ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6363/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6363/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 786 din 10
iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost admisă
sesizarea Biroului Executări
p
enale
din cadrul Tribunalului București, secția I penală, cu privire la sentința
penală nr. 499/2003 acestei instanțe, referitoare la condamnatul P.M.A. și s-a
constatat că durata arestării preventive ce trebuia dedusă din pedeapsa
rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală
menționată, definitivă prin neapelare, este de la 5 iulie 1997 la 1 iunie 1999
și de la 17 aprilie 2000 la 4 ianuarie 2004.
A fost anulat mandatul de executare
a pedepsei închisorii nr. 586/2003 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de
executare.
Instanța de fond a avut în vedere
prevederile art. 461 lit. c) C. proc. pen., urmare a faptului că s-a făcut
aplicarea eronată a dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, prin decizia penală nr. 558 din 23 iulie 2004, a respins apelul
formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii
condamnatul a declarat recurs fără a indica în scris sau oral motivele pentru
care consideră hotărârea nelegală sau netemeinică, învederând că s-a liberat
condiționat.
Recursul nu este fondat.
Din actele aflate în dosar, rezultă
că într-adevăr, în mod eronat prin sentința penală nr. 499/2003 a Tribunalului
București, secția I penală, s-a dispus deducerea din pedeapsa de 6 ani și 6
luni închisoare a perioadei cuprinsă între 5 iulie 1997, 22 mai 2003.
P.M.A. a fost arestat la data de 5
iulie 1997 de către secția 5 poliție, în vederea executării unei pedepse de 3
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă
dispusă prin sentința penală nr. 177 din 11 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului
1 București, deducându-se reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 5
iulie 1997 la zi.
În baza acestei sentințe s-a emis mandatul
de executarea pedepsei închisorii nr. 273/1998, iar la data de 1 iunie 1999
condamnatul a fost liberat condiționat, conform sentinței penale nr. 1700 din
31 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 4 București.
La data de 17 aprilie 2000, P.M.A. a
fost arestat, pentru executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, conform
sentinței penale nr. 74 din 1 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I
penală, fiind emis mandatul de executarea pedepsei nr. 97/2001.
Ulterior, la data de 22 mai 2003, în
dosarul nr. 1139/2003, al Tribunalului București, secția I penală, prin
sentința penală 499/2003 au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele
penale mai sus arătate, în final condamnatul urmând a executa pedeapsa
rezultantă de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni
închisoare.
Dispunând contopirea celor două
pedepse, instanța ar fi trebuit să deducă din pedeapsa finală de 6 ani și 6
luni închisoare, perioada reținerii și arestării preventive de la 5 iulie 1997
la 1 iunie 1999 (data liberării condiționate) și apoi de la 17 aprilie 2000
(data rearestării) la zi.
Întrucât prin sentința penală nr. 499/2003
a Tribunalului București, secția I penală, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de
6 ani și 6 luni închisoare, perioada de la 5 iulie 1997 la zi, a fost eronat
aplicat art. 36 alin. (3) C. pen., care reglementează modul de contopire a
pedepselor pentru infracțiuni concurente.
Instanța de fond a analizat corect
actele din dosar, în raport de care a admis contestația la executare formulată
de Biroul de Executări
p
enale din
cadrul Tribunalului București, secția I penală, iar Curtea de Apel București, a
reverificat situația condamnării, reținându-se justificat, că sunt incidente
dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., în sensul existenței unei
nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sub aspectul deducerii corecte
a perioadei executate.
În raport de considerentele expuse,
recursul declarat de condamnat nu este fondat și în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din
același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul-contestator P.M.A., împotriva deciziei penale nr. 558/ A
din 23 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de
600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29
noiembrie 2004.