ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4250/2004

Asupra recursului în anulare de

față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 13

februarie 1964, Tribunalul Popular al Raionului Nicolae Bălcescu, în baza art.

268

28

alin. (1) C. pen., în vigoare la acea dată, a condamnat pe

inculpata I.P.S.D. la 2 ani închisoare corecțională.

În baza art. 80 și art. 25 C. pen.

(anterior), s-a dispus confiscarea monedelor și a bijuteriilor menționate în

procesele verbale întocmite la 14 noiembrie 1963 și predate la B.R.P.R. în

folosul statului.

S-a reținut, în esență, că la data

de 14 noiembrie 1963 în imobilul din orașul Buzău, în care inculpata locuise

împreună cu soțul său A.I. în perioada anilor 1946 - 1949, s-a găsit, în urma

săpăturilor efectuate în pământ, un borcan de sticlă ce conținea 88 monede de

aur și mai multe bijuterii din aur.

Inculpata a susținut că a aflat de

existența lor în anul 1950 la vorbitorul avut cu soțul său deținut, dar i-a

fost teamă să anunțe autoritățile, depunând însă la data de 21 octombrie 1963

un autodenunț în care anunța autoritățile.

Prin decizia penală nr. 1101 din 28

aprilie 1964, Tribunalul Capitalei Colegiul I Penal, a admis recursul declarat

de inculpata I.S.P.D., a casat, în parte, sentința menționată și, rejudecând în

fond, a redus pedeapsa la 6 luni închisoare, dispunând suspendarea executării

acestei pedepse, conform art. 65 C. pen. (anterior). Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestor hotărâri,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, în baza art. 409 și a art. 410 alin. (1)

partea I pct. 3 C. proc. pen., motivul constituindu-l lipsa caracterului penal

al faptei inculpatei.

S-a susținut că dispozițiile penale

în baza cărora a fost condamnată inculpata se aflau în contradicție cu art. 15

și 17 din Constituția României din 1923, precum și cu cele ale art. 12 din

Constituția din 1952 care apărau dreptul de proprietate personală asupra

veniturilor și economiilor provenite din muncă și dreptul de moștenire. Prin

urmare deținerea, în aceste condiții, a unor bunuri proprietate personală, fie

cumpărate fie moștenite, nu constituie o faptă penală, iar bunurile nu pot fi

confiscate legal.

Recursul în anulare este fondat,

pentru următoarele argumente:

Înalta Curte constată că fapta

intimatei inculpate de a avea cunoștință (din anul 1950) de existența unor

obiecte din aur (monede și bijuterii de familie, îngropate de soțul său A.I. în

pământul imobilului în care nu mai locuiau de 14 ani) nu se încadrează în

dispozițiile art. 268

28

pct. 1 C. pen. anterior, pentru că, pe de o

parte, acestea nu se aflau în posesia efectivă a inculpatei, deci nu erau

deținute, iar pe de altă parte, chiar deținerea bijuteriilor de familie și a

monedelor de aur era permisă, ele provenind fie din veniturile obținute prin

muncă, fie din moștenire de familie. Dreptul de proprietate personală asupra

unor asemenea bunuri era garantat chiar prin Constituțiile din 1948 și din

1952, acuzarea nedovedind că bunurile ar proveni din activități ilicite.

Totodată, Înalta Curte observă că

bunurile nu puteau fi confiscate, fapta inculpatei neîntrunind elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnată.

În consecință, Înalta Curte va

admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate și, rejudecând cauza, va

dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 268

28

pct. 1 C. pen. anterior, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. b) C. pen., fapta inculpatei nefiind prevăzută de legea penală,

și deci nefiind infracțiune.

Ca urmare va fi înlăturată pedeapsa

complementară a confiscării averii, dispusă prin aceleași hotărâri ce vor fi

casate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 162 din 13 februarie 1964 a

Tribunalului Popular al Raionului Nicolae Bălcescu și a deciziei penale nr.

1101 din 28 aprilie 1964 a Tribunalului Capitalei – Colegiul I Penal, privind

pe inculpata I.P.S.D.

Casează hotărârile sus-menționate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata

I.P.S.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 268

28

alin. (1) C.

pen. anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a

confiscării averii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 august 2004.