ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6423/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 184 din 5 martie 1964, Tribunalul Popular al Raionului 30 Decembrie București a condamnat pe inculpata D.F. la un an închisoare, pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art. 268 28 lit. a) alin. (1) C. pen. anterior. În baza art. 80 pct. 3 din același cod, s-a dispus confiscarea a 36 monede din aur, iar, conform art. 26 pct. 5 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea parțială a averii inculpatei, constând în obiectele din aur prevăzute în procesul – verbal din 27 ianuarie 1964 și inventarul întocmit de D.M.R.B. nr. 13025 din 7 februarie 1964. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpata a deținut, contrar dispozițiilor legale, 36 monede din aur.

Tribunalul Capitalei, Colegiul II Penal, prin decizia nr. 1078/1964, a admis recursul inculpatei și a redus pedeapsa, de la un an la 4 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale. Ulterior, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 837/1964, pedeapsa privativă de 4 luni închisoare a fost comutată în pedeapsa pecuniară de 300 lei amendă corecțională, prevăzută de art. 52 C. pen. anterior. Procurorul general a declarat recurs în anulare, împotriva acestor hotărâri, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la 27 septembrie 2004. În esență, procurorul general a solicitat casarea hotărârilor sus-menționate și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., achitarea inculpatei și înlăturarea măsurii confiscării parțiale a averii. Motivând recursul în anulare, procurorul general a arătat că textul art. 268 28 lit. a) C. pen. anterior, era în contradicție cu Constituția României în vigoare la data adoptării acestui text, pentru că, prin prevederile sale, contravenea textelor Constituției din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944, Constituției din 1948 și Constituției din 1952, care protejau proprietatea particulară, agonisită prin muncă și economisire, asupra veniturilor și economiilor, asupra casei de locuit, asupra obiectelor casnice și de uz personal. Totodată, s-a argumentat că textul incriminator sus-menționat contravenea și art. 17 din D.U.D.O., adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția Adunării Generale a O.N.U., care a statuat că orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu poate fi lipsit, în mod arbitrar, de proprietatea sa.

Recursul în anulare este fondat. Din conținutul hotărârilor judecătorești atacate și din actele anexate recursului în anulare, rezultă că, într-adevăr, inculpata D.F., împreună cu soțul său, medic stomatolog, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/1947, au achiziționat cele 36 de monede din aur confiscate, din veniturile realizate prin muncă. Or, așa fiind, se constată că în raport de argumentele prezentate în recursul în anulare, care sunt corecte, fapta de a nu preda, ceda ori declara cele 36 de monede din aur nu putea fi considerată infracțiune. Drept urmare, se va admite recursul în anulare și se vor casa hotărârile atacate, privitor la greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 268 28 lit. a) alin. (1) C. pen.

anterior, la măsura de siguranță a confiscării și la pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii inculpatului și, în consecință, se va dispune achitarea acesteia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și înlăturarea dispozițiilor art. 80 C. pen. anterior, referitoare la confiscarea obiectelor corp delict și a art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen., privitoare la confiscarea parțială a averii inculpatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 184 din 5 martie 1964 a fostului Tribunal Popular al Raionului 30 Decembrie București și deciziei penale nr. 1078/1964 a fostului Tribunal al Capitalei Colegiul II, privind pe inculpata D.F. Casează hotărârile atacate cu privire la greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 268 28 a alin. (1) C. pen. anterior și la măsura de siguranță a confiscării și a pedepsei complementare a confiscării averii parțiale inculpatei. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata D.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 268 28 a alin. (1) C. pen.

anterior. Înlătură dispozițiile art. 80 C. pen. anterior, referitoare la confiscarea obiectelor corp delict și ale art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen., privind confiscarea parțială a averii personale a inculpatei. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2004.