Decizia nr. 788/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 1117/2004 a Tribunalului București

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1117 din 14 septembrie 2004, Tribunalul București a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare, astfel cum a fost formulată de condamnatul P.M. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivul invocat de condamnat, în sensul că în evidențele locului de deținere nu este menționată corect data când devine propozabil pentru liberare condiționată, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., referitoare la contestația la executare. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 833 A/2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală.

Fără a-și motiva recursul, condamnatul a solicitat, în termen, casarea celor două hotărâri și admiterea cererii sale. Recursul este nefondat. P.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 439 din 14 septembrie 1999, pronunțată de Tribunalul București la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, comisă la data de 13 februarie 1998. Dat fiind că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 18 februarie 1998, instanța a dedus, din durata pedepsei, perioada prevenției, cu începere de la 18 februarie 1998. Această menținere este prevăzută și în mandatul de executarea pedepsei închisorii, nr. 622 din 20 octombrie 1999. Dacă în evidențele locului de deținere aceste mențineri nu sunt corecte, condamnatul poate solicita, pe cale administrativă, îndreptarea lor, în vederea calculării termenului legal prevăzut de art. 59 C. pen., la împlinirea căruia poate fi propusă liberarea sa condiționată.

Atâta timp cât nu se invocă nici o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ori o cauză de micșorare a pedepsei, instanța, sesizată cu cererea condamnatului intitulată „contestație de executare”, a respins-o corect, ca inadmisibilă, iar instanța de apel a respins, de asemeni, corect, apelul condamnatului. Verificând hotărârile pronunțate conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că ele sunt legale și temeinice. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului urmează a fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 833/ A din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2005.