ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 624 din 2
iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a admis contestația la
executare, formulată de Biroul Executări Penale, din cadrul Tribunalului
București.
S-a constatat că deducerea arestării
preventive a inculpatului M.M., trebuia făcută de la data de 26 mai 2000,
dispunându-se anularea mandatului nr. 262 din 18 aprilie 2002 și emiterea unui
nou mandat.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut că la data de 18 iunie 2002, Biroul Executări Penale
din cadrul Tribunalului București, secția I penală, a formulat, în baza art.
419 alin. (2) C. proc. pen., contestație la executare, împotriva sentinței
penale nr. 197 din 15 martie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, în
sensul că există neconcordanță privind deducerea arestului preventiv, deținutul
M.M. fiind arestat la data de 26 mai 2000, iar nu la data de 26 martie 2000 așa
cum în mod eronat s-a menționat în sentință.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, prin decizia nr. 666/ A din 15 octombrie 2002, a respins, ca
nefondat apelul prin care condamnatul, în această cale de atac, a solicitat să
se constate că a săvârșit fapta de legitimă apărare, potrivit prevederilor art.
44 alin. (2) C. pen.
Împotriva ultimei hotărâri M.M. a
declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, admiterea
cererii sale.
Recursul declarat nu este fondat.
Cazurile în care se poate folosi
contestația la executare sunt reglementate de dispozițiile art. 461 lit. a) și
d) C. proc. pen., motivul invocat de recurent neregăsindu-se în niciuna din
situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile textului
sus-menționat.
Astfel fiind, recursul condamnatului
va fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor
judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul M.M., împotriva deciziei penale nr. 666/ A din 15
octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească
statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8
mai 2003.