursului în anulare

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184

din 5 martie 1964, Tribunalul Popular al Raionului 30 Decembrie București a

condamnat pe inculpata D.F. la un an închisoare, pentru infracțiunea de

deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art. 268

28

lit.

a) alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 80 pct. 3 din

același cod, s-a dispus confiscarea a 36 monede din aur, iar, conform art. 26

pct. 5 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea parțială a averii

inculpatei, constând în obiectele din aur prevăzute în procesul – verbal din 27

ianuarie 1964 și inventarul întocmit de D.M.R.B. nr. 13025 din 7 februarie

1964.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că inculpata a deținut, contrar dispozițiilor

legale, 36 monede din aur.

Tribunalul Capitalei,

Colegiul II Penal, prin decizia nr. 1078/1964, a admis recursul inculpatei și a

redus pedeapsa, de la un an la 4 luni închisoare, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Ulterior, prin Decretul

Consiliului de Stat nr. 837/1964, pedeapsa privativă de 4 luni închisoare a

fost comutată în pedeapsa pecuniară de 300 lei amendă corecțională, prevăzută

de art. 52 C. pen. anterior.

Procurorul general a

declarat recurs în anulare, împotriva acestor hotărâri, înregistrat la Înalta

Curte de Casație și Justiție, la 27 septembrie 2004.

În esență, procurorul

general a solicitat casarea hotărârilor sus-menționate și în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei

și înlăturarea măsurii confiscării parțiale a averii.

Motivând recursul în

anulare, procurorul general a arătat că textul art. 268

28

lit. a) C.

pen. anterior, era în contradicție cu Constituția României în vigoare la data

adoptării acestui text, pentru că, prin prevederile sale, contravenea textelor

Constituției din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944,

Constituției din 1948 și Constituției din 1952, care protejau proprietatea

particulară, agonisită prin muncă și economisire, asupra veniturilor și

economiilor, asupra casei de locuit, asupra obiectelor casnice și de uz

personal.

Totodată, s-a argumentat că

textul incriminator sus-menționat contravenea și art. 17 din D.U.D.O., adoptată

la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția Adunării Generale a O.N.U., care a statuat

că orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu poate fi lipsit,

în mod arbitrar, de proprietatea sa.

Recursul în anulare este

fondat.

Din conținutul hotărârilor

judecătorești atacate și din actele anexate recursului în anulare, rezultă că,

într-adevăr, inculpata D.F., împreună cu soțul său, medic stomatolog, anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 284/1947, au achiziționat cele 36 de monede din

aur confiscate, din veniturile realizate prin muncă.

Or, așa fiind, se constată

că în raport de argumentele prezentate în recursul în anulare, care sunt

corecte, fapta de a nu preda, ceda ori declara cele 36 de monede din aur nu

putea fi considerată infracțiune.

Drept urmare, se va admite

recursul în anulare și se vor casa hotărârile atacate, privitor la greșita

condamnare a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 268

28

lit.

a) alin. (1) C. pen. anterior, la măsura de siguranță a confiscării și la

pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii inculpatului și, în

consecință, se va dispune achitarea acesteia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și înlăturarea

dispozițiilor art. 80 C. pen. anterior, referitoare la confiscarea obiectelor

corp delict și a art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen., privitoare la confiscarea

parțială a averii inculpatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 184 din 5 martie 1964  a

fostului Tribunal Popular al Raionului 30 Decembrie București și deciziei

penale nr. 1078/1964 a fostului Tribunal al Capitalei Colegiul II, privind pe

inculpata D.F.

Casează hotărârile atacate

cu privire la greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de

art. 268

28

a alin. (1) C. pen. anterior și la măsura de siguranță a

confiscării și a pedepsei complementare a confiscării averii parțiale

inculpatei.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata

D.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 268

28

a

alin.

(1) C. pen. anterior.

Înlătură dispozițiile art.

80 C. pen. anterior, referitoare la confiscarea obiectelor corp delict și ale

art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen., privind confiscarea parțială a averii

personale a inculpatei.

Onorariul apărătorului din

oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 decembrie 2004.