ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 6 august 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, au fost condamnați inculpații: - S.E. la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.; - M.C. la un an închisoare , pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni. S-a aplicat ambilor inculpați suspendarea condiționată a executării pedepselor conform art. 81 C. pen. și li s-a atras atenția asupra cazurilor de revocare a acestei măsuri, prevăzută de art. 83 C. pen. S-a revocat arestarea preventivă, s-a computat arestul preventiv și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantității de 35 kg mercur aflată în custodia SC C.C. SA Borzești și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În cursul anului 1998, potrivit propriilor sale declarații, numitul P.C. a găsit în zona unei stații de pompare dezafectată din comuna Zemeș, două recipiente din plastic în care se afla cantitatea de 30 kg mercur. Deși cunoștea că deținerea și orice operațiune legată de această substanță sunt prohibite de lege, P.C. a luat mercurul, l-a ascuns la domiciliul său din comuna Zemeș, unde l-a păstrat până în vara anului 2001. În cursul lunii august 2001, P.C., l-a întâlnit pe consăteanul său, M.C., pe care l-a rugat să intermedieze vânzarea metalului.

Inculpatul M.C. l-a contactat pe inculpatul S.E., care a fost de acord să găsească un cumpărător. La rândul lui, S.E. a luat legătura cu numitul C.G., pentru a-l ajuta să vândă mercurul. La finele lunii august 2001, P.C. a adus cele 30 kg mercur acasă la M.C., de unde a fost ridicat a doua zi de către S.E. Inculpatul a dus bidoanele de mercur la casa părinților săi din comuna Roșiori, unde le-a ascuns, fără ca aceștia să aibă cunoștință. Trebuie menționat că nici M.C. și nici P.C. nu au primit nici o sumă de bani de la inculpat, convenția fiind ca atunci când mercurul va fi vândut, pentru prețul de 100 dolari S.U.A. kg, fiecăruia să îi revină o anumită sumă. Numitul T.C., angajat al Schelei Petroliere M.Z., a găsit, în anul 1997, lângă o schelă dezafectată din aceeași zonă, o butelie cu 5 kg de mercur.

Acesta a ascuns recipientul într-un loc ferit, până în toamna anului 2001, când a fost abordat de S.E., acesta din urmă întrebându-l dacă nu îi poate procura mercur. La începutul lunii noiembrie 2001, S.E. și T.E. s-au întâlnit în comuna Zemeș, iar S.E. a primit bidonul cu mercur, cei doi stabilind totodată, ca T.E. să primească 250 dolari S.U.A. după vânzare. În ziua de 17 decembrie 2001, C.G. l-a anunțat pe inculpatul S.E. că reușise să găsească un cumpărător și că acesta locuia în Bacău, unde urma să-i ducă și marfa. C.G. i-a relatat lui S.E. că nu cunoaște numele cumpărătorului, ci doar porecla acestui „B.” În dimineața zilei de 18 decembrie 2001, S.E. și C.G. au venit la Bacău cu autoturismul proprietatea inculpatului, pentru a se întâlni cu „B.” După ce au discutat în parcarea din fața Restaurantului D., stabilind să se întâlnească mai târziu în fața fermei Agricola Internațional de pe Calea Bârladului din Bacău, S.E.

a mers în comuna Roșiori, de unde a luat cele 30 Kg primite de la M.C., în condițiile în care 5 kg le avea la dânsul. În timp ce negociau prețul cu persoana adusă de C.G., la fața locului au sosit organele de poliție, care i-au surprins în flagrant. Numitul „B.” a părăsit locul faptei. Organele de poliție au ridicat întreaga cantitate de mercur. S-a conchis că mercurul traficat face parte din substanțele toxice prevăzute în Decretul nr. 466/1979 și că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, prevăzute de art. 312 alin. (1) C. pen. S-au reținut în favoarea ambilor circumstanțe personale atenuante și s-au considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Împotriva sentinței s-a declarat apel de către parchet, care a criticat-o pentru netemeinice, în sensul că nu se justifică circumstanțele atenuanate și nici suspendarea executării pedepselor față de gravitatea activităților ilicite desfășurate și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Prin decizia penală nr. 370 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău s-a admis apelul declara de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost desființată sentința apelată numai sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și ) C. pen. și a duratei termenului de încercare. În fond, a aplicat inculpaților S.E. și M.C. pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen.

A menținut măsura suspendării condiționate a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În motivare, instanța de control judiciar a apreciat că, faptul că inculpații sunt infractori primari și că și-au recunoscut faptele nu sunt elemente care să justifice reținerea circumstanțelor atenuante. S-a mai reținut că inculpații au avut o participație egală la comiterea faptei, așa încât se impune a se aplica acestora pedepse egale, într-un cuantum mai mare, ca efect al înlăturării circumstanțelor atenuanate. De asemenea, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile aplicării prevederilor art. 81 C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea hotărârilor și, pe fond, aplicarea pedepsei complementare, alături de pedeapsa principală, și schimbarea modalității de executarea pedepselor aplicate în regim de detenție. Curtea verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este fondat numai sub aspectul motivului de recurs care vizează aplicarea pedepsei complementare, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a majorat pedepsele aplicate inculpaților la câte 3 ani închisoare, așa încât trebuia să aplice acestora și pedepse complementare, în cauză fiind îndeplinite condițiile stabilite de art. 65 C. pen., text potrivit căruia aplicarea pedepsei complementare este obligatorie atunci când legea prevede și pedeapsa principală este de cel puțin 2 ani.

În cauza de față, art. 312 alin. (1) C. pen., prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare, iar pedeapsa principală aplicată este de cel puțin 2 ani, adică 3 ani, în speță. În consecință, motivul de recurs vizând aplicarea pedepsei complementare este fondat și va fi primit, ca atare. Cât privește solicitarea parchetului în sensul executării pedepselor în regim de detenție, Curtea apreciază că, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea modalității de executare a pedepselor, scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. putând fi atinse în condițiile menținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. față de inculpați. Față de aceste considerente, urmează să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, casându-se decizia recurată numai cu privire la neaplicarea pedepsei complimentare față de cei doi inculpați.

Se va aplica pedepsele complimentare celor doi inculpați. Se vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 370 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, privind pe intimații inculpați M.C. și S.E. Casează decizia atacată numai cu privire la neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Conform art. 65 C. pen., aplică inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.