ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6363/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 786 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Biroului Executări p enale din cadrul Tribunalului București, secția I penală, cu privire la sentința penală nr. 499/2003 acestei instanțe, referitoare la condamnatul P.M.A. și s-a constatat că durata arestării preventive ce trebuia dedusă din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală menționată, definitivă prin neapelare, este de la 5 iulie 1997 la 1 iunie 1999 și de la 17 aprilie 2000 la 4 ianuarie 2004. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 586/2003 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 461 lit. c) C. proc. pen., urmare a faptului că s-a făcut aplicarea eronată a dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 558 din 23 iulie 2004, a respins apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs fără a indica în scris sau oral motivele pentru care consideră hotărârea nelegală sau netemeinică, învederând că s-a liberat condiționat. Recursul nu este fondat. Din actele aflate în dosar, rezultă că într-adevăr, în mod eronat prin sentința penală nr. 499/2003 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus deducerea din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare a perioadei cuprinsă între 5 iulie 1997, 22 mai 2003. P.M.A.

a fost arestat la data de 5 iulie 1997 de către secția 5 poliție, în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă dispusă prin sentința penală nr. 177 din 11 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București, deducându-se reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 5 iulie 1997 la zi. În baza acestei sentințe s-a emis mandatul de executarea pedepsei închisorii nr. 273/1998, iar la data de 1 iunie 1999 condamnatul a fost liberat condiționat, conform sentinței penale nr. 1700 din 31 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 4 București. La data de 17 aprilie 2000, P.M.A. a fost arestat, pentru executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, conform sentinței penale nr. 74 din 1 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, fiind emis mandatul de executarea pedepsei nr. 97/2001.

Ulterior, la data de 22 mai 2003, în dosarul nr. 1139/2003, al Tribunalului București, secția I penală, prin sentința penală 499/2003 au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale mai sus arătate, în final condamnatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare. Dispunând contopirea celor două pedepse, instanța ar fi trebuit să deducă din pedeapsa finală de 6 ani și 6 luni închisoare, perioada reținerii și arestării preventive de la 5 iulie 1997 la 1 iunie 1999 (data liberării condiționate) și apoi de la 17 aprilie 2000 (data rearestării) la zi. Întrucât prin sentința penală nr. 499/2003 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, perioada de la 5 iulie 1997 la zi, a fost eronat aplicat art. 36 alin. (3) C. pen., care reglementează modul de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente.

Instanța de fond a analizat corect actele din dosar, în raport de care a admis contestația la executare formulată de Biroul de Executări p enale din cadrul Tribunalului București, secția I penală, iar Curtea de Apel București, a reverificat situația condamnării, reținându-se justificat, că sunt incidente dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., în sensul existenței unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sub aspectul deducerii corecte a perioadei executate. În raport de considerentele expuse, recursul declarat de condamnat nu este fondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-contestator P.M.A., împotriva deciziei penale nr. 558/ A din 23 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.