ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 6

august 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, au fost condamnați inculpații:

- S.E. la pedeapsa de un an și 8

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante,

prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art.

76 lit. c) C. pen.;

- M.C.

la un an închisoare , pentru săvârșirea

aceleiași infracțiuni.

S-a aplicat ambilor inculpați

suspendarea condiționată a executării pedepselor conform art. 81 C. pen. și li

s-a atras atenția asupra cazurilor de revocare a acestei măsuri, prevăzută de art.

83 C. pen.

S-a revocat arestarea preventivă,

s-a computat arestul preventiv și s-a dispus punerea în libertate a

inculpaților.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a cantității de 35 kg mercur aflată în custodia

SC C.C. SA Borzești și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În cursul anului 1998, potrivit

propriilor sale declarații, numitul P.C. a găsit în zona unei stații de pompare

dezafectată din comuna Zemeș, două recipiente din plastic în care se afla

cantitatea de 30 kg mercur. Deși cunoștea că deținerea și orice operațiune

legată de această substanță sunt prohibite de lege, P.C. a luat mercurul, l-a

ascuns la domiciliul său din comuna Zemeș, unde l-a păstrat până în vara anului

pe care l-a rugat să intermedieze vânzarea metalului. Inculpatul M.C. l-a

contactat pe inculpatul S.E., care a fost de acord să găsească un cumpărător.

La rândul lui, S.E. a luat legătura cu numitul C.G., pentru a-l ajuta să vândă

mercurul. La finele lunii august 2001, P.C. a adus cele 30 kg mercur acasă la M.C.,

de unde a fost ridicat a doua zi de către S.E.

Inculpatul a dus bidoanele de mercur

la casa părinților săi din comuna Roșiori, unde le-a ascuns, fără ca aceștia să

aibă cunoștință.

Trebuie menționat că nici M.C. și

nici P.C. nu au primit nici o sumă de bani de la inculpat, convenția fiind ca

atunci când mercurul va fi vândut, pentru prețul de 100 dolari S.U.A. kg,

fiecăruia să îi revină o anumită sumă.

Numitul T.C., angajat al Schelei

Petroliere M.Z., a găsit, în anul 1997, lângă o schelă dezafectată din aceeași

zonă, o butelie cu 5 kg de mercur. Acesta a ascuns recipientul într-un loc

ferit, până în toamna anului 2001, când a fost abordat de S.E., acesta din urmă

întrebându-l dacă nu îi poate procura mercur. La începutul lunii noiembrie

2001, S.E. și T.E. s-au întâlnit în comuna Zemeș, iar S.E. a primit bidonul cu

mercur, cei doi stabilind totodată, ca T.E. să primească 250 dolari S.U.A. după

vânzare.

În ziua de 17 decembrie 2001, C.G. l-a

anunțat pe inculpatul S.E. că reușise să găsească un cumpărător și că acesta

locuia în Bacău, unde urma să-i ducă și marfa. C.G. i-a relatat lui S.E. că nu

cunoaște numele cumpărătorului, ci doar porecla acestui „B.” În dimineața zilei

de 18 decembrie 2001, S.E. și C.G. au venit la Bacău cu autoturismul

proprietatea inculpatului, pentru a se întâlni cu „B.” După ce au discutat în

parcarea din fața Restaurantului D., stabilind să se întâlnească mai târziu în

fața fermei Agricola Internațional de pe Calea Bârladului din Bacău, S.E. a

mers în comuna Roșiori, de unde a luat cele 30 Kg primite de la M.C., în

condițiile în care 5 kg le avea la dânsul. În timp ce negociau prețul cu

persoana adusă de C.G., la fața locului au sosit organele de poliție, care i-au

surprins în flagrant. Numitul „B.” a părăsit locul faptei. Organele de poliție

au ridicat întreaga cantitate de mercur.

S-a conchis că mercurul traficat

face parte din substanțele toxice prevăzute în Decretul nr. 466/1979 și că

inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății,

prevăzute de art. 312 alin. (1) C. pen.

S-au reținut în favoarea ambilor

circumstanțe personale atenuante și s-au considerat îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 81 C. pen.

Împotriva sentinței s-a declarat

apel de către parchet, care a criticat-o pentru netemeinice, în sensul că nu se

justifică circumstanțele atenuanate și nici suspendarea executării pedepselor

față de gravitatea activităților ilicite desfășurate și de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege.

Prin decizia penală nr. 370 din 7

noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău s-a admis apelul declara de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost desființată sentința apelată numai sub

aspectul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și ) C.

pen. și a duratei termenului de încercare.

În fond, a aplicat inculpaților S.E.

și M.C. pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen.

A menținut măsura suspendării

condiționate a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 5 ani

pentru fiecare inculpat.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

apelate și a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În motivare, instanța de control

judiciar a apreciat că, faptul că inculpații sunt infractori primari și că

și-au recunoscut faptele nu sunt elemente care să justifice reținerea

circumstanțelor atenuante.

S-a mai reținut că inculpații au

avut o participație egală la comiterea faptei, așa încât se impune a se aplica

acestora pedepse egale, într-un cuantum mai mare, ca efect al înlăturării circumstanțelor

atenuanate.

De asemenea, s-a apreciat că în

cauză sunt îndeplinite condițiile aplicării prevederilor art. 81 C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea hotărârilor și, pe

fond, aplicarea pedepsei complementare, alături de pedeapsa principală, și schimbarea

modalității de executarea pedepselor aplicate în regim de detenție.

Curtea verificând actele dosarului cauzei,

constată că recursul este fondat numai sub aspectul motivului de recurs care

vizează aplicarea pedepsei complementare, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a majorat pedepsele

aplicate inculpaților la câte 3 ani închisoare, așa încât trebuia să aplice

acestora și pedepse complementare, în cauză fiind îndeplinite condițiile

stabilite de art. 65 C. pen., text potrivit căruia aplicarea pedepsei

complementare este obligatorie atunci când legea prevede și pedeapsa principală

este de cel puțin 2 ani.

În cauza de față, art. 312 alin. (1)

C. pen., prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare, iar pedeapsa

principală aplicată este de cel puțin 2 ani, adică 3 ani, în speță.

În consecință, motivul de recurs

vizând aplicarea pedepsei complementare este fondat și va fi primit, ca atare.

Cât privește solicitarea parchetului

în sensul executării pedepselor în regim de detenție, Curtea apreciază că, în

cauză, nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea modalității de executare a

pedepselor, scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. putând fi atinse în

condițiile menținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. față de inculpați.

Față de aceste considerente, urmează

să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

casându-se decizia recurată numai cu privire la neaplicarea pedepsei

complimentare față de cei doi inculpați.

Se va aplica pedepsele complimentare

celor doi inculpați.

Se vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 370

din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, privind pe intimații inculpați M.C.

și S.E.

Casează decizia atacată numai cu

privire la neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Conform art. 65 C. pen., aplică

inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.