ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1244/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 313 din 3

septembrie 2002 a Tribunalului Galați, inculpații M.N. și B.V.G. au fost

condamnați la pedepse de câte 3 ani și 2 luni închisoare fiecare și la câte un

an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin.

(1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar

în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul

arestului preventiv de la 26 februarie 2002, pentru inculpatul M.N. și de la 27

februarie 2002, pentru inculpatul B.V.G., la zi.

În

baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a

cantității de 9,435 kg mercur de la inculpatul B.V.G.

În

baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., inculpatul M.N. a fost obligat la

1.200.000 lei, iar inculpatul B.V.G. la 900.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Din

vara anului 2000, inculpatul B.V.G. a deținut cantitatea de 9,435 kg mercur,

despre existența căruia l-a informat și pe inculpatul M.N., solicitându-i să îi

găsească un cumpărător în schimbul unui procent din câștigul obținut.

În

ziua de 26 februarie 2002, cei doi inculpați și-au dat întâlnire cu prezumtivul

cumpărător în vederea efectuării vânzării cantității de mercur pentru suma de

36.000.000 lei, fiind surprinși în flagrant de organele de poliție.

Situația

de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite de baza materialului

probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților

care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr. 589 din 4 noiembrie 2002, a admis

apelurile inculpaților, a desființat în parte sentința penală nr. 313 din 3

septembrie 2002 a Tribunalului Galați și, rejudecând cauza, a aplicat

dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. și a redus

pedeapsa închisorii de la câte 3 ani și 2 luni închisoare la câte 2 ani

închisoare și câte un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

Instanța

de control judiciar a apreciat că în procesul de individualizare a pedepselor

trebuie să se țină seama de conduita bună a inculpaților, atât înainte, cât și

după săvârșirea infracțiunii, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii

cuantumului pedepselor sub limita minimului special prevăzut de lege.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.N. care a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate în

sensul reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul

juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând

recursul sub aspectul motivului invocat și din oficiu sub toate aspectele, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că acesta este întemeiat și urmează să îl admită pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța

de fond a aplicat inculpaților M.N. și B.V.G. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de câte un an pentru fiecare după executarea pedepselor principale.

Instanța

de apel, casând sentința Tribunalului Galați și rejudecând cauza, le-a aplicat

inculpaților pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de câte un an pentru fiecare,

după executarea pedepselor principale.

În

acest mod, situația inculpaților a fost agravată în propria lor cale de atac,

interzicându-li-se exercitarea unui drept mai mult, contravenindu-se astfel

dispozițiilor art. 385

8

C. proc. pen. și principiului juridic “non

reformatio in pejus”.

Pentru

acest motiv, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul M.N. și,

în conformitate cu prevederile art. 385

7

C. proc. pen., să extindă

efectele căii de atac și cu privire la inculpatul B.V.G. care nu a declarat

recurs, hotărând și în privința acestuia o situație mai favorabilă prin

înlăturarea dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen.

Cu

privire la motivul de recurs privind reindividualizarea pedepsei aplicate

inculpatului M.N., Curtea constată că reducerea cuantumului sancțiunii penale

nu este justificată.

Instanța

de judecată a făcut o corectă aplicare și a dat eficiența cuvenită

dispozițiilor articolului 72 C. pen., ținând cont de pericolul social concret

al infracțiunii săvârșite, de limitele pedepsei prevăzute de lege, de persoana

inculpatului și de împrejurările care atenuează răspunderea penală a acestuia.

Curtea

consideră că pedeapsa stabilită, atât în cuantumul, cât și în modalitatea ei de

executare corespunde cerințelor articolului 52 C. pen., cu privire la scopul

punitiv și preventiv al sancțiunii penale.

Timpul

reținerii și arestării preventive a recurentului inculpat M.N. va fi dedus de

la 26 februarie 2002, la zi.

Onorariul

apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. a), d) și art. 385

7

C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite

recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 589 din 4

noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

Extinde

efectele recursului și față de inculpatul B.V.G.

Casează

decizia atacată, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c) C.

pen., dispoziție pe care o înlătură.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului recurent, timpul reținerii și arestării

preventive de la 26 februarie 2002, la 12 martie 2003.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 martie 2003.